Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1041/CA/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.297/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantei intimate depune la dosar note de ședință și învederează instanței că reclamanții intimați și-au modificat denumirea din asociație familială în întreprindere familială, sens în care depune la dosar certificatul de înregistrare eliberat de Sibiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Susține că intimata face parte din categoria contribuabililor care obțin venituri din activități independente și este obligată să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă, respectiv a Cap.II pct.B, art.11 și 14 din Ordinul nr.1040/2004. Textul art.155 din Legea nr.541/2003 la care face trimitere recurenta nu este aplicabil în cauză, referindu-se doar la persoanele impozabile, înregistrate ca plătitoare de TVA. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar (fila 12).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S anularea raportului de inspecție fiscală nr.2691/16.04.2008, a Deciziilor de impunere nr.2694 și 2695/16.04.2008 și a Deciziilor nr.52 și 53/17.06.2008 emise de această autoritate publică.
Reclamanții motivează că, în urma inspecției fiscale efectuată de inspectorii din cadrul Sibiu s-a apreciat că societatea controlată a înregistrat ca și cheltuieli deductibile la calcularea venitului net suma rezultând din facturi fiscale care nu aveau înscris codul d e identificare fiscală, stabilind impozit pe venit suplimentar în mod nejustificat. Sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscală au fost preluate prin Deciziile de impunere nr.52 și 53/2008.
Prin sentința civilă nr.297/CA/2009, Tribunalul Sibiua admis acțiunea introductivă de instanță și a dispus anularea raportului de inspecție fiscală nr.2691/2008, Deciziile de impunere nr.2694 și 2695/16.04.2008 și Deciziile nr.52 și 53/17.06.2008, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 440,60 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Sibiu care în expunerea de motive arată că intimata reclamantă AF Saf ost supusă controlului fiscal pentru verificarea bazei de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor către bugetul general consolidat al statului. În urma controlului fiscal s-a constatat că s-au evidențiat cheltuieli care nu erau înscrise în documente justificative, astfel că s-a majorat masa impozabilă și s-a stabilit venitul suplimentar datorat de către cei doi asociați, precum și majorările de întârziere aferente. Împotriva procesului verbal intimata a formulat contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.17/18.05.2007 a Sibiu.
Recurenta arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, instanța aplicând greșit dispozițiile art.155 din Legea nr.571/2003, deoarece simpla înregistrare în contabilitate a cheltuielilor nu este suficientă pentru a justifica caracterul de cheltuieli deductibile, fără ca documentul să conțină toate elementele impuse de lege. Astfel, dacă nu sunt înscrise în documentele de achiziție, datele de identificare ale beneficiarului agent economic, aceste cheltuieli nu pot să fie considerate deductibile, deoarece legiuitorul impune o justificare expresă pentru cheltuielile care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului.
Recurenta solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere și îndrumările care rezultă din Decizia nr.78/2005 dată în recursul în interesul legii pronunțat de
Prin note de ședință - fila 10, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în recurs dar și în raport de prevederile art.304/1 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefundat.
Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
În mod corect instanța de fond a reținut că autoritatea fiscală s-a limitat la verificarea facturilor fiscale, fără a avea în vedere și celelalte acte justificative care dovedesc efectuarea cheltuielilor și caracterul deductibil al acestora: contractul de furnizare energie electrică, registrul jurnal, rapoartele de gestiune, notele de intrare, etc.
Organul fiscal avea sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii și nicidecum de a se limita strict formal să aprecieze că nu pot fi considerate documente justificative facturile menționate în raportul de inspecție doar pentru că acestea nu aveau înscris codul fiscal. Astfel, lipsa codului fiscal nu este de natură să afecteze realitatea operațiunilor pe care respectivele facturi le consemnează, atâta timp cât este un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată și reprezintă în înțelesul legii forma ad probationem a contractului comercial.
În speță, corect a reținut prima instanță că venitul net din activitatea independentă se obține conform dispozițiilor art.49 alin.1 din Legea nr.571/2003, ca diferență dintre venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Potrivit art.11 din Ordinul nr.1040/2004 evidența contabilă în partidă simplă se conduce conform normelor metodologice, norme care stabilesc elementele principale prevăzute în structura formularelor aprobate pentru documentele justificative, elemente între care nu se regăsesc codul d e înregistrare fiscală al beneficiarului de bunuri sau servicii.
Textul de lege la care recurenta a făcut referire, respectiv art.155 din Legea nr.571/2003 nu-și găsește aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece este obligatorie menționarea informațiilor cerute de organul fiscal, doar persoanelor impozabile în scopuri de TVA.
Așa încât nu sunt aplicabile speței nici dispozițiile Deciziei nr.V/15.01.2007 a care se referă la deducerea taxei pe valoarea adăugată.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei Sibiu și va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legi,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.297/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
încetat activitatea
Semn.Președintele
Curții de Apel
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
5 ex./10.11.2009
Jud.fond -
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
