Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1174/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1174/CA/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DGFP S în nume propriu și pentru împotriva sentinței nr.339/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă. În ce privește recursul pârâtei solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar. Depune note de apărare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Sibiu sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei solicitând instanței prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 9734 lei, cu titlu de taxă specială de înmatriculare, cu dobânda legală aferentă începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că perceperea acestei taxe contravine în mod flagrant art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile Constituției României ale Tratatului Comunității Europene.
Sentința civilă nr. 2917/2008 a Judecătoriei Sibiu prin care a fost admisă acțiunea reclamantului a fost casată, în urma admiterii recursului declarat de DGFP Sibiu în numele Statului Român prin decizia civilă nr. 728/2008 a Tribunalului Sibiu, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond la Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Sibiu.
În urma rejudecării, în dosarul nr-, Tribunalul Sibiua respins prin sentința civilă nr. 339/CA/2009 excepțiile lipsei procedurii prealabile și a tardivității invocate de DGFP Sibiu și a admis acțiunea precizată a reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP Sibiu și, în considerente reținându-se că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.
De asemenea s-a stabilit că reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei în termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și pentru Sibiu solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se susține că acțiunea a fost introdusă prematur pentru că nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 205 alin. 1.pr. fiscală și de Ordinul nr. 418/2007, în cauză nefiind emis vreun act administrativ care să fie verificat de instanța de contencios administrativ.
De asemenea, se arată că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță o discriminare a regimului fiscal, precum și faptul că suma achitată de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice.
În drept s-au invocat prevederile art. 299-304 și următ. pr.civ. Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008, HG nr. 686/2008.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect fiind apreciată de prima instanță nelegalitatea taxei.
Verificând sentința atacată din prisma motivului invocat, raportat și la prevederile art. 304 ind. 1.civ. curtea reține următoarele:
În condițiile în care conform disp. din capitolul I pct. 3 alin. 1 ale Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, susținerile recurentei privind neîndeplinirea procedurii prealabile în raport de documentul de plată întocmit în temeiul Anexei la Procedura de calcul aprobată prin Ordinul nr. 418/2007, respectiv, prematuritatea acțiunii sunt nefondate.
Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 2141, 2142din Codul fiscal, solicitând organului fiscal restituirea acelei sume.
Curtea constată că, într-adevăr, așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
În condițiile în care în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța de fond a constatat temeinic o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Plata dobânzii legale trebuie dispusă de la data achitării taxei, acesta fiind momentul de la care statul a folosit banii reclamantului.
În ceea ce privește susținerea recurentei privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008, curtea reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 iar potrivit dispozițiilor art. 15 alin 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate, instanța de fond interpretând în mod judicios aceste prevederi.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Acțiunea cu care a fost sesizată instanța de fond are caracterul unei acțiuni în restituirea taxei achitată fără titlu, prin înlăturarea aplicării dreptului intern contrar dreptului comunitar-direct aplicabil.
Astfel, nici chitanța care este o dovadă de plată și nici adresele organului fiscal nu au caracterul unor acte administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu au fost emise în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii și nu sunt de natură să producă vreo consecință juridică, respectiv să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.
Întrucât instanța de fond a dispus în mod greșit anularea acestora, sub acest singur aspect va fi admis recursul pârâtelor, potrivit art.312 al.2 Cod procedură civilă și art.304 pct. 8 Cod procedură civilă în sensul că se va modifica hotărârea atacată și se va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului de anulare în parte a actelor administrativ fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP S în nume propriu și pentru împotriva sentinței nr.339/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtei DGFP S și pentru anularea actelor administrativ fiscale.
Menține în rest hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./5 ex./07.12.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
