Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1171
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P, în nume propriu și pentru pârâta V de M, cu sediul în V de M,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 404 din data de 30 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în V de M,-, jud. P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 29 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 Cod pr. civilă a amânat pronunțarea la data de 6 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V de Mas olicitat anularea chitanței seria - nr.-/25.11.2008, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de poluare nedatorată, restituirea taxei de poluare în cuantum de 806 lei ce a fost achitată ca urmare a achiziționării din Germania a unui autoturism marca Peugeot 206, plata dobânzii de la data efectuării plății taxei de poluare până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achiziționat din Germania autoturismul marca Peugeot 206 pentru care a achitat, în vederea înmatriculării, taxa de poluare, taxe și contribuții seria - nr.-/25.11.2008 emisă de Trezoreria V de M și deși, s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății nedatorate, aceasta a refuzat recunoașterea dreptului reclamantului prin adresa nr.9623/17.04.2009.
Reclamanta a apreciat că se impune restituirea sumei de 806 lei, întrucât taxa de poluare este o taxă nelegală și discriminatorie, întrucât se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, conform art.4 lit.a, fără a se face distincție între autoturismele de producție internă și cele importante, nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
A susținut reclamanta că introducerea acestei taxe prin prevederile nr.OUG50/2008 apare ca nelegală, deoarece încalcă dispozițiile art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României, cât și dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, această taxă fiind cu efect echivalent în înțelesul art. 25 TCE.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V de M, prin, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât potrivit art.7 alin.11 din Legea nr.554/2004 și art.205 Cod pr. fiscală, reclamanta, înainte de a se adresa instanței, trebuia să solicite revocarea actului instituției emitente. A mai arătat că reclamanta, anterior sesizării instanței de judecată, avea obligația parcurgerii procedurii prealabile în termen legal, respectiv să se adreseze organului fiscal la care s-a efectuat plata taxei de poluare cu o contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art.207 alin.1 din nr.OG92/2003, iar decizia organului fiscal putea fi contestată, în situația refuzului acesteia, potrivit prevederilor dispozițiilor art.205 și urm. din nr.OG92/2003.
Prin sentința nr. 404 din data de 30 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția procedurii prealabile invocată de pârâta P, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P V de prin PH, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 806 lei, reprezentând taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății și suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, reclamantul a efectuat procedura prealabilă, fapt ce rezultă din adresa nr.9623/14.04.2009 prin care pârâta i-a refuzat restituirea taxei.
A constatat tribunalul că taxa de poluare a fost introdusă prin nr.OUG50/2008 și se păstrează prin intermediul acesteia conceptul de taxă de primă înmatriculare, deși denumirea de taxă de poluare este în măsură să inducă în eroare, la o privire artificială, întrucât această taxă se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, fără a se face distincție între autoturismele produse în România și cele importate, nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută și că potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, tocmai pentru a nu permite existența unei discriminări din punct de vedere fiscal între produsele importate și cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cât România nu percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Tribunalul a reținut că potrivit nr.OUG50/2008 autovehicule se datorează această taxă de poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3, astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și
eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003, iar potrivit nr.OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor nr.OUG50/2008 și aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.
Ulterior nr.OUG208/2008 a fost abrogată prin nr.OUG218/2008 privind modificarea nr.OUG50/2008 și conform art.III autovehiculele M1 cu norma de poluare E4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E4, care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehiculele stabilită potrivit prevederilor nr.OUG50/2008.
Tribunalul a constatat că dispozițiile nr.OUG50/2008 sunt contrare art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxe de poluare în acest litigiu, respectiv Germania, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul a remarcat că există discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior și că doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane și că discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul nr.OUG50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului: poluatorul plătește.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P, în nume propriu și pentru pârâta V de M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale în materie.
A susținut recurenta că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicare de 1 ianuarie 2007, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art.2141și art.2142. Astfel, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fiind necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Legile cadru ale Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Prevederile art.90(1) din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculării în România; nu se poate invocat prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule și legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci prevede doar ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect pentru produse interne similare.
Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, iar obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art.117 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de articolul anterior, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare).
Recurenta menționează că reclamanta se putea adresa autorităților fiscale competente pentru restituirea taxei, în conformitate cu art.11 din nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, conform căruia "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurilor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență"
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale în materie, întrucât în astfel de cazuri se emite o decizie de impunere pentru taxa de primă înmatriculare autovehicule, iar persoana interesată trebuie să parcurgă procedura prealabilă administrativă prevăzută în Codul d e procedură fiscală.
Înainte de modificarea regimului juridic privind taxa specială pentru autoturisme, care a intrat în vigoare după 1 ianuarie 2007, cuantumul taxei speciale se calcula după formula prevăzută de art.2141alin.3 și se achita la organele fiscale teritoriale care doar o încasau, nu se emitea nici un act administrativ fiscal, deci nu se emitea nici un titlu de creanță fiscală care să materializeze taxa. Se poate observa că regimul taxei speciale pentru autoturisme intrate în vigoare începând cu 01 ianuarie
2007 a condus la reașezarea metodologiei de clacul, în momentul de față emițându-se decizii de impunere în acest sens.
În atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/21004, respectiv procedura prealabilă administrativă.
Astfel, taxa de poluare pentru autovehiculul achiziționat de către reclamanta intimată a fost calculată de organul fiscal competent care emis actul administrativ fiscal, respectiv Decizia de calcul al taxei de poluare nr. 47594 din 25 noiembrie 2008 și în acest caz intimata-reclamantă, anterior sesizării instanței de judecată, avea obligația parcurgerii procedurii prealabile, respectiv să se adreseze organului fiscal cu o contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art.207 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Ca atare, contestația urma să fie soluționată printr-o decizie, de către serviciul de specialitate din cadrul P, iar împotriva acestei decizii reclamanta putea face acțiune la instanța de contencios administrativ, în condițiile art.218 din nr.OG92/2003.
Nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege, privind procedura prealabilă, prima instanță, în mod eronat, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de recurentă, astfel încât urmează a se admite recursul formulat, iar în baza art.304 pct.9 cu aplicarea art.312 alin.2-3, cu aplicarea art.7 din Legea 554/2004, precum și art.2141Cod procedură fiscală, urmează a se modifica în tot sentința atacată, în sensul că se va admite excepția privind lipsa procedurii prealabile, ceea ce va determina, respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P, în nume propriu și pentru pârâta V de M, cu sediul în V de M,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 404 din data de 30 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în V de M,-, jud.
Modifică în tot sentința și respinge acțiunea ca inadmisibilă - lipsa procedurii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 6 ex./ 15.10.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond -
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
