Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 1204/

Ședința publică din 10 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu sediul în G- județul H, împotriva sentinței civile nr.1270/17.06.2009 a Tribunalului Harghita pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă G prin administrator, lipsă fiind intimata-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare(19-27 dosar).

Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, susținând oral motivele de recurs.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 1270 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SRL G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală pentru Accize și Operațiuni Vamale

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 7170 din 18 septembrie 2008 s-a stabilit de către pârâtă calitatea reclamantei de principal obligat și că este titularul regimului de tranzit în operațiunea derulată sub acoperirea documentului de tranzit T1 M-V- din 16 martie 2007; s-a stabilit că, întrucât procesul verbal de control nr. 25/2008 face parte integrantă din decizia nr. 5033/2008 pentru regularizarea situației, urmează ca Direcția Generală a Finanțelor Publice H, după reluarea procedurii de soluționare, să se pronunțe asupra contestației.

Har eținut că, principal obligat în operațiunile de tranzit nu poate fi oricine, aceasta fiind o calitate pentru care trebuie să se îndeplinească anumite condiții prevăzute de lege. S-a reținut, de asemenea că documentul de tranzit sus-menționat a fost completat, la rubrica 50, cu datele societății SRL, deci societatea trebuia să aibă această calitate. Astfel, instanța de fond a constatat că soluția H este legală și temeinică, pentru cele ce urmează:

La data de 16 martie 2007, comisionarul în vamă, reclamanta SRL, în calitate de principal obligat, a efectuat un tranzit sub acoperirea documentului T1 M-V-, pentru încheierea unei operațiuni de perfecționare activă începută în anul 2006 pentru Industries SA, reținând calitatea de principal obligat a reclamantei, rezultând în mod evident din documentul de tranzit, care a fost completat cu datele reclamantei. Susținerea reclamantei, referitoare la faptul că procesul verbal de control și decizia de regularizare, au fost întocmite abuziv, instanța a constatat că este neîntemeiată.

Astfel, s-a constatat că aceste acte au fost încheiate cu ocazia închiderii din oficiu a tranzitului, iar împotriva lor reclamanta a formulat contestație, iar prin decizia nr. 8/2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Has oluționat contestația, dispunând desființarea deciziei de regularizare nr. 1010 din 15 februarie 2008 pentru suma totală de 15.759 lei. Ca urmare a acestei decizii, prin adresa nr. 8021 din 2 iunie 2008 B s-a dispus refacerea controlului de către o altă echipă din cadrul

În urma reverificării operațiunii de către o altă echipă, s-au întocmit actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 7170 din 18 septembrie 2008, și aceste acte fiind contestate de reclamantă, iar prin decizia nr. 37 din 20 august 2008 s-a dispus, printre altele, declinarea competenței de soluționare a contestației, în favoarea În soluționarea contestației, această din urmă direcție a emis decizia nr. 7170 din 18 septembrie 2008, ce constituie obiectul prezentei acțiuni. această derulare a situației faptice, instanța de fond a ajuns la concluzia că nu există dovezi care să probeze susținerea reclamantei în sensul că au fost emise abuziv actele respective, respingând acțiunea acesteia în întregul ei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SRL, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și anularea deciziei 7170 din 18 sept. 2008 emisă de Direcția Generală pentru Accize și Operațiuni Vamale H, privind stabilirea calității de principal obligat în cazul tranzitului acoperit cu T1 M-V- din 16 martie 2007.

În motivarea cererii de recurs se arată că în mod greșit prin decizia contestată i s-a stabilit calitatea de principal obligat în cazul tranzitului acoperit cu documentul -V- din 16 martie 2007, întrucât acest document a fost întocmit de societate în calitate de comisionar în vamă prin reprezentare indirectă conform art. 31 din Legea nr. 86/2006 și nu în calitate de principal obligat. Calitatea de principal obligat o are Industrie SA, care s-a angajat să plătească toate datoriile vamale în cazul în care s-ar naște pentru mărfurile exportate în cadrul activității de perfecționare activă, societate care a fost autorizată încă din anul 2002 cu vămuire la domiciliu, întocmind și declarațiile vamale.

Prin decizia contestată H se arată că tranzitul nu s-a încheiat având în vedere că biroul vamal din Germania nu a confirmat încheierea tranzitului, motiv pentru care a solicitat prezentarea documentelor justificative pentru încheierea tranzitului, acestea au și fost prezentate, dar nu au fost luate în considerare de organul vamal.

S-a reținut în sarcina lor obligația să închidă regimul vamal suspensiv, dar această obligație a fost stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Regulamentul nr. 2454/1993 din care rezultă că împuternicitul, respectiv comisionarul vamal nu are obligația să închidă regimul vamal suspensiv, întrucât acesta acționează în numele și pe seama calității titularului regimului vamal suspensiv, în speță Industrie SA.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanței, ca fiind temeinică și legală, întrucât în raport de dispozițiile art. 115 din Legea nr. 86/2006, principalul obligat este titularul regimului de tranzit și răspunde pentru prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinație, în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptată de autoritatea vamală și respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit.

Documentul -V- din 16 martie 2007 fost completat cu datele societății SRL, la rubrica 50, făcându-se mențiunea "principalul obligat", iar decizia contestată a fost dată tocmai în considerarea acestui document cu datele înscrise în conținutul lui, întrucât el nu poate fi completat decât de persoana care are calitatea de principal obligat pentru operațiunea de tranzit derulată.

În legătură cu cererea de verificare a deciziei privind regularizarea obligațiilor suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5033 din 24 iunie 2008, și a procesului verbal de control nr. 25 din 24 iunie 2008, se arată că această cerere nu a format obiectul deciziei 7170 din 18 sept.2008, prin această ultimă decizie a fost stabilită numai calitatea de principal obligat, situația procesului verbal și a raportului de inspecție formează obiectul altei verificări.

Examinând cererea de recurs formulată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304¹Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea dedusă judecății se contestă decizia 7170 din 18 sept.2008, prin care s-a stabilit că reclamanta are calitatea de principal obligat și este titularul regimului de tranzit în operațiunea derulată sub acoperirea documentului de tranzit -V- din 16 martie 2007.

Art. 2 alin. 1 lit. a din Ordinul 9317/2007 definește calitatea de principal obligat ca fiind persoana care își exprimă voința de a efectua operațiune de tranzit prin depunerea declarației de tranzit prevăzută în acest scop, declarația urmând a fi completată cu datele de identificare a persoanei interesate și transmisă autorității naționale a vămilor în conformitate cu formularul prevăzut în anexa 1 din ordin.

3.1 din același ordin prevede că pot efectua operațiuni de tranzit comunitar în calitate de principal obligat persoanele cu sediul în România și care se încadrează într-una din următoarele situații.

- sunt autorizate în calitate de comisionar în vamă;

- sunt autorizate să declare mărfuri în procedura simplificată de vămuire la domiciliu;

- își declară mărfurile în nume propriu;

- sunt societăți de transport de,mărfuri sau reprezentanți ai unor societăți de transport de mărfuri.

În speță societatea contestatoare are calitatea de comisionar în vamă și a întocmit și transmis către formularul de înregistrare a principalului obligat, astfel că la rubrica 50 ca principal obligat sunt înscrise datele societății. Reclamanta prin acțiunea dedusă judecății contestă această calitate, susține că acel document la care face referire pârâta a fost întocmit dintr-o eroare, însă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 578 lit. j din HG nr. 707/2006 privind regulamentul vamal, în sensul de a comunica autorității naționale vamale situația reală a persoanei ca titular principal a operațiunii de tranzit desfășurată sub acoperirea documentului -V- din 16 martie 2007.

Având în vedere faptul că reclamanta în raport de dispozițiile art. 1 alin. 3 din Ordinul nr. 9317/2006 prin calitatea pe care o deține, acea de comisionar în vamă, putea deveni principal obligat în operațiunea derulată sub acoperirea documentului -V- din 16 martie 2007, că această calitate a și fost recunoscută de către reclamantă, prin întocmirea documentului de la fila 69, instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că justificat pârâta i-a stabilit calitatea de principal obligat în efectuarea tranzitului vamal, sub acoperirea actului mai sus menționat.

În ceea ce privește cererea reclamantei de reanalizare a obligațiilor fiscale, stabilite prin procesul verbal de control 25 din 24 iunie 2008 și prin decizia nr. 5033 emisă la aceeași dată, instanța de control constat că reanalizarea acestor obligații formează obiectul unei cercetări administrativ jurisdicționale, nefiind emis un act din partea autorității administrativ fiscale, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice H, de soluționare a contestației împotriva acestor acte și care să poată forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, cererea reclamantei apărând ca prematur formulată sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în G,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.1270/17.06.2009 a Tribunalului Harghita pronunțată în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

red.

tehnored. BI/4ex

jud.fond:

-1.02.2010-