Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1023/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1023/CA/2008
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta SRL împotriva sentinței nr.431/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar note scrise din partea pârâtei intimate
Avocatul reclamantei recurente depune la dosar concluzii scrise și note de cheltuieli și solicită să fie luată în considerare expertiza contabilă extrajudiciară efectuată de către expert autorizat.
În baza art.305 Cod pr.civilă, instanța având în vedere și poziția pârâtei, respinge cererea formulată de avocatul reclamantei recurente.
Instanța constată cauza în stare de judecată și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, anularea Deciziei nr.30/11.06.2007 emisă de H, admiterea contestației nr.20704/25.08.2006 prin care s-a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr.20916/20.07.2006 și a Deciziei de impunere nr.285/20.07.2006. Solicită cheltuieli de judecată justificate la dosar.
După dezbaterea cauzei se prezintă în instanță consilier juridic pentru pârâta intimată H care pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței instanțe de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată arată că nu își însușește raportul de expertiză extrajudiciară depus de reclamanta recurentă și că se opune la această probă, având în vedere dispozițiile art.200 - 206 Cod pr.civilă.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.431/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea introdusă de reclamanta SRL împotriva pârâtei
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.30/2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H s-a respins contestația reclamantei - " " SRL formulată împotriva deciziei de impunere nr.285/2006 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.20916/2006.
Pentru suma de 165,044 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere aferente, în mod corect organul fiscal a reținut că, de fapt, reclamanta nu a prezentat documente justificative care să ateste punerea în executare a contractului în cauză, nu a prezentat o defalcare clară a acestor cheltuieli pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului acestuia, prestarea efectivă a serviciilor nu este justificată prin situații de lucrări, procese verbale de recepție.
Reclamanta a înregistrat cheltuieli cu prestări servicii facturate de către societate și "" din Franța, care sunt asociații - " " SRL, fiind persoane afiliate conform art.7 al.1 pct.21 lît.c din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și art.19 alin.5 din același act normativ, ca urmare relațiile se realizează în condițiile stabilite sau impuse care sunt diferite de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderile independente potrivit pct,49 din HG 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
În aceste condiții, cheltuielile înregistrate în evidența contabilă a reclamantei în sumă de 512.109 lei sunt considerate nedeductibile fiscal, iar pentru serviciile nefacturate de către " " Franța în sumă de 324.243 nu s-a prezentat justificări și, astfel, în sarcina reclamantei s-au reținut cheltuieli nedeductibile fiscal aferente serviciilor nefacturate de către societățile Franța și " " Franța în sumă de 836.352 lei.
Organul fiscal a reținut corect obligația reclamantei la plata sumei de 181.339 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere aferente, având în vedere că potrivit art.21 alin.4 lit.e din Legea nr.57/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile efectuate în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la prețul de piață, pentru aceste bunuri sau servicii sunt cheltuieli nedeductibile, întrucât societățile și "" din Franța și - " " SRL, sunt persoane afiliate.
Ca urmare, a concluzionat prima instanță, în mod corect organul de control a stabilit un impozit suplimentar de 138.739 lei.
În ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate, prima instanță a reținut că potrivit art.185 din nr.OG92/2003 Cod pr.fiscală trebuie depusă o cauțiune, însă reclamanta prin avocatul său a declarat că nu depune cauțiunea stabilită, astfel că se impune a fi respinsă și cererea de suspendare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anularea actelor fiscale atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât nu rezultă o motivare suficientă și coerentă a respingerii acțiunii, instanța rezumându-se a afirma faptul în ce privește suma de 165.044 lei stabilită cu titlu de impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere, organul de control a reținut în mod corect faptul că reclamanta nu a prezentat documente justificative, iar în ce privește suma de 181.339 lei stabilită cu titlu de impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere, prima instanță s-a rezumat, de asemenea, la a afirma că organul de control a reținut în mod corect faptul că, cheltuielile care au generat acest impozit suplimentar sunt nedeductibile fiscal.
Cu privire la nedeductibilitatea sumei de 968.769,09 lei asupra căreia s-a stabilit impozitul suplimentar și majorările în sumă de 165.044 lei, reclamanta arată că a prezentat documentele justificative care dovedesc serviciile prestate identificate în contractul de prestări servicii și actele adiționale la acest contract, astfel că eronat s-a reținut în sentință faptul că nu a prezentat documente justificative care să ateste punerea în executare a contractului.
Cu privire la nedeductibilitatea sumei de 952.658 lei reprezentând redevențe acordate societății, asupra căreia s-a calculat un impozit suplimentar și majorări de întârziere de 181.330 lei, reclamanta arată că această sumă nu constituie o redevență ci o cheltuială făcută în favoarea asociaților, respectiv în favoarea asociatului, reclamanta fiind afiliată societății FRANȚA, singurul motiv pentru care pârâta a considerat cheltuielile ca nedeductibile fiind faptul că ele nu reprezintă o redevență în accepțiunea legii și faptul că societățile sunt afiliate, ceea ce ar duce la concluzia că aceste cheltuieli sunt cheltuieli cu asociații.
În realitate, această sumă plătită reprezintă un comision, fiind o cheltuială efectuată în scopul realizării de venituri impozabile conform art.21 alin.6-7 Cod fiscal.
Atât organul de control, cât și instanța de fond, mai arată reclamanta, au ignorat în totalitate natura reală a serviciilor prestate, mulțumindu-se să interpreteze textual clauzele contractuale, care dintr-o evidentă eroare folosesc termenul "redevență" în loc de comision cu privire la suma ce trebuia plătită societății în baza contractului de prestări servicii, cheltuieli care nu sunt făcute în favoarea asociaților, conform prevederilor art.21 alin.4 lit.e din Codul fiscal și art.43 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
În drept invocă prevederile Codului d e procedură fiscală, Legea nr.554/2004 și Codul d e procedură civilă.
Recursul a fost timbrat cu 10 lei taxă de timbru și 0,45 lei timbru judiciar.
În susținerea motivelor de recurs, reclamanta a depus la dosar un Raport de expertiză contabilă extrajudiciară, lucrare întocmită de expertul.
Pârâta intimată H prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de reprezentantul său, a cerut respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, pârâta intimată a solicitat respingerea probei în recurs cu expertiza extrajudiciară, având în vedere prevederile art.305 și 201 - 208 Cod pr.civilă.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că se impune a fi admis, iar sentința casată cu trimitere în vederea efectuării în cauză a unui raport de expertiză contabilă.
Prin acțiunea înregistrată la prima instanță, reclamanta a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, însă la termenele stabilite nu s-a mai pus în discuția părților dacă reclamanta mai susține această cerere, iar la termenul din 16.01.2008, avocatul reclamantei a declarat că nu are alte cereri de formulat, astfel că instanța a trecut la dezbaterea cauzei în fond.
Cu toate acestea, după declararea recursului, reclamanta prin contractul încheiat la data de 24.07.2008 a solicitat expertului efectuarea unui raport de expertiză contabilă, lucrare depusă apoi în dosar ca probă extrajudiciară.
Pârâta intimată nu este de acord cu luarea în considerare a expertizei extrajudiciare ca probă în dosar, invocând prevederile art.305 Cod pr.civilă, cât și prevederile art.201 - 208 din același cod.
Instanța de recurs având în vedere contradicțiile dintre cele consemnate în actul de control fiscal și cele susținute de reclamantă în raport cu actele întocmite și depuse la dosar, apreciază că este necesară efectuarea în cauză a unui raport de expertiză contabilă conform prevederilor art.201 - 209 Cod pr.civilă, prin care să se verifice toate actele justificative depuse de reclamantă, dacă aceste acte justifică conform prevederilor legale cheltuielile deductibile înregistrate de reclamantă în relațiile comerciale cu FRANȚA și FRANȚA și în raport de cele constatate să arate comparativ cu Raportul de inspecție fiscală nr.20916/20.07.2006, ce sume mai datorează reclamanta din cele cuprinse în Decizia de impunere nr.30/11.06.2007.
Pentru aceste considerente și pentru a nu se priva părțile de un grad de jurisdicție în urma efectuării expertizei contabile, instanța în baza prevederilor art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod pr.civilă și art.20 din Legea nr.554/2004, va admite recursul reclamantei, casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța se va pronunța cu privire la alte cereri în probațiune și alte obiective pentru expertiză, iar celelalte motive invocate în recurs de părți vor fi examinate ca apărări de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.431/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./03.11.2008
Jud.fond -,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
