Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 116
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - DE AGENT ȘI CU M PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR împotriva sentinței nr. 1863 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă ANAF -
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU M PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR lipsind intimata pârâtă ANAF -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Curtea pune în discuție motivul de ordine publică privind competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.
Avocat pentru recurenta reclamantă, consideră că Tribunalul Gorj nu era competent în a judeca cauza în primă instanță față de obiectul acțiunii prin care s-a contestat debitul în tot și accesoriile.
Solicită admiterea excepției, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj și înaintarea cauzei spre competentă soluționare în prima instanță, Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1863 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta de Agent și Alimentare cu M, prin administrator judiciar Tg-J, împotriva deciziei nr. 75/17.10.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a deciziei de impunere nr. 162/29.08.2008, a deciziei nr. 83/26.11.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 9961/27.08.2008 și a deciziei nr. 11177/6.10.2008.
Pentru pronunțarea sentinței tribunalul a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 162/29.08.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 9961/27.08.2008, emis de pârâtă referitor la obligațiile fiscale stabilite de organele de inspecție, cu titlu de restituiri fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți și majorări de întârziere, aferente de 927.862 lei.
Prin decizia nr. 75/17.10.2008, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă.
S-a reținut că în baza contractului nr. 8273/15.12.2005, adjudecat prin licitație publică, Maa chiziționat un grup de cogenerare (turbină și generator în contrapresiune cu instalațiile aflate) de la GENERAL B, în vederea modernizării centralei termice.
Pentru această investiție, s-a alocat de la bugetul de stat suma de 3.990.000 lei, sumă înregistrată în evidența contabilă a societății în contul 131,Subvenții pentru investiții", astfel:
În perioada 01.12.2005-31.12.2005 societatea a înregistrat în evidența primară și contabilă, respectiv în jurnalele de cumpărături, balanțe de verificare, taxa pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 159.664 lei, aferentă facturilor fiscale în sumă totală de 1.000.000 lei pentru achiziția și montarea unui grup de cogenerare.
Finanțarea s-a efectuat de la bugetul de stat în baza nr.HG 690/2005 privind repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice în sumă de 1.000.000 lei pentru instalare unitate de cogenerare - grup turbogenerator în contrapresiune - 4,7 - în Municipiul
În perioada 01.01.2006-31.12.2006 societatea a înregistrat în evidența primară și contabilă respectiv în jurnalele de cumpărături, balanțe de verificare taxa pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 477.394 lei, aferentă facturilor fiscale în sumă totală de 2.990.000 lei pentru achiziția și montarea, unui grup de cogenerare.
Finanțarea s-a efectuat de la bugetul de stat în baza nr.HG433/2006 privind repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din a pe valoarea adăugata pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice și nr.HG915/2006.
Referitor la proprietatea obiectivului de investiții, instanța a reținut că aceasta aparține reclamantei, ci nu Consiliului Local
Pentru stabilirea proprietății obiectivului de investiții instanța a reținut că societatea are emise pe numele sau certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - cu numerele 9231, 9232 și 9233 emise la data de 11.05.2004 de către Ministerul Economiei și Comerțului, care atestă că terenurile situate în localitatea M,-, județul G sunt proprietatea exclusivă a M, suprafețe de teren pe care a fost construită investiția.
Pentru această investiție s-a emis și certificatul de urbanism nr. 13/16.02.2006 eliberat de Primăria Municipiului M utilizat în scopul declarat pentru "autorizarea executării lucrărilor de modernizare centrală termică privind noi capacități de producție a energiei electrice și termice prin instalare grup turbogenerator în contrapresiune", certificat emis pentru M în vederea derulării lucrărilor de modernizare la investiție.
Urmare a cererii adresate de către societatea verificată, Primăria Municipiului Maa utorizat M pentru executarea lucrărilor de construire pentru același obiectiv de investiții prin emiterea Autorizației de Construire nr.43/28.06.2007 către aceeași societate în vederea instalării grup turbogenerator în contrapresiune și implicit modernizarea centralei termice.
În acest sens societatea a încheiat cu GENERAL B contractul nr.8273/15.12.2005, contract finalizat prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1745/28.03.2008, ce a fost făcută de comisia de recepție formată din reprezentanții, GENERAL și
Acest proces-verbal face precizarea că admite recepția la terminarea lucrărilor și propune totodată înregistrarea grupului turbogenerator în proprietatea publică a Municipiului M, acest lucru demonstrând de asemenea că investiția era și la data efectuării recepției în proprietatea
Potrivit Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr.48/2004 în baza căreia au fost emise hotărârile nr.690/2005 și 433/2006 prin care s-au repartizat pe unități administrativ teritoriale sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată. Potrivit acestor acte normative, aceste sume vor fi acordate cu prioritate operatorilor care investesc în utilizarea surselor regenerabile de energie și sisteme de cogenerare. Aceste sume sunt utilizate pentru retehnologizarea și modernizarea sistemelor centralizate de producere și distribuire a energiei termice în vederea atingerii parametrilor optimi pentru reducerea costurilor de producție, astfel încât să fie posibilă eliminarea treptată a subvențiilor pentru energia termică livrată, subvenții primite anterior și de reclamantă.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin.13 din Legea nr.571/2003, privind Codul Fiscal, ci nu dispozițiile art. 145 alin.13 din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 145 alin. (13) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal: "Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții, se vor reîntregii obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai intru plați aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar - bugetar și financiar - contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice, coroborat cu prevederile pct.3.2 alin.(l) și (2) din nr. 1952/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2005 referitor la aplicarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal art.145 alin.(13): În aplicarea prevederilor art.145 alin.(13) din Codul Fiscal, aprobat prin Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care au primit în anul 2005 alocații de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, își exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, în condițiile legii.
Sumele deduse în anul 2005 cu care au fost reîntregite disponibilitățile de investiții se înregistrează ca reconstituiri de plăți în conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilități, după caz, deschise la unitățile trezoreriei statului și se utilizează numai pentru plățile aferente aceluiași obiectiv de investiții, până la finele anului 2005.
Totodată, sumele deduse și neutilizate pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în cursul anului 2005, inclusiv în luna decembrie 2005, pentru investiții proprii finanțate din sume de la bugetul de stat sau bugetele locale, se virează de către agenții economici respectivi la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în conturile 20.30.01.03,Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți" și respectiv, 21.30.02.03,Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți", până data de 25 ianuarie a anului 2006", respectiv pct.3.5 din nr.2164/2006 pentru aprobarea Normei metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2006, referitor la aplicarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal art.145 alin.(13): În aplicarea prevederilor art.145 alin.(13) din Codul Fiscal, aprobat prin Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, care au primit în anul 2006 alocații de la bugetul de stat sau de-bugetele locale, după caz, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții își exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, în condițiile legii.
Sumele deduse în anul 2006 cu care au fost reîntregite disponibilitățile de investiții se înregistrează ca reconstituiri de plăți în conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilități, după caz, deschise la unitățile trezoreriei statului și se utilizează numai pentru plățile aferente aceluiași obiectiv de investiții, până la finele anului 2006.
Potrivit actului normativ, sumele deduse și neutilizate pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în cursul anului 2006, inclusiv în luna decembrie 2006, pentru investiții proprii finanțate din sume de la bugetul de stat sau bugetele locale, se virează de către agenții economici respectivi la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în conturile 20.30.01.03,Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți" și respectiv, 21.30.02.03,Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți", până data de 25 ianuarie a anului 2007".
Conform prevederilor legale menționate, cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregii obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar - bugetar și financiar - contabil.
Ținând cont de prevederile legale citate de aspectele prezentate anterior, precum și de faptul că a procedat la deducerea sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate pentru realizarea obiectivului propriu de investiții (grup de cogenerare), fără a utiliza aceste sume pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții și fără să vireze aceste sume la bugetul de stat sau la bugetele locale, așa cum prevede legislația în materie, instanța reține fără echivoc că în mod corect organele inspecție fiscală au procedat la stabilirea în sarcina societății a sumei de 637.058 lei, reprezentând restituiri fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți.
Pentru obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 637.058 lei, organele inspecție fiscală au calculat majorări de întârziere în sumă de 290.804 lei, în conformitate cu prevederile art.120 alin.1 și alin.(7) din nr.OG92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscală, republicată, care precizează: majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv; nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Întrucât reclamanta datorează obligații fiscale suplimentare așa cum s-a arătat anterior și având în vedere principiul de drept potrivit căruia "accesoriul urmează principalul", pentru capătul de cerere privind majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în sumă de 290.804 lei, calculate conform art. 120 din nr.OG92/2003, a fost respins și acest capăt de cerere.
Instanța a înlăturat întrutotul mențiunile din raportul de expertiză întocmit în cauză întrucât, expertul desemnat, cât și expertul asistent nu au răspuns obiectivelor stabilite de instanță, rezumându-se în principal la aspecte de drept cu privire la proprietatea obiectivului de investiții, problematică ce cade exclusiv în competența instanței de judecată.
Pe de altă parte, nici la celelalte obiective stabilite de instanță, expertul nu a răspuns în mod concret, încercând să inducă instanței un punct de vedere nefundamentat.
În aceeași ordine de idei, la obiectivul suplimentar fixat de instanță, expertul a menționat faptul că suma de 637.058 lei, reprezentând TVA nu a fost înregistrată în contul special de investiții.
Totodată, expertul nu a făcut referire la raportul de expertiză, la prevederea legală prin care ar fi avut dreptul reclamanta să deducă TVA în condițiile în care obiectivul de investiții ar fi fost proprietatea altei entități juridice (Consiliul Local M).
Părțile nu au solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză.
În ceea ce privește solicitările reclamantei din cererea precizatoare, instanța le-a apreciat de asemenea neîntemeiate.
Astfel, obiectul contestației îl constituie o parte din măsurile dispuse de organele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală prin decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 11177 din 6.10.2008, respectiv obligația de plată a sumei de 159.265 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente sursei de venit "restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți".
Prin decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale nr.11177/6.10.2008 organele fiscale au actualizat majorările de întârziere aferente unor debite stabilite suplimentar prin decizia de impunere 162/29.08.2008.
Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 214 al.1 lit. b din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit căruia "organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când soluționarea acesteia depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți".
Având în vedere că între soluționarea contestației cu privire la debitele suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. 162/29.08.2008 contestate de agentul economic și stabilirea majorărilor de întârziere aferente acestor debite există o strânsă corelație până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de judecată cu privire la obligațiile fiscale principale, în mod corect Gar eținut că nu se poate pronunța asupra cauzei cu privire la suma de 159.265 lei reprezentând majorări de întârziere urmează că potrivit dispozițiilor art. 214 al.3 din nr.OG 92/2003, procedura administrativă urmând să fie reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 75/17.10.2008 emisă de către intimată, precum și împotriva Deciziei de impunere 162/29.08.2008, ulterior formulând și o precizare și completare la cererea introductivă, însă instanța de fond prin sentința recurată a respins acțiunea reclamantei reținând în mod eronat că organele de inspecție fiscală au procedat corect la stabilirea în sarcina acesteia a sumei de - lei reprezentând restituiri fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți.
Totodată instanța de fond a motivat că reclamanta datorează și suma de 290.804 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Instanța de fond s-a limitat în motivare numai la susținerile făcute de către intimata ANAF-DGFP G, fară a-și argumenta propriu zis soluția.
În mod eronat a înlăturat probele administrate de către reclamantă în dovedirea cererii, deși acestea se coroborau.
Astfel, expertiza efectuată în cauză era singurul mijloc de probă care putea elucida veridicitatea susținerilor reclamantei care s-au bazat pe înscrisuri.
În măsura în care una dintre probele administrate în cauză nu s-ar fi coroborat cu celelalte, putea fi înlăturată, cu această argumentare, însă, în speță, expertiza efectuată cât și înscrisurile existente la dosarul cauzei au demonstrat că reclamanta nu datorează obligațiile fiscale stabilite suplimentar și nici accesoriile acestora constând în majorări de întârziere.
Mai mult, s-a arătat că deși instanța de fond reține că expertul nu a răspuns concret la obiectivele stabilite nu a solicitat refacerea raportului de expertiză ori suplimentare acestuia.
Ca urmare, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în cauză în sensul disp. art. 129 alin. 5 Cod pr. civ.
Mai mult, deși instanța de fond a înlăturat expertiza, probă utilă și pertinentă cauzei, nu motivează care sunt argumentele de drept care au fost de natură a-i forma această convingere, or, o probă administrată nu poate fi înlăturată decât printr-o alta care să aibă aceeași forță probantă.
De asemenea, s-a susținut și că instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile legale în materie fiscală, motivând incidența unor texte, care nu își găsesc aplicabilitate în speța de față, motivând contradictoriu soluția adoptată care astfel nu se sprijină pe motivele reținute în considerentele hotărârii.
S-au formulat critici și argumente și cu privire la fondul cauzei
În drept, întemeiem recursul pe disp. art. 3041Cod pr. civ.
Analizându-se recursul în primul rând sub aspectul motivului de recurs de ordine publică privind competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 10 alin. 1 din legea 554/2004: "Litigiile privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
În speță. se contestă de către reclamantă așa cum se reține și prin decizia nr. 75/17.10.2008 emisă de DGFP G în soluționarea contestației în procedura administrativă suma de 927.862 lei reprezentând: 637.058 lei, restituiri fonduri din finanțarea bugetara a anilor precedenți și 290.804 lei, majorări de întârziere aferente reprezentând o parte din masurile dispuse de organele de inspecție fiscală ale Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală prin Decizia de impunere nr. 162/29.08.2008 și Raportul de inspecție fiscala nr. 9961/27.08.2008.
Prin precizarea la acțiune din data de 13.01.2009 reclamanta a înțeles să conteste și o parte din masurile dispuse de organele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice pentru. Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală prin Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 11177/06.10.2008, respectiv obligația de plata a sumei de 159.265 lei reprezentând majorări de întârziere aferente sursei de venit "Restituiri de fonduri din finanțarea bugetara a anilor precedenți", sumă ce a făcut obiectul contestației soluționată în procedura administrativă prin decizia nr. 83/26.11.2008 a DGFP
Prin urmare este evident că actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză privesc taxe și impozite, contribuții precum și accesorii ale acestora, în sensul art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, mai mari de 500.000 de lei, astfel că Tribunalul a soluționat cauza cu încălcarea competenței materiale a Curții de Apel în soluționarea fondului litigiului.
În consecință, potrivit art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. 1 - 3, 6 și 7 cod procedură civilă se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - DE AGENT ȘI CU M prin administrator judiciar împotriva sentinței nr. 1863 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
CĂTRE
SERVICIUL ARHIVĂ
Vă înaintăm dosarul nr- al Curții de Apel Craiova Secția CAF privind pe recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU M PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR și intimata pârâtă ANAF - G în care s-a pronunțat decizia nr. 116 din data de 20.01.2010, prin care s-a admis recursul declarat de reclamanta - DE AGENT ȘI CU M PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR împotriva sentinței nr. 1863 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, a fost casată sentința și s-a trimis cauza spre judecare în primă instanță la Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, motiv pentru care veți înregistra dosar cu nr. nou, pentru a primi termen aleatoriu.
La prezentul dosar se află atașat dosarul nr- al Tribunalului Gorj
Președinte
- -
Grefier
-
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
