Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.695/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 144 din 20.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimatul reprezentat de FILIALA M-AG. B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se constată că nu s-a achitat diferența de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente fondului cauzei, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării acestora, sub sancțiunea dării în debit.
Totodată, se constată că la data de 12 mai 2009 intimatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie specifică acestei căi de atac și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 144 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a - FILIALA M - AGENȚIA B M, formulată de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în nume propriu și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M - B M în contradictoriu cu reclamantul prin - FILIALA M - AGENȚIA B
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și în consecință:
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 4.040 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/13.07.2007.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantului suma de 4.040 lei cu dobânda legală de 0,1% pe zi de întârziere calculată începând cu data de 28.08.2008 și până la achitarea integrală.
Au fost obligate pârâtele la plata către mandatarul reclamantului, - Filiala Mas umei de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pe fondul cauzei, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile nr.OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozitiile art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța a apreciat că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerente.
Pe de altă parte se constată că nr.OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nicio dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța a constatat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Acțiunea a fost admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, instanța a admite și capătul de cerere privind acordarea dobânzilor solicitate la nivelul celor prevăzute de art. 120 alin. 7 raportat la art. 124 alin. 2 Cod Procedură Fiscală, începând data înregistrării acțiunii la instanță și până la achitarea integrală a sumei.
Referitor laexcepția prescripțieiprocedurii prealabile prevăzute de art. 7 din legea 554/2004, instanța constată că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 71din Legea nr. 554/2004 care arată că în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B M, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele argumente:
În cazul de față este vorba despre greșita aplicare a legii în materia unui drept fundamental al omului - dreptul de a se adresa justiției, accesul liber la justiție - el este recunoscut atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice, atât prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la, 4.XI.1950, amendată prin Protocoalele nr. 3/1970, nr. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970, cât și prin art. 21 din Constituția României.
Pe de altă parte în conformitate cu prevederile art. 42 Cod procedură civilă "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor."
Ori în speță, este reprezentat de un avocat ales în baza contractului de asistență judiciară încheiat fiind acoperită astfel cerința prevăzută de lege.
Având în vedere că reclamantul a făcut dovada că este membru al prin carnetul de membru depus la dosar, tribunalul a considerat ca acțiunea formulată de - B M se încadrează in activitatea prevăzută în Statutul acestei asociații în apărarea intereselor membrilor săi, și în consecință are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu în ceea ce privește acțiunea de față.
Pentru aceste motive acțiunea reclamantului a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 9 și art. 3041.pr.civ. fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtele au arătat că prin întâmpinarea depusă la judecarea pe fond a cauzei au solicitat respingerea acțiunii invocând lipsa competenței materiale a instanței cât și introducerea acesteia cu încălcarea termenului de decădere, astfel că prin recursul promovat își mențin aceeași poziție, fără a mai reitera alte argumente.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că temeiul în drept al acțiunii îl reprezintă art. 90 din Tratatul care completează dispozițiile privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent, cu cheltuieli de judecată. ( 9)
Analizând recursurile declarate de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea formulată de către reclamant se circumscrie normelor de procedură instituite de Legea nr. 554/2004. Competența materială în materia contenciosului administrativ este dată de disp. art. 10 din același act normativ. Constatând că a solicitat restituirea unei taxe în mod corect a apreciat instanța de fond că litigiului îi sunt incidente dispozițiile textului legal menționat anterior.
De asemenea, pentru introducerea cererii de chemare în judecată contribuabilul are la disp. termenul de 6 luni, prev. de art. 11 al. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, termen respectat în cauză.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către AC. - Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a - Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art. 90 din Tratatul.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs acest lucru nu a fost posibil.
Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantei (care nu a fost citată niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr. 1217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Cu prilejul rejudecării cauzei instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți inclusiv prin recursul promovat, iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantului către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a - Filiala M pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant. De aceea, se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art. 90 din Tratatul prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre anterior momentului achiziționării sale de către reclamantă.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul Tr. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art. 274.pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurisprudența constantă a Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D ca fiind fondat, iar în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMî mpotriva sentinței civile nr. 144 din 20.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Obligă reclamantul să plătească suma de 39 lei, cu titlu de diferență la taxa judiciară de timbru aferentă fondului cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
dact./3 ex./29.05.2009.
jud.fond..
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
CĂTRE
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B
Loc. B M, Județul
Conform art. 20, alin. 5, din Legea nr. 146/1997 vă comunicăm Decizia civilă nr. 1695 din data de 14.05.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Curții de Apel Cluj, privind pe reclamantul, cu domiciliul în B M, B- B, Jud. M, având CNP -, în vederea executării silite a creanței de 39 lei (treizecișinouă lei), reprezentând diferența la taxa judiciară de timbru aferentă judecării fondului, stabilită în sarcina reclamantului.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Vă rugăm să confirmați primirea, completând în partea de jos a imprimatului, pe care o veți detașa și trimite instanței.
. (denumirea unității) |
Către CURTEA DE APEL CLUJ La dosar nr. |
Confirmăm primirea adresei Curții de Apel Cluj, prin care ni s-a comunicat Decizia civilă nr. nr. 1695 din data de 14.05.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Curții de Apel Cluj, privind pe reclamantul, cu domiciliul în B M, B- B, Jud. M, având CNP -, în vederea executării silite a creanței de 39 lei (treizecișinouă lei), reprezentând diferența la taxa judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauzei, stabilită în sarcina reclamantului.
. (semnătura) |
Judecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
