Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1.262/2009
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 4172 din 26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este insuficient cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,3 lei,lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 19 martie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatelor, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Se constată că, până la această dată nu a fost depusă la dosar diferența taxei de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru fondul cauzei, recurenta fiind citată la fila 18 din dosar.
Reprezentantul recurentului a solicitata lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea depunerii taxei de timbru și timbru judiciar.
Curtea, în urma deliberării, analizând cerere de amânare formulată de reprezentantul recurentului o admite, sens în care dispune lăsarea cauzei la a doua strigarea.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimatele.
Reprezentantul recurentului depune dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză și taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 pentru fondul cauzei(20).
Curtea, constată că, recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul recurentului depune la dosar un set de înscrisuri în susținerea poziției procesuale (21-28) și arată că mu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatelor la restituirea sumei de 9614 lei și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, cu cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei,respectiv solicitarea reclamantei la restituirea taxei de primă înmatriculare, cât timp din întreaga motivare a sentinței atacate se deduce cu prisosință omisiunea analizării obiectului cererii deduse judecății, fiind mai degrabă o analiză de către instanță a incidenței în speță a dispozițiilor OUG nr.50/2008, fapt nesolicitat de reclamantă. Se arată că,taxa specială de primă înmatriculare achitată de recurentă a fost nelegal percepută și prin urmare se impune a fi restituită acestei către recurentă întrucât acesta contravine dispozițiilor art.148 din Constituția României și a prevederilor art.90 ale paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Reprezentantul recurentei arătând că la acest moment nu poate preciza cuantumul cheltuielilor efectuate în recurs,dar le va cere într-un litigiu separat.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 4.172 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată, introdusă de reclamanta B M, împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, pe baza actelor și lucrărilor dosarului a considerat că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 14 din nr.OUG 50/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 327 din 25.04.2008, cu începere din 01.07.2008 prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost abrogate.
Potrivit art. 11 din Ordonanță taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu special pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008.
Rezultă din cele de mai sus că taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, efectele acestei înlocuiri producându-se pe data plății sumei a cărei restituire se cere.
Introducerea taxei pe poluare s-a datorat faptului că legiuitorul și-a însușit criticile formulate în legătură cu aplicarea prevederilor art. 2141- 2143Cod fiscal.
Taxa de poluare nu înfrânge nici o dispoziție comunitară, iar faptul că are efect retroactiv nu poate fi stabilit decât de Curtea Constituțională. La data redactării privește sentința Curții Constituționale a fost sesizată cu 42 de cereri pentru constatarea neconstituționalității art. 11 din nr.OUG 50/2008. Nici o excepție nu a fost soluționată până în prezent.
Tribunalul a analizat cauza pe fond considerând că refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare este asimilabil unui act administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B M, solicitând admiterea lui și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a aceleiași sentințe, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtelor-intimate la restituirea sumei de 9.614 lei noi reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu nr. 202 din 7 februarie 2008, precum și plata dobânzilor legale aferente acestei sume, calculată din acel moment și până la efectiva restituire, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate la fond și în recurs.
Dezvoltându-și motivele de recurs, reclamanta-recurentă a pretins că instanța de fond s-a bazat pe o confuzie atunci când a respins cererea sa de restituire a taxei de primă înmatriculare care a fost încasată în temeiul prev. art. 2141-3din Codul fiscal, în vigoare la acel moment și nicidecum pe dispozițiile nr.OUG 50/2008 care se referă la taxa de poluare.
Ca atare, acțiunea sa trebuia admisă, deoarece a achiziționat autoturismul în cauză la data de 24 septembrie 2007, din Germania, autoturism care de altfel a fost înmatriculat inițial în această țară, fapt ce nu a fost contestat de pârâtă, iar cu prilejul reînmatriculării autovehiculului în România i s-a perceput suma de 9.614 lei, taxă specială achitată în temeiul art. 2141-3din Codul fiscal, taxă care este în contradicție cu prev. art. 90 parag. 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene care trebuia aplicat de instanța română în raport cu dispozițiile art. 148 din Constituția României, cât și din dispozițiile Tratatului de Aderare a României la ratificat prin Legea nr. 157/2005.
În sprijinul acțiunii sale, reclamanta a depus la dosar documentele în traducere oficială vizând prima înmatriculare a autovehiculului în cauză în Germania ( 21 - 28), actele de reînmatriculare în România existând deja la dosarul de fond.
La rândul său, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMa formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, considerând soluția primei instanțe ca legală și temeinică, invocând faptul că în prezent nr.OUG 50/2008 este în conformitate cu legislația europeană.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Într-adevăr, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate de intimată, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
La data de 14 septembrie 2007, reclamanta a achiziționat un autoturism marca "" înmatriculat inițial la 24 septembrie 2004 în Germania și apoi a procedat la reînmatricularea acestuia în România, prilej cu care i s-a pretins taxa de 9.614 lei.
Pentru a putea fi înscris în circulație pe drumurile publice, autoturismul respectiv, reclamanta a fost obligată să plătească această sumă prin nr. 202 din 7.02.2008, temeiul legal constând în dispozițiile art. 2141-3din Codul fiscal.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamată s-a făcut în conformitate cu prev. nr.OUG 50/2008, soluția sa este nelegală și netemeinică, deoarece nr.OUG 50/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 327/2008, a intrat în vigoare cu începere de la 1 iulie 2008, iar dispozițiile ei fiind evident de natură civilă, nu retroactivează.
În aceste condiții, cum este evident că taxa plătită de recurenta-reclamantă s-a făcut în temeiul disp. art. 2141-3din Codul fiscal, dispoziții legale în contradicție cu cele comunitare, respectiv art. 90, parag. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care în conformitate cu art. 148 din Constituție au prioritate, iar ulterior dispozițiile din Codul fiscal au fost de altfel și abrogate, recursul declarat în cauză va fi admis avându-se în vedere dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, sentința modificată în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligarea pârâtei B M la restituirea sumei de 9.614 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată prin nr. 202/07.02.2008 cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea integrală a sumei încasate.
În pronunțarea soluției, se are în vedere și faptul că judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne. iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Având în vedere soluția preconizată și cererea reclamantei precum și dispozițiile art. 274.pr.civ. pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite în fața instanței de fond în cuantum de 871,54 lei, în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B M, cu sediul în B-M,-,. 32, jud. M împotriva sentinței civile nr. 4.172 din 26 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamanta B M, prin reprezentanții săi legali, și obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M la restituirea sumei 9.614 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată prin nr. 202/07.02.2008, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea integrală a sumei încasate.
Obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în fața instanței de fond, în cuantum de 871,54 lei, în favoarea reclamantei
Decizia este Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red. Gh.
Dact./3 ex/06.05.2009.
Jud.fond: Șt..
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
