Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1169/CA/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DGFP S în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN prin și S împotriva sentinței nr.196/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta intimată -" "SRL S, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar. Depune note de apărare.
CURTEA DE APEL
]Reclamanta -" "SRL a solicitat în dosarul Tribunalului Sibiu nr- în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN prin anularea în parte a actelor administrative fiscale emise sub nr. -, -, -, -, -, -, -, -, din 31.03.2008 poziția nr. 2 cu privire la respingerea cererii reclamantei de restituire a sumei de 18.619,75 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare percepută pentru autoturismul cu numărul de identificare, anularea în parte a actelor administrative fiscale emise sub nr. -, -, -, -, -, -, -/24.07.2008 cu privire la respingerea plângerii reclamantei privind restituirea sumei de 9.455,27 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare percepută pentru autoturismul cu numărul de identificare (6) și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 18619,75 lei precum și dobânzii legale aferente,calculată de la scadență până la data plății. In motivarea acțiunii se arată că reclamanta a plătit societății de leasing prin intermediul căreia a achiziționat bunul taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Secția de comercială și contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 196/CA/25 03 2009 admis acțiunea reclamantei, a anulat actele administrativ - fiscale și a obligat pârâtele la restituirea sumei de 18619,75 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme, cu dobânda aferentă. Au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 5355lei. S-a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta DGFP Sibiu.
Pe fond instanța a reținut prin considerentele expuse că în discuție este o taxă ce se face venit la bugetul statului și fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autoturismelor. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN prin P cât și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se susține că reclamanta în calitate de utilizator în contractul de leasing nu are calitate procesuală activă pentru a solicita restituirea taxei de primă înmatriculare,acțiunea este inadmisibilă pentru nerealizarea în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ a procedurii prealabile conform art.7 din Legea 554/2004, art.205 din /2003 și 418/8 06 2007.
Pe fond se susține că potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată doar după alte criterii. Deși inițial Comisia Europeană a demarat procedura de infringement,ca urmare a adoptării OUG 50/2008 aceasta urmează a fi închisă,noile taxe fiind conforme cu Tratatul.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare dar prin note de ședință a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursurilor declarate, Curtea constată că acestea sunt fondate în următoarele limite pentru considerentele de mai jos:
Reclamanta a cumpărat prin intermediul unei societăți de leasing în luna ianuarie 2007 un autoturism marca Toyota fabricat în anul 2005 în Germania, pentru care finanțatorul a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal, iar reclamanta a achitat această taxă plus TVA finanțatorului conform ordinului de plată din 29 03 2007.Conform art.3.2.1 din contractul de leasing utilizatorul suportă taxa de primă înmatriculare,astfel că reclamanta are calitate procesuală activă în ce privește cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare,excepția invocată de pârâte fiind nefondată.
În ce privește natura juridică a acțiunii și necesitatea efectuării procedurii prealabile instanța apreciază că acțiunea cu care a fost sesizată instanța de fond are caracterul unei acțiuni în restituirea taxei achitată fără titlu,prin înlăturarea aplicării dreptului intern contrar dreptului comunitar-direct aplicabil.
Există două ipoteze în care un particular poate invoca dreptul comunitar pentru a reclama restituirea unei plăți nedatorate. n prima, respectiva sumă a fost plătită în aplicarea normelor naționale, care sunt vădit incompatibile cu dreptul comunitar iar în a doua, suma a fost plătită în aplicarea unor dispoziții comunitare, care au fost ulterior declarate ilegale de către În ambele cazuri cererea de restituire se bazează pe o încălcare a dreptului comunitar iar calitate procesuală pasivă au autoritățile naționale. Dacă acestea refuză plata pe cale amiabilă, litigiul este tranșat de către jurisdicția națională competentă, respectând regulile de procedură aplicabile în statul respectiv. Este ceea ce se numește principiul autonomiei procedurale a statelor membre. Această autonomie este marcată de două limitări: pe de o parte regulile de procedură în vigoare în statele membre nu trebuie să fie mai puțin favorabile pentru acțiunile în justiție bazate pe dreptul comunitar decât pentru cele bazate pe dreptul intern, iar pe de altă parte, nu trebuie să facă practic imposibilă acțiunea în justiție.
Cu titlu de exemplu, este Cazul Hotărârea din 29 iunie 1988 în care Curtea a reținut că instituirea unui termen de prescripție extinctivă de 2 ani în restituirea unei plăți făcute în temeiul unei taxe instituite de dreptul intern care a fost anulată printr-o hotărâre anterioară a Curții ca fiind contrară art.90 din Tratat, este contrară dreptului comunitar întrucât acțiuni similare în dreptul intern aveau termene de prescripție de 30 de ani.
Procedura aplicabilă cererilor de restituire a sumelor de bani încasate în temeiul unui act normativ intern contrar dreptului comunitar este potrivit principiului autonomiei procedurale a statelor membre UE, cea internă rezervată tuturor acțiunilor în restituirea unei taxe,impozit,etc.fără titlu întemeiată pe prevederile art.113 Cod de procedură fiscală,iar sub aspectul termenului de prescripție instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile art.132 pr. fiscală potrivit cărora "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Chitanța este o dovadă de plată,ea nu are caracterul unui act administrativ,nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu a fost emisă în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii și nu este de natură să producă vreo consecință juridică, respectiv să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.
În ce privește soluționarea excepției lipsei plângerii prealabile se apreciază că instanța a soluționat corect această excepție,întrucât susținerea conform căreia acțiunea este inadmisibilă întrucât plângerea prealabilă a fost tardiv formulată, este nefondată.
Cum în cauză nu există un act administrativ a cărui anulare să se impună, nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în cazul atacării refuzului nejustificat, conform art. 7 alin. 5 coroborat cu art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 nici nu este obligatorie procedura prealabilă.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. 1 ale Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Or această condiție a fost îndeplinită, astfel că excepția inadmisibilității se dovedește nefondată și corect a fost respinsă de prima instanță.
Pe fond,în ce privește cererea de restituire a taxei soluția instanței este legală,urmând a fi menținută pentru suma de 15 646,85, dar nu și pentru TVA -ul aferent acesteia,întrucât statul nu trebuie să restituie decât taxa de primă înmatriculare evidențiată în factura emisă de finanțatorul leasingului,nu și TVA-ul impus de transmiterea obligației către utilizator.
Pentru suma de 15 646,85 lei restituirea este legală fundamentat pe analiza comparativă a legislației interne și a celei comunitare,după cum urmează:
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede că intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul de instituire a Comunității Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național are obligația să aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
In acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială foarte mare doar pentru autoturismele și autovehiculele folosite care provin din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se are în vedere valoarea reziduală a taxei pentru autoturismele de aceeași vechime și aceleași caracteristici tehnice înmatriculate în România anterior acestei prevederi fiscale, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. In această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Această jurisprudență are relevanță și în cazul României pentru că indiferent de denumirea taxă,impozit acciză,prin momentul și după criteriul în funcție de care se percepe conformitatea ei trebuie analizată prin prisma prevederilor art.90 al.1 din Tratat. In consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de finanțator pentru reclamantă urmează a fi restituită.
Reclamanta este îndreptățită și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Plata dobânzii legale trebuie dispusă de la data achitării taxei, acesta fiind momentul de la care statul a folosit banii reclamantei.
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
In conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele deja înmatriculate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării operațiunii juridice nu putea cunoaște o prevedere legală ce nu era în vigoare.
In consecință, recursul pârâtei DGFP Sibiu în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN prin cât și pentru Sibiu este parțial fondat, în ce privește natura juridică a acțiunii. Instanța de fond a dispus în mod greșit anularea actelor administrative enumerate.Sub acest aspect va fi admis recursul pârâtelor,potrivit art.312 al.2 Cod pr.civ. și art.304 pct. 8 Cod pr. civ. în sensul că se va modifica hotărârea atacată și se va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei de anulare a anularea în parte a actelor administrative fiscale emise sub nr. -, -, -, -, -, -, -, -, din 31.03.2008 poziția nr. 2 cu privire la respingerea cererii reclamantei de restituire a sumei de 18.619,75 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare percepută pentru autoturismul cu numărul de identificare, anularea în parte a actelor administrative fiscale emise sub nr. -, -, -, -, -, -, -/24.07.2008 cu privire la respingerea plângerii reclamantei privind restituirea sumei de 9.455,27 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare percepută pentru autoturismul cu numărul de identificare.
Hotărârea se impune a fi modificată și în ce privește cuantumul taxei restituite care va fi redus de la 18619,75 lei la 15 646,85lei,prin înlăturarea TVA-ului conform considerentelor mai sus expuse.
În rest, nefiind incident art.304 pct. 9.pr.civ.hotărârea va fi menținută sub aspectul restituirii taxei de 15 646,85lei ca efect al aplicării directe a dreptului comunitar,dar și al legalei sesizări a instanței,acțiunea reclamantei nefiind inadmisibilă.
Cum recursul pârâtelor a fost admis, cererea reclamantei intimate privind obligarea recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs va fi respinsă,nefiind incidente prevederile art.274 Cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP S în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN prin și S împotriva sentinței nr.196/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei -" "SRL S împotriva pârâtei DGFP S și Sibiu, reduce cuantumul taxei de restituit la 15.646,85 lei și respinge cererea pentru anularea actului administrativ.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./06.11.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
