Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1159/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1159/R-CONT
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE (fostă Direcția Regională Vamală C) cu sediul în C,-, județul D, atâtîn nume propriu, precum și în numele și pentruAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE (fost Biroul Vamal Pitești), cu sediul în Pitești,-, județul A, și de pârâtul, cu domiciliul ales la sediul instituției Direcției Regionale Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2008 și a sentinței civile nr.66, pronunțate de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, și intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns av. pentru intimata-reclamantă SRL și consilier juridic pentru intimata-pârâtă A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în judecată și acordă cuvântul asupra acestora, solicitând părților să pună concluzii și pe admisibilitatea contestării direct în instanță a actelor vamale administrative și, de asemenea, pe calitatea procesuală a pârâtului.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii și a sentinței ca fiind legale și temeinice, iar în cazul în care ar fi admise recursurile, să se trimită cauza la Tribunalul Argeș în vederea analizării fondului, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de tardivitate a contestării deciziei nr.55/2007, invocată de recurenți.
Precizează că a demarat, în condițiile art.205 Cod pr.fiscală, recursul grațios, care nu a primit nicio soluționare asupra fondului, impunându-se în acest sens, trimiterea cauzei la DGFP Independent de soluționarea căii administrative de atac, societatea a introdus o acțiune judiciară în contencios administrativ.
Referitor la calitatea procesuală a numitului, acesta este funcționar public ce avea ca atribuții asigurarea bunei funcțiuni a sistemului vamal ce includea totalitatea operațiunilor pe care, ulterior, autoritatea vamală le-a considerat viciate.
Reprezentantul intimatei DGFP A precizează că este de acord cu admiterea recursului formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în sensul respingerii contestației formulată de intimata-reclamantă. Contestația împotriva deciziei nr.55/2007 este tardiv formulată, instanța de fond ignorând confirmările de primire comunicate de către oficiul poștal. Apreciază, de asemenea, că intimata nu a făcut dovada declanșării procedurii administrative, iar referitor la calitatea procesuală a numitului arată că lasă la aprecierea instanței soluția.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr- la data de 26.09.2007, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând instanței să dispună anularea deciziilor nr.15, 94, 169, 43, 234, 53, 121, 144, 239, 334, 482, 534, 789/2006 și a deciziei nr.96/2007, precum și a actelor de executare silită subsecvente, arătând următoarele:
Reclamanta, în calitate de comisionar vamal, a participat la efectuarea procedurilor vamale privind operațiuni de import al căror beneficiar și titular a fost - - 2001 SRL. La momentul efectuării importurilor respective, în anul 2003, formularele corespunzătoare operațiunilor vamale erau completate în sistem informatizat. Unul dintre câmpurile pe care comisionarul vamal trebuia să le completeze într-un formular era numit "Codul adițional" și se referea la "unitățile protejate" - beneficiare ale scutirilor de taxe vamale și TVA. vamal - - 2001 SRL era printre puținele "unități protejate" din județul A, comisionarul vamal fiind obligat să acceseze câmpul sus-arătat în formularul din sistemul informatic. În prezent, organul vamal a radiat rubrica respectivă din formulare.
Ulterior întocmirii documentelor vamale de către comisionar pentru beneficiarul sus-arătat, organele vamale au constatat că acesta din urmă nu era scutit de plata taxelor vamale și TVA. Aprecierea acestora, însă, este eronată având în vedere că, potrivit art.37 și 38 din OUG nr.102/1999, aprobată prin Legea nr.519/2002, unitățile protejate beneficiau la acel moment de scutiri de la plata taxelor vamale și TVA. Prin OG nr.59/2003, publicată în Of. la data de 29.08.2003, prevederile art.38 sus-arătate referitoare la scutirea de taxe vamale au fost abrogate, fiind menținută doar scutirea de TVA. Ulterior, prin HG nr.1180/2003, publicată la data de 17.10.2003, a fost introdusă Metodologia de aplicare a scutirilor de taxe vamale și TVA, fiind astfel reluat sistemul de scutire de la plata taxelor vamale. În temeiul acestui ultim act normativ, comisionarul vamal a accesat câmpul din formularul vamal referitor la "Unitățile protejate" în privința - - 2001 SRL.
Organul vamal s-a aflat în culpă în momentul în care, ulterior importului și acordării "liberului de vamă", a calculat taxe vamale în sarcina comisionarului vamal, deși între acesta și importator nu există solidaritate în privința plății respectivelor taxe. Ca atare, organul vamal trebuia să stabilească taxele respective și să le urmărească, în principiu, față de societatea importatoare, dând eficiență instituției beneficiului de discuțiune reglementată de Codul civil.
Organele vamale își invocă propria culpă atunci când calculează accesorii la debitele vamale, prin raportare la momentul realizării corecte a documentelor.
Reclamanta a mai arătat că, deși nu i-au fost comunicate actele vamale de impunere, a formulat contestație administrativă la. A, contestație respinsă prin decizia nr.55/22.08.2003.
Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării actelor vamale contestate.
La data de 23.11.2007, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat citarea în cauză a funcționarului public, în calitate de conducător al Direcției Vamale C care a desfășurat toate activitățile accesorii importurilor în discuție în cauză, solicitând obligarea acestuia la plata debitului vamal neîncasat de către organele vamale și din culpa lor de la declarantul vamal - - 2001 SRL, pus în sarcina reclamantei, precum și la plata accesoriilor vamale și a unor daune morale de 100.000 lei.
La data de 14.12.2007, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva prin C, DGFP A și, arătând că solicită anularea actelor constatatoare nr.323-341/07.02.2005 și a deciziilor arătate inițial în cererea de chemare în judecată, anularea actelor de executare silită și obligarea funcționarului public pârât la plata sumelor impuse reclamantei - debite principale și accesorii - precum și la plata unor daune morale de 100.000 lei.
La data de25.01.2008, reclamanta a precizat din nou în scris cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să conteste și decizia nr.55/2007, care nu soluționează însă în nici un fel obiectul litigiului.
Prin încheierea din data de 22.09.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.55/2007 emisă de A, excepție invocată de către pârâta emitentă a actului, reținând că decizia respectivă a fost comunicată reclamantei la data de 07.11.2007, iar reclamanta a contestat-o în justiție la data de 25.01.2007, în termenul prevăzut de art.7 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr.66/02.02.2009, aceeași instanță a admis în parte contestația reclamantei, așa cum a fost precizată și completată, și a dispus anularea deciziei nr.55/2007 emisă de A, obligând-o pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să se pronunțe asupra fondului contestației administrative formulată de către reclamanta din cauza de față.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că A, prin decizia nr.55/2007, în mod greșit respins ca prematură contestația administrativă formulată de către - SRL și nu a analizat fondul acesteia.
Împotriva încheierii din 22.09.2008 și a sentinței nr.66 au formulat recurs funcționarul public, precum și C (fostă Direcția Regională Vamală C), atât în nume propriu, cât și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A (fost Biroul Vamal Pitești), invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Astfel, recurenții au arătată că în mod greșit a dispus prima instanță respingerea excepției tardivității contestației împotriva deciziei nr.55/2007. În realitate, reclamanta nu a respectat termenul de 6 luni de la comunicarea deciziei respective, prev.de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât actul administrativ i-a fost comunicat acesteia la data de 13.07.2007, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Prin urmare, completarea cererii de chemare în judecată la data de 25.01.2008 în sensul contestării deciziei respective s-a făcut peste termenul sus-arătat.
Pe de altă parte, atunci când a contestat decizia nr.55/2007 reclamanta nu a arătat motivele de fapt și de drept pe care-și întemeiază cererea de anulare a actului respectiv.
În mod greșit a reținut prima instanță că în cadrul procedurii administrative prealabile reclamanta a solicitat anularea actelor vamale constatatoare, deși, în realitate, plângerea prealabilă nu a avut acest obiect.
Pe fondul cauzei recurentele au arătat că actele vamale constatatoare au fost întocmite după ce s-a constatat de către autoritatea vamală că importatorul - - 2001 SRL a beneficiat în mod nejustificat de facilități la stabilirea și plata drepturilor vamale pe baza unor declarații pe proprie răspundere și a unor cereri de aprobarea a vămuirii întocmite în baza HG nr.1180/2003 și OUG nr.102/1999, acte normative abrogate prin OG nr.59/2003.
În baza art.96 din Regulamentul de aplicare al Codului vamal al României, în vigoare la momentul efectuării operațiunilor vamale, Aaî ntocmit actele vamale constatatoare obligând în solidar atât pe importator cât și pe comisionarul vamal, care a întocmit și depus în perioada noiembrie 2003 - mai 2004 declarațiile vamale în detaliu în numele importatorului, la plata diferențelor de drepturi vamale.
Organul vamal sus-arătat a întocmit actele constatatoare nr.323 - 341/7.02.2005 pe care i le-a comunicat reclamantei din speță cu adresa nr.16567/09.05.2007. Reclamanta, însă, a contestat măsurile dispuse prin adresa respectivă, iar nu cele dispuse prin actele vamale constatatoare, astfel că, în mod corect A, prin decizia nr.55/2007, i-a respins contestația ca prematur formulată pentru considerentul că adresa nr.16567/2007 nu constituie titlu de creanță.
Ca atare, întrucât în fața A nu au fost contestate actele constatatoare, ci o adresă lipsită de efecte, trebuie să se rețină că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită în cauză.
Analizând calitatea procesuală a recurentului pârât, Curtea constată că acesta are calitate pasivă, având în vedere că a fost chemat în judecată pentru plata despăgubirilor, ca funcționar public care a contribuit la emiterea actelor contestate de către reclamantă.
Examinând hotărârile instanței de fond prin prisma motivelor de recurs de drept și de fapt invocate, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Astfel, Curtea constată că reclamanta - SRL a formulat contestație administrativă la DGFP A împotriva măsurilor dispuse prin adresa nr.16567/09.05.2007, întocmită și comunicată de către Biroul Vamal Pitești.
Prin decizia nr.55/09.07.2007 Aar espins contestația reclamantei ca prematur formulată, reținând că adresa contestată de către aceasta nu este un titlu de creanță, întrucât nu instituie în sarcina reclamantei plata unor debite vamale, ci îi comunică acesteia faptul că anumite diferențe de drepturi vamale au fost deja stabilite în sarcina ei, în solidar cu - - 2001 SRL.
Potrivit art. 188 Cod procedură fiscală în forma în vigoare la momentul emiterii și comunicării Deciziei nr. 55 (actual art. 218), împotriva deciziei prin care organul fiscal soluționează contestația administrativă, cel interesat poate formulat acțiune în justiție la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Potrivit art.11 alin. 1 lit. a) din Legea nr.554/2004, acțiunea în justiție împotriva unui act administrativ individual trebuie formulată în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
În speță, așa cum rezultă din dovezile de comunicare depuse la dosar de către pârâte și din confirmările făcute de către Oficiul Poștal Pitești 1, comunicarea deciziei nr.55/2007 a fost realizată către reclamantă la data de13.07.2007.
Contestația în justiție împotriva deciziei respective a fost formulată de către reclamantă la data de25.01.2007, deci cu depășirea termenului legal de 6 luni sus-arătat.
Ca urmare, cererea de chemare în judecată este tardiv formulată.
În atare condiții nu poate fi luată în discuție legalitatea actelor vamale constatatoare la care s-ar fi putut referi contestația administrativă formulată de către reclamantă.
Pe de altă parte, legalitatea actelor vamale constatatoare nu poate fi luată în discuție și pentru considerentul că decizia nr.55/2007 nu a soluționat pe fond contestația administrativă formulată de către reclamantă. Soluția obligării A să se pronunțe pe fond asupra contestației administrative ar fi putut fi întemeiată dacă reclamanta ar fi solicitat instanței acest lucru, arătând pentru care considerente decizia respectivă este nelegală sau neîntemeiată. Or, reclamanta nu a făcut nici un fel de aprecieri asupra legalității acestui act administrativ fiscal, a cărui existență face, așa cum s-a mai arătat, imposibil de verificat actele vamale constatatoare.
În fine, în acord cu dispozițiile Codului d e procedură fiscală la care face trimitere art. 267 din Codul Vamal al României - în forma în vigoare la momentul formulării de către reclamantă a contestației administrative, legalitatea actelor vamale constatatoare nu poate fi luată în discuție în mod direct de către instanța de judecată, fără ca organul administrativ fiscal învestit cu soluționarea contestației administrative să o fi făcut. Curtea constată că reclamanta nu a dovedit nici cel puțin ce acte vamale a criticat explicit sau implicit în contestația administrativă formulată în fața A pentru a se constata dacă cererea sa de chemare în judecată, așa cum a fost precizată și completată, se referă la aceleași acte ce ar fi fost aduse în discuție și în fața
Reținând aceste aspecte de procedură, invocate de recurenți, care au prioritate în examinare și atrag nelegalitatea hotărârilor primei instanțe, Curtea nu analiza motivele de recurs ce vizează fondului pretențiilor deduse judecății de către reclamant.
În consecință, potrivit art.312 alin1-3 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursurile pârâților, cu consecința modificării sentinței de fond - și implicit a încheierii de ședință din data de 22.09.2008 - în sensul respingerii acțiunii reclamantei, așa cum a fost precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE (fostă Direcția Regională Vamală C) cu sediul în C,-, județul D, atâtîn nume propriu, precum și în numele și pentruAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE (fost Biroul Vamal Pitești), cu sediul în Pitești,-, județul A, și de pârâtul, cu domiciliul ales la sediul instituției Direcției Regionale Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2008 și a sentinței civile nr.66, pronunțate de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, și intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în Pitești,-, județul
Modifică sentința de mai sus în sensul că respinge acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red./19.11.2009
EM/11 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
