Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1091/CA/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții DGFP S în nume propriu și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S împotriva sentinței nr.119/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru pârâții recurenți, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâților susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Reclamantul a solicitat în dosarul Tribunalului Sibiu în contradictoriu cu pârâții DGFP S în nume propriu și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 1.861,86 lei și dobânda legală aferentă,calculată de la scadență până la data plății.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autovehiculul fabricat într-un stat al UE,Germania, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 119/CAF/2009 a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâtele la restituirea sumei achitată de reclamant, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data de încasării până la restituirea integrală a creanței. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în discuție este o taxă ce se face venit la bugetul statului și fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autovehiculelor. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autovehiculelor ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autovehiculele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP în nume propriu și pentru MFP, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs se arată că taxa instituită de Codul fiscal nu este contrară și nu creează o discriminare față de autovehiculele autohtone.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă, precum și OUG nr. 50/2008.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, deoarece sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 719/2007 și facturii fiscale nr. -/23 01 2007, reclamantul a achiziționat de la SC SRL B autoturismul marca Wolkswagen Passat, iar la înmatriculare a achitat taxa potrivit dispozițiilor art. art.214^1 din Codul fiscal.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Tratatul de instituire a CE stabilește prin art. 90 al. 1 că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național are obligația să aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Curtea Europeană de Justiție a stabilit prin aceleași hotărâri că nu se aplică prevederile art.33 din Directiva 6 nefiind în cauză discuții în legătură cu cifra de afaceri și nici de schimburi comerciale la frontieră.
În consecință, se constată că reclamantul a achitat taxa pentru autoturismul achiziționat de pe piața internă, situație nediscriminatorie față de celelalte autoturisme achiziționate din România, pentru care se plătește taxa la momentul primei înmatriculări. Dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată doar autoturismelor folosite importate nu și celor noi. Art. 90 din nu are aplicabilitate în cauză, deoarece prin plata taxei, autoturismul se află în aceeași situație cu autoturismele care se achiziționează de pe piața internă, astfel că nu există un protecționism al produselor autohtone, iar scopul Tratatului este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele Comunității Europene și evitarea protecționismului.
În speță, reclamantul nu beneficiază nici de scutirea instituită de legea internă, deoarece nu este importatorul bunului, astfel că nu a achitat acciza, iar autoturismul nu a fost achiziționat în anul 2006, ci în anul 2007.
În consecință, recursul pârâților, formulat în nume propriu și în calitate de reprezentant al MFP, este fondat, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod pr. civ. și urmează a fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâților MINISTERUL FINANȚELOR, DGFP S și
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții DGFP S în nume propriu și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S împotriva sentinței nr.119/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâților MINISTERUL FINANȚELOR, DGFP S și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./13.11.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Carmen
