Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1097/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE NR. 1097/CA/2009

Ședința publică de la 14 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța

JUDECĂTOR 3: Carmen

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, A, R, IA, I, IU, G, împotriva sentinței civile nr.260/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice reprezentată în teritoriu prin

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, reclamanții, a, R, -, -, ia, I, iu, G, și au chemat în judecată pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a Județului A, Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând prin sentința ce se va pronunța:

- obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 1.01.2004 și până în prezent, sumă actualizată cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul pârâtei de ordinul 1 și potrivit legii numărul 142/1998 au dreptul la acordarea tichetelor de masă, întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept astfel că reclamanții sunt supuși unui tratament diferențiat și discriminatoriu.

În drept au invocat Legea 142/1998, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004.

Prin sentința civilă nr. 260/CAF/2009 Tribunalul Albaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și și a respins acțiunea față de aceștia, iar pe fond a respins ca neîntemiată acțiunea reclamanților.

În considerentele sentinței s-a reținut că prevederile Legii 142/1998 nu sunt aplicabile reclamanților care sunt funcționari publici și își desfășoară raporturile de serviciu în temeiul Legii 188/1999. în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a celor două ministere, instanța a constatat că reclamanții nu se află în raporturi de serviciu cu acești pârâți.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că au dreptul la acordarea tichetelor de masă deoarece potrivit art.93 din Legea 188/1999 statutul funcționarilor publici se completează cu prevederile legislației muncii astfel că reclamanții au calitatea de salariați în sectorul bugetar.

Recursul a fost motivat în drept în conformitate cu disp.art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.

Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Ministerul Sănătății și MFP au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.

Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.

Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.

Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".

Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.

Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanții au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate, câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu. Acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.

Sub raportul discriminării, argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale în ce privește acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou diferite.

În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanții nu au vocația legală pentru acordarea acestui drept de către angajator.

În cauză nu există discriminare între mai multe categorii de angajați potrivit dispozițiilor OG 37/2000, deoarece acordarea acestor drepturi reprezintă o facultate a angajatorului, și nu o obligație legală.

Instanța de recurs a constatat că parte din reclamanții care au formulat acțiunea în contencios administrativ au calitatea de personal contractual, iar competența de soluționare a cererii formulate de aceștia pentru acordarea contravalorii tichetelor de masă revine Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. În consecință se va admite recursul reclamanților care au calitatea de personal contractual împotriva sentinței nr. 260/CAF/2009 a Tribunalului Alba, iar în temeiul art. 304 pct.3 din Codul d e procedură civilă se va casa parțial hotărârea atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Alba -Secția de Conflicte de Muncă.

În consecință, se constată că soluția primei instanțe este legală în ceea ce privește reclamanții ce au calitatea de funcționari publici, iar în cauză nefiind incidente prevederile art.304/1, art.304 pct.9 Cod pr.civilă și în temeiul art.312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge recursul reclamanților-funcționari publici ca nefondat.

Intimatele pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursul reclamanților "personal contractul":, I, IU, și declarat împotriva sentinței civile nr.260/CAF/2009 a Tribunalului Alba.

Casează parțial hotărârea atacată doar în ceea ce-i privește pe reclamanții recurenți menționați.

Stabilește competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamanți menționați în favoarea Tribunalului Alba - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții "funcționari publici":, G, -, R, IA, și împotriva aceleiași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.CG

Dact. /ex.4

Jud.fond.

Președinte:Gabriela Costinaș
Judecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Carmen

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1097/2009. Curtea de Apel Alba Iulia