Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1207/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1207/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. nr.397/H,.2. jud.M, împotriva sentinței nr.72/3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat, lipsă fiind intimatele MEF - DGFP M și ANAF
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentei reclamante depune adeverința medicală(26 dosar) la care a făcut referire în cererea de amânare.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței criticate, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, iar în subsidiar reținerea în rejudecare și admiterea acțiunii în totalitate, fără cheltuieli de judecată, susținând oral motivele de recurs.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 72 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu ANAF B și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, ca rămasă fără obiect și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect anularea deciziei nr. 291/2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 134 din 21 octombrie 20098, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei, cu mustrare scrisă în conformitate cu art. 77 alin. 2 și 3 din Legea nr. 188/1999 și neacordarea stimulentelor aferente perioadei ianuarie - mai 2008.
Prin declarația dată de petentă la data de 12 februarie 2008, petenta a arătat că la data respectivă se afla la pentru a discuta despre modul de plată a sumelor restante la buget. D-nul nu a întocmit delegații, deoarece locuiește în Târgu-M și nu decontează cheltuieli de deplasare.
Prin Decizia nr. 291 din 29 aprilie 2008 s-a dispus revocarea deciziei de sancționare nr. 134/2008 și s-a dispus sancționarea petentei cu mustrare scrisă în conformitate cu prevederile art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999, pentru lipsa nejustificată din unitate la data de 12 februarie 2008, faptă ce constituie abatere.
Din raportul întocmit de comisia de disciplină s-a reținut că potrivit probei nr. 5817 din 19 februarie 2008, încheiată de directorul executiv și adjunctul acestuia, s-a constatat că la data de 12 februarie 2008, orele 15,00, petenta lipsea nejustificat din unitate. Totodată, s-a reținut ținuta necorespunzătoare a petentei la un agent economic în lipsa unui ordin de serviciu care să-i justifice prezența acolo.
Întrucât urmare a contestației petentei, s-a constatat în cauză incidența dispozițiilor art. 30 din HG nr. 1344/2007, care prevede obligativitatea cercetării administrative în cazul în care sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999 a fost contestată la conducătorul unității sau instituției publice.
Având în vedere revocarea de către intimată a Deciziei nr. 134/2004, instanța de fond a constatat că cererea petentei nu mai are obiect, decizia fiind revocată ca urmare a controlului de legalitate de tutelă administrativă.
Comisia de disciplină a înaintat raportul directorului executiv cu propunerea de sancționare, petentei aplicându-i-se sancțiunea mustrării scrise în baza art. 78 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999, potrivit căreia sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. 3 se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
Față de aceste considerente, instanța de fond a considerat cererea petentei ca nefondată, apreciind că intimata prin decizia atacată a descris fapta ce constituie abatere disciplinară, a precizat temeiul juridic din Statutul de personal și Codul muncii, petenta a fost audiată, s-a prevăzut termenul în care poate fi contestată și instanța competentă la care decizia poate fi atacată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate prin acțiunea dedusă judecății, iar în subsidiar, solicită modificarea hotărârii în sensul constatării nulității absolute a deciziei nr. 291/2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu plata tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada ianuarie - mai 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin acțiunea dedusă judecății a solicitat în primul rând anularea deciziei nr. 134/2004 însă asupra legalități acestei decizii prima instanță nu s-a pronunțat. S-a avut în vedere doar eventuala revocare a deciziei nr. 134/2008, decizie care nu i-a fost niciodată comunicată. Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra cererii de acordare a stimulentelor pentru perioada ianuarie - mai 2008, deși a reținut că a fost revocată decizia nr. 134/2008.
Prin decizia nr. 291/2008, avută în vedere de către prima instanță, s-a revocat decizia nr. 134/2008 și nu decizia nr. 134/2004, pe care a înțeles să o atace, astfel că sancțiunea aplicată prin această decizie a rămas în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că prima instanță nu i-a acordat reclamantei stimulentele solicitate precum și daunele morale, întrucât activitatea ei nu justifica acordarea stimulentelor solicitate, nu au fost înregistrate performanțe profesionale și atâta timp cât sancțiunea disciplinară aplicată a rămas în vigoare, nu se impunea acordarea de daune morale.
Se mai susține că omisiunile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc în dispozitivul hotărârii, atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost respinsă în totalitate și prin această soluție instanța de fond s-a pronunțat în mod implicit asupra tuturor cererilor reclamantei.
Se mai arată că din considerentele hotărârii rezultă că prima instanță a analizat valabilitatea deciziei nr. 134/21 febr.2008, iar o eventuală omisiune din cuprinsul dispozitivului, poate fi înlăturată în condițiile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă.
În continuare se susține că decizia 134 din 21 martie 2004, nu există, întrucât reclamanta a avut calitatea de salariată a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, începând cu data de 6 martie 2006 și până la data de 3 noiembrie 2008, înscrierea datei emiterii deciziei ca fiind anul 2004, reprezintă o eroare materială, care a fost îndreptată de către autoritatea emitentă, îndreptare recunoscută de către reclamantă prin semnarea exemplarului deciziei comunicate în care se face în mod expres precizarea că decizia a fost emisă în 2008.
Revenind la cererea de acordare a daunelor morale, se mai susține că reclamanta nu a propus nicio probă prin care să justifice acordarea acestora sau să dovedească existența elementelor răspunderii civile delictuale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat în mod expres anularea deciziei nr. 134 din 21 martie 2004, anexând acțiunii deduse judecății decizia contestată fila 5 din dosar și prin care i s-a aplicat sancțiunea mustrării scrise în conformitate cu art. 77 alin. 2 și alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. S-a prevăzut de asemenea neacordarea stimulentelor aferente perioadei ianuarie - mai 2008.
Împotriva aceleiași reclamante a fost emisă și decizia 134 din 21 februarie 2008, decizie care a fost ulterior revocată prin decizia nr. 291 din 29 aprilie 2008, prin această ultimă decizie reclamantei aplicându-i-se sancțiunea mustrării scrise pentru lipsă nejustificată la unitate în data de 12 februarie 2008, fără să se mai facă referire la plata stimulentelor.
În cursul cercetării judecătorești, reclamanta depune o completare a acțiunii, în sensul că solicită și anularea deciziei 291/2008.
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect, reținându-se că decizia 134/2004 a fost revocată prin decizia nr. 291/2008, iar în ceea ce privește legalitatea acestei decizii, se arată că sancțiunea aplicată reclamantei se justifică în raport cu abaterea săvârșită.
Verificând conținutul deciziei nr. 291/2008, instanța de control constată că prin această decizie se revocă decizia 134/2008, că în cuprinsul acesteia nu se face nicio referire la decizia 134/2004 și nici în cuprinsul deciziei 134 din 21 februarie 2008 nu se precizează că prin emiterea acesteia se îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei 134/21 martie 2004, sub aspectul datei emiterii acesteia. De altfel, nici prima instanță nu apreciază ca fiind o eroare materială data emiterii acestei din urmă decizii, o apreciază ca decizie de sine-stătătoare și apreciază în mod eronat că a fost revocată prin decizia 291/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unor hotărâri temeinice și legale, iar alin. 6 din același text legal, îl obligă pe judecător să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către reclamant, respectând în acest fel principiul disponibilității părților specific procesului civil.
În condițiile în care prima instanță nu a analizat legalitatea și temeinicia deciziei 134/2004 reținând din eroare că aceasta a fost revocată prin decizia 291/2008, când în realitatea prin această decizie s-a revocat decizia 134/2008, instanța de control apreciază că judecătorul instanței de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de -, domiciliată în comuna nr.397/H,.2. județul M, împotriva sentinței nr.72 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-19.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
