Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1683/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1683/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 2775/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, că la data de 12 mai 2009 reclamanta-intimată a depus la dosar actele solicitate de instanță, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se constată că prin întâmpinarea depusă la fila 12-15 din dosar, intimata a invocat excepția lipsei calității de recurentă a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului S, aceasta neavând calitate de parte la judecarea în fond a cauzei.
Curtea, după deliberare, constatând că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2775/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Z și s-a dispus anularea Deciziei de restituire nr.24700 din 12 mai 2008 și a Adresei nr.24701/2008 ale pârâtei și restituirea de către aceasta a sumei de 5470 lei taxă de primă înmatriculare, împreună cu dobânda legală calculată din ziua plății până la restituirea efectivă.
Totodată, s-a respins excepția inadmisibilității.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, la data de 11 aprilie 2008, reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Z solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare achitată conform chitanței nr.-, iar cu decizia nr.24700/2008 pârâta, invocând art.117 din Codul d e procedură fiscală a refuzat restituirea acesteia.
Raportat la art.205 alin.1 al aceluiași act normativ, contestarea amintitei decizii se constituie într-o cale administrativă de atac, neîmpiedecând pe reclamantă să-și exercite dreptul la o acțiune în justiție, ceea ce acesta a și făcut.
Nu mai puțin, adresându-se pârâtei cu o cerere de restituire, reclamanta a înțeles să urmeze procedura prealabilă instituită prin art.7 alin.1 din Legea 554/2004, intentând acțiunea după comunicarea refuzului acesteia de a - i restitui suma pretinsă.
Cu aceste argumente, instanța a respins excepția invocată subliniind că instituirea unor proceduri prealabile acțiunii în instanță are drept scop și finalitate valorificarea posibilității de rezolvare pe cale amiabilă a unui diferend, nicidecum obstrucționarea ori îngrădirea liberului acces la justiție, ca principiu fundamental al dreptului național și european.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07.03.2008 reclamanta a achitat pârâtei suma de 5.470 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare (7).
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, cuantumul ei calculându-se după formula prevăzută de art.2141alin.3 Cod fiscal.
Taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România.
Rezultă așadar că taxa de primă înmatriculare, datorată după cum mai sus s-a arătat, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Prevederea legală conținută în art. 2141Cod fiscal se află așadar în evidentă coliziune cu dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Cum, potrivit art.148 alin. 2 și 4 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene ". au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne" și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală, drept pentru care acțiunea de față urmează a fi admisă în întregime, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. S, în numai propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului Z, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință să se respingă acțiunea formulată ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei să se mențină Decizia nr.113/15.09.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S și implicit Decizia de restituire nr.24700/12.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Z ca temeinică și legală.
În motivare arată că este criticabilă sentința pronunțată prin prisma art.304 pct.7, 9.pr.civ. și în considerentele dispozițiilor art.3041deoarece:
Recurenta citează textul art. 5 alin. 2 și art. 6 din Legea nr. 554/2004 arătând în esență că persoana vătămată printr-un act administrativ fiscal are la îndemână două căi diferite pentru valorificare dreptului în justiție, una directă și respectiv una indirectă.
Cum cererea introductiva formulata de reclamanta apare ca fiind o acțiune directa in instanța, fără a renunța la procedura administrativ jurisdicționala ce intre timp s-a finalizat prin emiterea Deciziei nr. 113/15.09.2008, acțiunea apare ca inadmisibila.
In alta ordine de idei recurenta critică și maniera în care instanța de fond a procedat la acordarea dobânzilor legale.
Pe fondul cauzei recurenta invocă faptul că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003 a admis acțiunea reclamantului si a dispus anularea Deciziei de restituire nr. 24700/12.05.2008, respectiv restituirea către reclamanta a sumei de 5470 lei.
de a da eficienta textelor art. 2141-2143(in prezent abrogate de OUG nr. 50/2008) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanta de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevazute de art. 2143din acelasi act normativ. aceasta soluție fiind nelegala. deoarece, Codul Fiscal prevedea in mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de prima înmatriculare si anume:
Precizează faptul ca atâta timp cit cadrul legislativ ( respectiv art.214A1-214A3) a prevazut in mod imperativ ca orice persoana fizica si juridica care înmatriculează pentru prima data in Romania un autoturism comercial, datorează o taxa speciala de prima înmatriculare. aceasta este de stricta interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem".
Raportat la dispozițiile legale(in vigoare in momentul formulării acțiunii) invocate in întimpinarea depusa la dosarul cauzei rezulta in mod indubitabil ca suma solicitata nu se încadra in categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Referitor la aplicarea legii civile in timp, instanța in mod legal si corect retine ca "evident restituirea doaradiferentei intre cele doua taxe, pune problema aplicarii noului act normativ -OUG 50/2008 si pentru trecut.si cu toate acestea dispune anularea deciziei emisa de DGFP S si restituirea întregii taxe, fără a avea in vedere dispozițiile din noul act normativ.
Dispozițiilor art.725 alin 1 din Codul d e Procedura Civila consacra regula aplicarii imediate a legii noi de procedura atât proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche. Acest text de lege nu incalca dispozitiile art.15 alin (2) din Constitutie, avind in vedere ca legea noua se aplica din momentul intrarii ei in vigoare proceselor incepute sub legea veche,dar aflate in curs de judecata(Decizia Curtii Constitutionale nr.628/2006).
Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiata a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei,care atit in noul act normativ,se achita si respectiv intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania) ceea ce ar fi profund inechitabil si contrar spiritului legii noi.
Consider ca soluția legala pe care trebuia sa o pronunte Tribunalul S in speta de trebuia sa fie in raport de noile dispozitii lega le din OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea in parte a taxei achitata in perioada 01.01.2007-30.06.2008 si nu restituirea integrala a taxei.
Consideră, de asemenea, ca in mod nelegal si fara a avea in vedere precizarile referitoare la neretroactivitatea legii civile in timp depuse la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut ca aplicarea OUG nr. 50/2008 contravine principiului neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituia Romaniei. Referitor la acest aspect intelegem sa reiterează in instantei de recurs motivele pentru care OUG nr. 50/2008 este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp asa cum am aratat in instantei de fond.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2009, reclamanta -, solicitând pe cale de excepție respingerea ca inadmisibil al recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca ne fondat si menținerea in totalitate a Sentinței civ.2775/21.l1.2008, pronunțata de Tribunalul Sălaj.
Reclamanta arată că, pe excepție, învederează instanței ca prin cererea introductiva, a indicat ca parata pe Administratia Finantelor Publice Z, cu toate acestea, recursul impotriva hotararii este formulat, in nume propriu de Directia Generala a Finantelor Publice Or, potrivit dispozitiilor procedurale in materie, impotriva sentintei primei instante DGFP-S nu poate formula nici o cale de atac, intrucat aceasta entitate nu a fost parte in proces la judecarea fondului. Este de retinut de asemenea ca in procesul civil, cadrul procesual stabilit pentru judecata este cel stabilit de partile din litigiu, respectiv determinat de reclamant. Acest cadru nici nu poate fi extins nici restrans, iar cadrul astfel stabilit este si cel avut in vedere cu ocazia judecarii cailor de atac, cu exceptia intervenientului, care in conditiile art.51 pr.civ. poate exercita calea de atac impotriva hotararii data de instanta.
de cele de mai sus, DGFP-S nefiind parte in judecata de fond, concluzionează ca recursul a fost formulat de o persoana fara calitate, context in care solicită sa fie respins cainadmisibil.( in acest sens este si. civ. nr.20 18/01.10.2008 a acestei instante, pronuntata in Dosarul nr-, aceeasi solutie o mentine C a si in Dosarul nr-).
1. Pe fond, in fapt, cu privire la primul motiv de recurs bazat pe exceptia lipsei procedurii prealabile, va retinem atentia cu urmatoarele aspecte de fond si forma: In temeiul Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, am solicitat Tribunalului S anularea Adresei nr.2470l/12.05.2008 si a Deciziei de restituire nr.-.05.2008, emise de Administratia Finantelor Publice Z si obligarea paratei-recurente la restituirea sumei de 5470 lei, reprezentand taxa speciala de prima inmatricularecu dobanzile lega le de 0,1% pe zi de intarziere,conform art.124 pr.fisc.
In mod corect si legal, instanta de fond admite actiunea noastra asa cum a fost formulata si respinge exceptia prematuritatii actiunii in contencios ridicata de parata-recurenta.
Solicită să se observe că la data de 11.04.2008, s-a adresat Administrației Finantelor Publice (aflata la dosarul nr-, dosar casat de C cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul S) am solicitat restituirea taxei speciale de prima inmatriculare, incasata cu incalcarea Normelor Comunitare, care de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana fac parte din ordinea interna de drept a Romaniei si se aplica cu prioritate. Prin Decizia nr.24700/12.05.2008 si Adresa nr.2470l/12.05.2008, parata refuza restituirea taxei de prima inmatriulare, cu dobanzile aferente. In aceste conditii, parcursa fiind procedura prealabila prevazuta de Legea nr.554/2004, m-am adresat instantei de judecata, solicitand anularea acestor acte administrativ fiscale.
de aceasta stare de fapt, solicită să se constate ca motivatiile cu care parata-recurenta isi sustine recursul sunt nefondate si nelegale, deoarece conform dispozitiilor art.205(1) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, privind Codul d e Procedura Fiscala,contestatia este o cale administrativa de atac facultativa si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ-jiscal.Domnule/a presedinte/a, textul de lege din procedura fiscala mai sus citat trebuieste, in mod necesar, interpretat si in contextual articolului 6(1) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, care prevede:" administrative speciale sunt facultative si gratuite"- deci, ambele aceste texte de lege au caracter facultativ, lasand la aprecierea persoanei vatamate calea de urmat in realizarea dreptului lezat. Deci, C, deciziile luate de -Z, sunt, conform art.88 din procedura fiscala, acte administrativ-fiscale prin care imi sunt lezate
drepturile si interesele legitime, iar faptul ca eu m-am adresat direct instantei de judecata pentru anularea acestora, nu reprezinta-asa cum corect a retinut prima instanta- o incalcare a legii care sa faca inadmisibila sau prematura actiunea mea, astfel cum gresit isi motiveaza recursul Directia Generala Finantelor Publice
In atare situatie, consideră ca in cauza a fost parcursa procedura prealabila prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004, iar procedura prevazuta de art.205 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, invocat de parata-recurenta-fiind cu caracter facultativ - nu este obligatorie atata timp cat s-a efectuat procedura prealabila prevazuta de legea contenciosului administrativ.
Pe de alta parte, consideră alături de marea majoritate a practici judiciare romanesti in materie( in acest sens anexam Sent. Civ. nr.253/07.11.2007 a Tribunalului Arad ) -ca insusi obligatia de plata a taxei, de natura legala si conditionarea inmatricularii de dovada platii acestei taxe, echivaleaza cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar, asa cum am aratat, o baza legala de reglementare si calcul( care contravine dreptului comunitar).Prin urmare, actul administrativ fiscal vatamator pentru mine, il constituie insasi obligatia platii taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ prevazut de lege a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depuse si inregistrate, la Administratia Finantelor Publice Z, astfel cum am aratat mai sus.
A considera - asa cum gresit sustine parata-recurenta-ca ea nu poate contesta incalcarea dreptului comunitar, prin reglementarea si perceperea in acest mod a taxei speciale de prima inmatriculare, in lipsa unui titlu de creanta cu suport material, echivaleaza cu negarea dreptului meu de acces liber la justitie si ar contraveni art.21 (1) din Constitutia Romaniei care statueaza ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru asigurarea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, in timp ce nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. Pe de alta parte, parata-recurenta, in scopul de a induce in eroare instanta, face o interpretare personala( ca sa nu spunem altfel) a Deciziei nr.670/15.12.2005 (etc), a Curtii Constitutionale, care intr-adevar face precizarea ca, citam:. "instituirea unei proceduri administrative prealabile,obligatorii,nu este contrar principiului liberului acces la justitie."da, dar asa cum am aratat mai sus procedurile prealabile instituite prin art.205(l) din nr.OG92/2003, raportat la art.6(1) din Legea nr.554/2004,nu sunt obligatorii,ci au un caracter permisiv, facultativ si nu au caracter imperativ de obligativitate cum precizeaza decizia Curtii Constitutionale invocata de parata-recurenta.
-. Cu privire la al doilea motiv de recurs bazat pe fondul cauzei, invocă cu trei aspecte de drept:
1. Din motivatiile noastre formulate in cererea introductiva rezulta ca art.90(l) din Tratatul,care prevede:"niciun stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare."face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea interna de drept a Romaniei si in consecinta se poate adresa autorităților administrative si instantelor de judecata in scopul de a i se restabili drepturile conferite de aceasta reglementare comunitara si care i-au fost inculcate prin aplicarea reglementarilor dreptului national cu caracter contrar si discriminatoriu.
2.Mai mult chiar, potrivit art.148(4) din Constitutia Romaniei care prevede:" Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si Autoritatile Judecatoresti garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii, ratificat de Romania prin Legea nr.157/2005, prin care statul R se obliga sa respecte dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare". Deci, intre principiile dreptului comunitar, imperativ-obligatorii pentru instantele judecatoresti si garantate de textul constitutional mai sus mentionat, facem precizarea ca, urmare a aderarii Romaniei la UE prevederile tratatelor constitutive precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozitiile contrare din legile interne si conc1uzionam ca prin modificarea Codului Fiscal si introducerea taxei speciale de prima inmatriculare pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul Rai ncalcat in mod direct dispozitiile mentionate ale tratatului.
3. Învederează Curții ca referirile făcute de parata-recurenta la OUG nr.50/2008,sunt de asemenea nefondate,deoarece prin cererea introductiva a solicitat sa-i fie restituita taxa speciala de prima inmatriculare retinuta nelegal, ceea ce nu are nici o legatura cu taxa pe poluare la care face trimitere parata recurenta si din aceasta perspectiva instanta de fond in mod corect a circumscris acest proces doar la obiectul cererii formulate de noi.
De altfel, OUG nr.50/2008, prin art.4(1) si art.5(2), raportate la art.14(1) stabileste imperativ obligatia de plata a taxei pe poluare, citând:"cu ocazia primei inmatricuari a unui autovehicul in Romania".In concluzie, obligatia de plata a taxei pe poluare nu revine autovehiculului detinut de mine, acesta fiind deja inmatriculat la data de 1 iulie 2008, data intrarii in vigoare a acestui act normativ, si aceasta deoarece si acestei ordonante de urgenta ii este aplicabilprincipiul neretroactivitatii legii,consacrat in art.l civ. raportat la art.15(2) din Constitutia Romaniei. Deci, avand in vedere prevederile legale mai sus mentionate, taxa pe poluare se aplica si se percepe doar pentru autovehiculele ce urmeaza a fi inmatriculate in Romania dupa data de 01.07.2008, nu si pentru autov hiculele deja inmatriculate.( in acest sens sunt si prevederile OUG nr.7/2009, pentru modificarea OUG nr.50/2008-pe care o anexam).
de starea de fapt prezentata si temeiurile de drept invocate solicită sa se respingă, pe exceptie, ca inadmisibil, iar pe fond, ca nefondat recursul, sa se mențină in totalitate Sentinta Civila nr.2775/21.11.2008, pronuntata de Tribunalul S, ca fiind temeinica si legala.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie cât și ținând seama de apărările făcute de intimata pe calea întâmpinării, Curtea reține următoarele:
1. Cât privește definirea cadrului procesual prin prisma rezolvării excepției lipsei calității procesuale de recurent a DGFP S în nume propriu, Curtea reține că reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune în contencios administrativ îndreptată exclusiv împotriva a municipiului
Așa a fost și analizată cauza în cele două cicluri procesuale urmate la instanța de fond (prima judecată și rejudecarea).
Curtea reține că DGFP S acționând pe calea recursului în nume propriu nu oferă nicio justificare factuală și legală pentru a critica o hotărâre judecătorească ce produce efecte relative exclusiv între părțile litigante.
Este de principiu că recursul fiind o etapă a fazei judecății, nu reprezintă în sine un proces distinct de cel declanșat prin acțiunea introductivă de instanță, ci este practic o continuare a acestuia, hotărârea instanței de fond neconstituind altceva decât actul prin care se finalizează o etapă a procesului respectiv.
Așa fiind, firesc și normal este ca recursul să-i vizeze pe cei care au avut calitatea de parte la judecata înainte primei instanțe, indiferent de poziția procesuală în care au acționat.
Astfel, părțile procesului din fața instanței de fond sun părțile procesului în faza următoare în recurs și din această perspectivă calea de atac nu poate fi exercitată și instanța de recurs nu se poate învesti decât în urma demersului uneia din părțile procesului judecat în fața instanței de fond.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 137 alin. 1 corelat cu prevederile art. 299 și urm. pr.civ. raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va admite excepția lipsei calității de recurent în persoana DGFP a jud. S și ca atare recursul va fi respins ca atare.
2.Cât privește recursul formulat de aceeași entitate în calitate de reprezentant al a municipiului Z, Curtea reține următoarele:
Chestiunea legată de inadmisibilitatea acțiunii și de regularitatea învestirii primei instanțe cu acțiunea de contencios administrativ a fost tranșată prin decizia de casare intermediară. Astfel, prin decizia nr. 2237 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dos. nr- s-a admis recursul declarat de reclamantă și, în urma casării primei sentințe pronunțate de instanța de fond. Cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Instanța de casare a reținut cu aplicare la speța de față următoarele:
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a mun. Z sub nr. 19034/11.04.2008, reclamanta-recurentă a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, considerată a fi fost încasată nelegal.
Prin adresa nr. 2470l/12.05.2008 și Decizia nr. 24700/12.05.2008, pârâta-intimată a respins cererea, iar reclamanta s-a adresat instanței de judecată pe calea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Prin urmare, procedura prealabilă este cerută numai în cazul contenciosului administrativ în anulare, nu și atunci când partea se plânge de un refuz nejustificat de soluționare favorabilă a cererii.
În speță, reclamanta contestă tocmai un atare refuz, pe care îl alegă ca fiind nejustificat.
Trebuie remarcat că situația litigioasă a fost generată nu de un act administrativ preexistent, ci de respingerea unei cereri pe care reclamanta a adresat-o finanțelor pentru salvgardarea unui drept propriu.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza aceleași instanțe pentru judecarea în fond a cererii.
Cu toate acestea instanța de fond ignoră decizia de casare și reanalizează excepția inadmisibilității acțiunii pronunțându-se din nou asupra acesteia și dând astfel prilejul recurentei să aducă în discuție aceleași critici privind această chestiune care au fost tranșate definitiv și irevocabil printr-o decizie a instanței de recurs.
Curtea constată că recurenta nu se poate prevala în speță de nesocotirea de către instanța de fond în faza de rejudecare a dispozițiilor art. 315.pr.civ. și prevalându-se de aceste erori să repună în discuție aspecte care au fost definitiv și irevocabil tranșate.
Așa fiind, motivul de recurs axat pe pretinsa excepție de inadmisibilitate rezolvată greșit de instanța de rejudecare este nul și neavenit, fără nicio semnificație juridică pe terenul analizării recursului.
3. În ceea ce privește criticile sub aspectul fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul, ca instanță de rejudecare, a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal - din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
4. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
5. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor art. 124.pr.fisc. Curtea reține următoarele:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul d e procedură fiscalăn măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Așa fiind, recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, context în care în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/204 Curtea va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței instanței de fond.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S pentru Administrația Finanțelor Publice Z împotriva sentinței civile nr. 2775 din 21.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Respinge recursul declarat de DGFP S în nume propriu ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de recurent.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
dact./2 ex./22.05.2009.
jud.fond.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
