Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1035/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1035/CA/2008
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr.1043/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei recurente și întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Instanța față de actele dosarului și de solicitarea recurentei de judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1043/CAF/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și A și ca urmare s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor, care au fost obligate să restituie reclamantului suma de 3.671,02 lei cu titlu taxă de înmatriculare și să-i plătească 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat, în anul 2007, din Germania, un autoturism, marca Ford Mondeo, înmatriculat în acest stat comunitar din anul 2004.
Pentru a înmatricula în România acel autoturism reclamantul a fost obligat să achite în contul Trezoreriei statului suma de 3671,02 lei cu titlu de "taxă specială auto la prima înmatriculare în România" conform chitanței seria - nr. -/22.08.2008 (3).
Reclamantul s-a adresat a Municipiului A solicitând restituirea acelei sume, iar prin adresa nr. 7780/7.03.2008 i s-a răspuns că taxa respectivă a fost legal încasată.( fila 7).
Împotriva acestei adrese, petentul a formulat plângere prealabilă înregistrată la DGFP A sub nr. -/18.03.2008, această pârâtă comunicându-i în aceeași zi, sub nr. - că a primit un răspuns de la a Municipiului A și are la dispoziție calea de atac prevăzută de Legea nr. 554/2004.(4)
Prealabil examinării fondului, în baza art.137 Cod proc. civ. instanța se va pronunța asupra excepțiilor care ar face inutilă cercetarea fondului cauzei, sens în care constată următoarele:
Adresa nr. adresa nr. 7780/7.03.2008 emisă de a Municipiului A ca răspuns la cererea prin care reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu a fost emisă în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii și nu este de natură să producă vreo consecință juridică, respectiv să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.
Prin această adresă i s-a comunicat pur și simplu reclamantei punctul de vedere al a Municipiului A cu privire la taxa de primă înmatriculare și la posibilitatea restituirii sumei achitate cu acest titlu.
De asemenea, nu poate fi calificată ca și act administrativ nici adresa nr. -/18.03.2008 a DGFP
Susținerea pârâtelor cu privire la tardivitatea formulării plângerii prealabile este nefondată.
Cum în cauză nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în cazul atacării refuzului nejustificat, conform art. 7 alin. 5 coroborat cu art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 nici nu este obligatorie procedura prealabilă.
De fapt, reclamantul a contestat însăși legalitatea taxei pe care a fost obligată să o achite, fără a fi emis un act administrativ fiscal prin care să fi fost stabilită această taxă și pe care să îl poată contesta în condițiile art. 205 din Codul d e procedură fiscală modificat, astfel că litigiul este unul de contencios fiscal.
Conform disp. din capitolul I pct. 3 alin. 1 ale Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Or această condiție a fost îndeplinită, astfel că excepția inadmisibilității se dovedește nefondată și urmează a fi respinsă.
În ce privește fondul cauzei instanța reține că, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România, la ora actuală nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și care au fost deja înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia pronunțată în cauza Costa/Enel (1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.
Raportat la primul petit al acțiunii reclamantului se reține că acesta nu este fondat față de faptul că s-a constatat anterior că nu s-a emis un act administrativ fiscal în formă materială care să fie anulat, iar răspunsurile date prin adresele contestate nu pot fi considerate acte administrative în accepțiunea art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 și nici acte administrative fiscale conform art.41 din OG nr.92/2003, fiind o simplă adresă.
Întrucât suma plătită de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare se va dispune restituirea acesteia.
În ceea ce privește dispozițiile nr.OG 50/2008, acestea nu sunt aplicabile în speță întrucât acel act normativ nu a intrat încă în vigoare, potrivit art. 14 alin. 1 din cuprinsul acestuia urmând să intre în vigoare doar la data de 1 Iulie 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A în nume propriu și pentru pârâta A, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ fiscal, acesta atacând de fapt o adresă a organului fiscal teritorial în circumscripția căruia a fost achitată taxa, adresă care nu are caracter de act administrativ fiscal așa cum este definit la art.2 pct.1 lit.d din Legea nr.554/2004 și art.41 Cod pr.fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că nu sunt incidente dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, deoarece taxa contestată este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România, iar în afară de aceasta, legislația europeană nu interzice instituirea taxei ci doar prevede nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Pârâta a mai invocat și faptul că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile nr.OUG50/2008, dispoziții care reglementează situația sumelor achitate cu titlu taxă specială pentru înmatriculare autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007 - 30.01.2008.
În drept invocă art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă și Legea nr.571/2003.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Examinând recursul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele următoare.
Reclamantul a cumpărat în luna noiembrie 2007 din Germania un autoturism second hand marca Ford Mondeo fabricat în anul 2004, iar pentru înmatriculare a plătit taxa specială în sumă de 3.671,02 lei reglementată de art.214/1 - 214/2 Cod fiscal.
Reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă, potrivit dispozițiilor art.205 din Codul d e procedură fiscală, adresând cerere organului fiscal teritorial prin care solicită restituirea taxei, dar pârâta arată că pentru restituirea taxei este necesar a prezenta chitanța ce atestă plata, cu mențiunea că nu a fost utilizată.
Sub aspectul admisibilității acțiunii, instanța reține că pârâta <LLNK 1200administrează impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat. Acest fapt presupune ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 (3) din Codul d e procedura fiscala. Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41din Cod). În consecință, în măsura în care organul fiscal este cel care administrează sumele ce se fac venit la bugetul statului si este competent în aplicarea legislației privind stabilirea și colectarea creanțelor fiscale, stabilirea caracterului legal sau nelegal al încasării unei taxe intră în sfera contenciosului administrativ fiscal.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al eligibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacra supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva nomelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național areobligațiasă aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
In acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele si autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În aceasta situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria) cat si Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe suplimentare pentru autoturismele importate are ca efect discriminarea acestor autoturisme comparativ cu cele existente în tarile respective.
In consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 si 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitata de reclamantă urmează a fi restituită.
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine, la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
In conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era in vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. În același sens, este afectată si stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamanta a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era in vigoare la data importului.
In consecință, recursul paratei DGFP A, formulat în nume propriu si în calitate de reprezentant al, este nefondat și urmează a fi respins.
Întrucât recursul de față se va respinge, pârâtele în baza art.274 alin.3 Cod pr.civilă, vor fi obligate să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele A în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.1043/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./03.11.2008
Jud.fond -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
