Obligația de a face. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 114
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
XXXXX
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și Orașul reprezentat prin primar, împotriva deciziei nr. 2081 din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - COM SRL.
La apelul nominal s-au prezentat secretar pentru revizuienții Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și Orașul reprezentat prin Primar și avocat pentru intimata - COM SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Avocat pentru intimata - COM SRL, solicită proba cu înscrisuri care să ateste faptul că imobilul nu mai este în proprietatea societății.
Secretar pentru revizuienții arată că prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile, încheiat la data de 25.07.2001, a sechestrat acest imobil pentru neplata obligațiilor societății către bugetul de stat.
Pe cale de consecință, se opune la proba solicitată întrucât consideră că nu este utilă.
Curtea, respinge probatoriul solicitat de apărătorul intimatei, avocat, ca nefiind utilă cauzei în această fază procedurală dată fiind calea de atac exercitată împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs.
Apreciindu-se cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuienților, secretar solicită admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5. În acest sens arată că înscrisul doveditor descoperit după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire o solicită îl constituie procesul verbal de sechestru întocmit în anul 2007 și de a cărei existență a luat cunoștință la data de 08.05. 2009 ca urmare a adresei cu nr.12573/04.05.2009 transmisă de Administrația Finanțelor Publice.
Avocat pentru intimata - COM SRL solicită respingerea cererii de revizuire nefiind îndeplinite dispozițiile art.322 pct.5, întrucât înscrisul invocat nu reprezintă act nou și nu s-a făcut dovada imposibilității luării la cunoștință de existența acestuia.
Instanța pune în discuție excepția tardivității cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuienților, secretar. Solicită respingerea excepției, așa cum a arătat a luat cunoștință de actul nou la data de 08.05.2009.
Avocat pentru intimata - COM SRL solicită admiterea excepției.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr. 2081 din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta - COM SRL împotriva sentinței nr. 1674 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
A fost modificată în parte sentința în sensul că a fost admisă în parte cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul reclamant Consiliul Local către reclamanta - pârâtă - Com SRL la plata sumei de 81106 lei reprezentând c/val construcției edificată de reclamanta pârâtă - Com SRL pe terenul de 81 mp proprietate publică.
Au fost compensate creanțele reciproce ale părților urmând ca reclamanta pârâtă - Com SRL să plătească pârâtului reclamant Consiliul Local suma de 8097,524 lei, sumă ce urmează a se actualiza cu rata inflației la momentul plății efective. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat intimatul către recurentă la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1674 din 8.09.2008 Tribunalul Dolja respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al orașului.
A admis în parte acțiunea precizată la 7.04.2008 formulată de reclamanții Consiliul Local al orașului, Primarul orașului și orașul reprezentat prin Primar împotriva pârâtei - COM SRL.
A dispus evacuarea pârâtei - COM SRL de pe terenul în suprafață de 81. concesionat potrivit contractului de concesionare încheiat între părți la data de 20.05.1996 și din construcția edificată pe acest teren.
A obligat pârâta - COM SRL să achite Consiliului Local suma de 89.203,5241 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada 1.06.2002 - 28.02.2006.
A respins cererea reconvențională așa cum a fost precizată la termenul din 16.06.2008, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că în conformitate art. 137 alin. 1.pr.civ, vor fi analizate cu precădere excepțiile de procedură sau fond ce fac de prisos cercetarea în fond cauzei.
Astfel, pârâta reclamanta - SRL, prin apărător, a invocat la termenul din 16.06.2008, excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât nu este semnată de un reprezentant desemnat anume în acest sens de către reclamantul Consiliul Local.
Potrivit art.133 alin.1 pr.civ "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul sau semnătura, va fi declarata nulă", iar la art.2 se statuează că "în lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea".
În consens cu dispozițiile legale sus enunțate, s-a acordat termenul din 30.06.2008 pentru a se acoperi lipsa invocată, însă Consiliul Local a acordat secretarului Orașului doar drept de reprezentare în fața instanței și nu în mod special dreptul de a semna cererea de chemare în judecată.
Întrucât exercitarea dreptului la acțiune, în cazul instituției Consiliul Local este distinct fata de dreptul de reprezentare în fața instanței de judecată, nu poate fi asimilată prezenta secretarului Consiliului în instanță cu ipoteza avută în vedere de alin.2, teza finală al art.133 pr.civ. Cu alte cuvinte nu devin incidente dispozițiile imperative referitoare la obligativitatea semnării cererii "cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezenta chiar în ședința în care s-a invocat nulitatea".
În acest temei s-a acordat al doilea termen de judecată prin Încheierea din 30.06.2008, avându-se în vedere permisiunea prevăzută de art.133 alin.2 de împlinire a lipsei în tot cursul judecății.
Susținerea pârâtei - reclamante - SRL, din "concluzii scrise" conform căreia s-ar fi acordat 3 termene de judecată nu are suport real. Termenul acordat prin Încheierea din 06.08.2008 a vizat o repunere pe rol pentru respectarea dreptului reclamantului la un proces echitabil conform argumentelor expuse prin Încheierea de ședință.
Nu sunt incidente în speță, de asemenea dispozițiile invocate de către pârâta - reclamantă prev. de art.68 alin.1 C civ. întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de chiar partea ce invocă dreptul reclamat, iar nu de către terță persoană mandatată. Problema în speță este de acordare a unui mandat special ce cuprinde atât dreptul de reprezentare, dar si de complinire a lipsei semnăturii, cât timp Primarul nu are drept de reprezentare a Consiliului Local.
În altă ordine de idei, pârâta-reclamantă a susținut că instituția reclamanta își exprimă consimțământul doar prin Hotărâre potrivit Legii nr.215/2001 și nu este legală acordarea dreptului de semnătură a cererii de chemare în judecată prin "Împuternicire" depusă la dosar.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art.45 din Legea 215/2001, Consiliul Local emite Hotărâri în exercitarea atribuțiilor strict enumerate de textul de lege, nu se poate extinde sfera de aplicare și cu privire la obligativitatea emiterii unei hotărâri în ceea ce privește mandatul judiciar.
Întrucât voința instituției este evidentă de a mandata "secretarul" Orașului să reprezinte și să semneze cererea de chemare în judecată iar mandatul este semnat de Președintele de ședința desemnat potrivit legii, criticile invocate de pârâta - reclamanta - SRL presupun un formalism excesiv, incompatibil cu principiul echității și cu dreptul la un proces echitabil ce implică un real acces la justiție.
Pentru aceste considerente excepția invocată nu este întemeiată urmând aor espinge.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Local, motivată de faptul că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 81 mp și implicit nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului pretins, reține că nu este întemeiată.
Litigiul derivă din neexecutarea unor obligații contractuale; Consiliul Local având calitatea de concedent în contractul de concesiune din 20.05.2006.
În această calitate, reclamantul pretinde evacuarea și achitarea contravalori lipsei de folosință ce face obiectul contractului de concesiune.
Reclamanta își exercită aceste drepturi în consens cu dispozițiile art. 36 pct.5 lit. din Legea 215/2001, ce reglementează atribuțiile conferite acestei autorității publice locale.
În speță nu s-a pretins un drept de proprietate și nu se pune în discuție o delimitare a domeniului public ori privat al Orașului.
Practica ÎCCJ invocată în susținerea excepției vizează o situație de fapt și drept distinctă, cauza juridică a litigiului fiind reprezentată de revendicare si de invocarea apartenenței, asupra unui imobil din domeniul public al Orașului.
Pentru aceste considerente va respinge excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a constat că în fapt prin contractul din 20.05.1996, Consiliul Local atribuit în concesiune pârâtei reclamante - SRL 81 mp teren din domeniul public contra unei redevențe anuale fixate potrivit pct.III art.5 din contract.
Prin Hotărârea 16/31.05.2002 Consiliul Local a dispus rezilierea contractului pentru neplata redevenței conform contractului, în temeiul art.9.
Prin Decizia nr.34 din 05.02.2000 a Curții de APEL CRAIOVAs -a statuat irevocabil asupra temeiniciei si legalității Hotărârea Consiliului Local, de încetare a contractului de concesiune.
În consecință, culpa pentru încetarea contractului de concesiune aparține exclusiv pârâtei-reclamante - SRL și a operat în temeiul dispozițiilor art.9 coroborat cu art.10 lit. c - retragere pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Întrucât nu mai subzistă nici un temei de drept în baza căruia concesionarii să ocupe terenul de 81 mp, apreciază ca fiind întemeiat capătul de cerere privind evacuarea acesteia.
Începând cu data de 01.06.2002, întrucât pârâta-reclamantă a ocupat fără drept terenul concesionat, datorează concedentului contravaloarea lipsei de folosință în cuantumul stabilit conform Raportului de expertiză întocmit de expert HG- fila 103 din dosarul Judecătoriei Craiova și însușit de părți conform concluziilor din Încheierea din 04.09.2006 în dosarul nr.10489/2005 al Judecătoriei Craiova.
După declinarea competentei, prin precizarea la acțiunea introductivă (fila 13 din dosar) nu s-a solicitat expres reactualizarea sumei stabilită prin Raportul de expertiză efectuat la data de 24.03.-2007, solicitând doar suma care va reieși din calcul până la data evacuării efective a imobilului.
Această sumă calculată unilateral de către reclamantul Consiliul Local nu reprezintă un prejudiciu cert sub aspectul existentei si posibilității de evaluare, nefiind stabilit printr-o probă administrată în fața instanței și nefiind însușită de pârâta reclamanta - SRL.
Nu s-a solicitat o astfel de expertiză de către reclamant.
În consecință, acțiunea precizată va fi admisă în parte, urmând a fi obligată pârâta reclamanta - SRL la contravaloarea lipsei de folosință și în cuantum total de 84.203.324 RON conform Raportului de expertiză.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulata de pârâta-reclamantă - SRL constată că nu sunt incidente dispozițiile legale prevăzute de art.492 civ. relative la dreptul de superficie, concesionarul nefiind îndreptățit a dobândi un drept real de proprietate asupra construcției edificată pe terenul concesionat.
contractului de concesiune asimilat unui act administrativ de drept public guvernat de principiul preeminentei interesului public în raport de cel privat, rezultă din dispozițiile art.10 al.1 ce reglementează încetarea prin ajungerea la termen.
Astfel, nici în ipoteza în care contractul se execută până la final cu bună credință de ambele părți, concesionarul nu dobândește un drept de proprietate asupra construcției, singurul drept pe care-l poate avea, fiind un drept de creanță exclusiv în situația răscumpărării pentru cazuri de interes public.
Este adevărat că prin încetarea concesiunii înainte de termen, concesionarul nu beneficiază de timpul necesar recuperării investiției realizate prin exploatarea bunurilor, dar încetarea înainte de termen s-a produs ca urmare a culpei exclusive a concesionarului.
În concluzie, ar fi inechitabil, inadmisibil și nelegal ca în ipoteza în care concesiunea încetează înainte de termen din culpa exclusivă a concesionarului, acesta să poată deveni proprietar al construcției edificate pe domeniul public.
Pentru aceleași argumente, concesionarul, nu poate pretinde nici măcar un drept de creanță, așa cum solicită în teza II din cererea reconvențională precizată - fila 42 din dosar - singura ipoteză în care acesta devine titularul unui drept de creanță pentru valoarea construcției este cea prevăzută de pct. VI art.10 lit. b din contract.
Petitul referitor la dreptul de retenție va fi respins conform principiului "accesoriul urmează calea principalului".
Împotriva sentinței a declarat recurs - COM SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea deciziei instanța de recurs s-a reținut că, potrivit contractului de concesiune din 20.06.2004 încheiat între Consiliul Local al orașului și - COM SRL părțile au convenit ca în schimbul suprafeței de 81. preluat de societate în concesiune, aceasta din urmă să achite o redevență de 130.500 lei pe anual către Consiliul Local.
- COM SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a plătit redevența la termenele stabilite conform convenției și nici penalitățile de întârziere, astfel că prin Hotărârea 16 din 31.05.2002 Consiliul Local al Orașului a dispus rezilierea contractului de concesiune.
Deși contestată această hotărâre a Consiliului Local, prin decizia nr. 57/17.02.2004 rămasă definitivă și irevocabilă a fost respinsă acțiunea - SRL (prin care solicita anularea HCL 16/2002).
Astfel, societatea comercială a continuat să-și desfășoare activitatea și după rezilierea contractului de concesiune fără însă a achita vreo sumă de bani pentru terenul folosit.
Pe terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune - COM SRL a edificat o construcție conform autorizației de construire nr. 34/05.05.1997.
S-a apreciat că instanța de fond în mod corect a soluționat cererile privind lipsa de folosință și evacuarea reclamantei de pe terenul ce a făcut obiectul litigiului.
Recurenta a folosit suprafața de 81. fără titlu începând cu 01.06.2002 întrucât deși reziliat contractul de concesiune aceasta a continuat să-și desfășoare activitatea refuzând să elibereze terenul.
Astfel, Consiliul Local este îndreptățit la contravaloarea lipsei de folosință în cuantum de 89.203,5241 lei pe perioada 01.06.2002 - 28.02.2006 așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat la 24.03.3007.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a apreciat întemeiată în parte.
Potrivit art. 492 cod civil orice construcție plantație sau lucru făcut pe pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acestui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește contrariu.
Pentru a nu se îmbogăți pe seama de bună credință, proprietarul terenului va trebui să-l despăgubească cu valoarea de circulație a construcțiilor.
Atunci când constructorul este de bună credință, în mod obligatoriu proprietarul terenului devine proprietarul construcției, fără putea cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate.
Fără ca art. 494 Cod civil să precizeze, practica juridică a admis că posesorul este de bună credință atunci când posedă terenul ca un proprietar, în puterea unui act translativ de proprietate, ale cărui vicii nu sunt cunoscute.
Cum - COM SRL a făcut dovada că a fost constructor de bună credință edificând construcția în baza unei autorizații de construire și în perioada când contractul de concesiune era valabil, reclamanta va fi obligată să păstreze construcția cu dezdăunarea.
Dreptul la despăgubire a de bună credință se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 privitor la protecția dreptului de proprietate, CEDO decizând în mod constant că posesorul de bună credință, care a stăpânit bunul în temeiul unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu le-a cunoscut, are dreptul de a fi dezdăunat printr-o indemnizație valorică acceptabilă, stabilită în echitate, pe baza de probe, prin raportare la valoarea bunului.
Astfel, Curtea a admis în parte cererea reconvențională și a obligat pârâtul reclamant Consiliul Local către - COM SRL la plata sumei de 81.106 lei, reprezentând contravaloarea construcției edificate de reclamanta pârâtă pe terenul de 81. proprietate publică.
În conformitate cu art. 1145 Cod civil a dispus compensarea celor două creanțe reciproce (89.203,5241 lei contravaloarea lipsei de folosință și 81.106 lei contravaloare construcții edificate) și a obligat pârâta reclamantă - COM SRL să plătească reclamantului pârât Consiliul Local suma de 8.097,524 lei actualizată cu indicele de inflație.
S-a apreciat că excepția nulității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local au fost temeinic și legal soluționate și amplu motivate.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local invocată în recurs, s-a apreciat neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și Orașul reprezentat prin primar.
În drept, cererea de revizuirea fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5.pr.civ.
În acest sens s-a susținut că, înscrisul doveditor descoperit după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, îl constituie procesul verbal de sechestru întocmit în anul 2007 și de a cărei existență au luat cunoștință la data de 08.05. 2009, ca urmare a adresei cu nr. 12573/04.05.2009 transmisă de Administrația Finanțelor Publice.
S-a motivat că imobilul în litigiu a făcut obiectul procesului verbal de sechestru încheiat la data de 25.07.2007 de Administrația Finanțelor Publice, pentru sumele pe care - COM SRL le avea de achitat către bugetul de stat, astfel încât societatea nu mai poate fi considerată proprietarul clădirii și, ca atare, nici consiliul nu mai poate fi obligat să plătească societății suma de 81106 lei și nici nu mai poate prelua clădirea ca urmare a compensării.
Revizuienții au depus la dosar procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiat la 25.07.2007 de AFPC și copia adresei cu nr. 12573/04.05.2009 transmisă de Administrația Finanțelor Publice.
În raport de obiectul cererii de revizuire, temeiul invocat și dispozițiile aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele
Potrivit art. 322 pct. 5.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă,după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din interpretarea acestor dispoziții, reiese că pentru se putea invoca asemenea motiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea și să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la 25.07.2007 de AFPC alăturat copiei adresei cu nr. 12573/04.05.2009 transmisă de Administrația Finanțelor Publice, pe lângă faptul că nu întrunește condiția actului care nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, nu întrunește nici condiția de a fi determinant în soluționarea litigiului dedus judecății - efectele juridice ale acestui proces-verbal neinfluențând modul de soluționare a cererii recovenționale, care viza calitatea de constructor de bună credință a intimatei, și care a edificat construcția în baza unei autorizații de construire valabile, în perioada când contractul de concesiune era valabil.
Faptul că, ulterior bunul imobil a făcut obiectul unei măsuri asiguratorii, nu poate produce vreun efect juridic asupra calității de constructor de bună-credință.
Curtea, reținând că, prin instituirea acestei căi extraordinare de atac -de retractare, legiuitorul nu a urmărit deschiderea posibilității pentru partea care a pierdut în recurs de a promova un "recurs la recurs" ci, posibilitatea părții prejudiciate - în condiții la a căror dovedire cumulativă este îndatorată - de a solicita retractarea hotărârii ce antamează fondul cauzei apreciază că revizuire de față este neîntemeiată.
Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiat la 25.07.2007 de AFPC alăturat copiei adresei cu nr. 12573/04.05.2009 transmisă de Administrația Finanțelor Publice nu reprezintă un înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod procedură civilă astfel încât, cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și Orașul reprezentat prin primar, împotriva deciziei nr. 2081 din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - COM SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -/2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
