Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1232/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1232
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței numărul 4760 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C prin consilier juridic și intimata reclamantă SC SRL prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SRL solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, conform celor arătate în întâmpinare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4760 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Dolj Secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei SC ""SRL S, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C, s-a anulat dispoziția nr.12222/14.05.2007, emisă de Primarul Municipiului C, s-a anulat parțial Raportul de inspecție fiscală din 28.02.2007 și în întregime decizia de impunere nr.24678/07.07.2007, în sensul că se va înlătura obligația de plată reclamantei pentru suma de 3.562,8936 lei.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul reținut că în luna februarie 2007 Direcția Impozite și Taxe a Primăriei Municipiului Cae fectuat prin inspectori de specialitate verificarea modului în care au fost evidențiate, declarate și achitate impozitele și taxele cuvenite bugetului local de către SC SRL.
În urma verificărilor efectuate a fost întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 28.02.2007 prin care s-a stabilit că societatea datorează pentru perioada 01.01.2006-31.12.2006 un impozit suplimentar pe clădiri de 2989, 6044 lei și majorări de întârziere în cuantum de 3562,8936 lei, ca urmare a faptului că nu a efectuat reevaluarea patrimoniului calculând și virând impozitul aferent anului 2006 la cota eronată de 1,5%.
Împotriva raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestație la organul fiscal emitent, contestație care a fost respinsă prin Dispoziția nr. 12222/14.05.2007, emisă de Primarul Mun.
Urmare acestei dispoziții, în baza raportului de impunere menționat Primăria Cae mis decizia de impunere nr. -/07.07.2007 prin care stabilea în sarcina reclamantei obligații de plată față de bugetul local în cuantum de 3562,8936 lei.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanta a completat și depus la organele fiscale declarația de impunere nr. 333/31.01.2006 fără a completa pentru cele 6 clădiri deținute data ultimei reevaluări, împrejurare ce se regăsește și în cazul declarațiilor de impunere depuse pentru anii 2003-2005.
De asemenea instanța a reținut că potrivit certificatelor de atestare fiscală nr. -/29.09.2003, -/2005 și -/25.10.2006, reclamanta nu figura la data de 25.10.2006 cu debite restante la bugetul de stat.
Instanța a reținut că la data efectuării controlului și întocmirii raportului de inspecție fiscală cât și ulterior la data soluționării contestației reclamantei și emiterii deciziei de impunere contestată, dispozițiile art. 290. fiscal nu mai erau în vigoare, fiind abrogate expres prin art. 1 pct. 258 din Legea 343/2006, publicată în nr. 662/01.08.2006.
De asemenea, potrivit art. 291 din fiscal, "autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente".
Textul legal citat anterior stabilește în mod imperativ responsabilitatea autorităților administrației publice locale și organelor speciale ale acestora nu numai pentru controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale dar și pentru stabilirea acestora prin determinarea cuantumului impozitului datorat pe baza cotei de impozitare aplicabile.
Ca atare, chiar în cazul indicării greșite de către reclamantă a cotei impozitului pe clădiri ( deși din analiza caracterelor olograf cu care au fost efectuate mențiunile la rubrica cota de impozitare pe cele trei declarații de impunere depuse la dosar este îndoielnic că ele au fost completate de contribuabil), organele fiscale au responsabilitatea stabilirii corecte a impozitului datorat și aceasta cu atât mai mult cu cât, în speța de față, din declarația de impunere nr. 333/31.01.2006 rezultă în mod neîndoielnic că niciuna din cele 6 clădiri nu fusese reevaluată.
Ori, neprocedând astfel, pârâta a reținut în sarcina reclamantei și a calculat majorări pentru neîndeplinirea unei obligații care îi revenea și acesteia până la abrogarea art. 290 fiscal și exclusiv acesteia la data întocmirii raportului de inspecție fiscală, stabilind incorect obligații de plată în sarcina reclamantei, în temeiul propriei sale culpe.
S-a reținut că invocarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 62 din OG36/2002 și HG1278/2002 în cuprinsul întâmpinării este irelevantă având în vedere că în cauză se contestă acte administrativ fiscale privind impozitul pe clădiri datorat de reclamantă pentru anul 2006, iar dispozițiile legale indicate au fost abrogate expres prin art. 298 din Legea 571/2003.
De altfel, dispozițiile art. 62 alin. 1 din OG36/2002 reluate e art. 254 alin. 5 din Codul Fiscal se referă la obligația contribuabililor de a declara, formulând o declarație fiscală la departamentul de specialitate al autorității administrației publice locale, dobândirea unei clădiri, iar nu de a-și calcula impozitul datorat pentru clădiri intrate anterior în patrimoniul acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs Primarul Municipiului C, care a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de recurs se referă la aspectul că instanța de fond a considerat greșit că dispozițiile invocate erau abrogate, fără a reține însă că diferența constată prin raportul de inspecție fiscală este aferentă anului 2006, an în care erau aplicabile dispozițiile art.290 din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, potrivit cărora orice persoană juridică ce datorează plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport are obligația de a calcula impozitul sau taxa respectivă și de a depune o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale până la data de 31 ianuarie, inclusiv a anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.
Recurenta mai arată că susținerea reclamantei că emiterea unei decizii de impunere pentru diferențele constatate, fără a emite decizie privind nemodificarea bazei de impunere este nelegală, întrucât Codul fiscal nu prevede că emiterea uneia dintre cele două decizii este condiționată de emiterea celeilalte.
Mai precizează recurenta că certificatele de atestare fiscală se emit cu obligațiile fiscale existente în baza de date la data emiterii lor, baza de date fiind organizată ca urmare a depunerii declarațiilor contribuabililor, acesta fiind motivul pentru care la 25.10.2006 nu existau debite restante în sarcina reclamantei, iar raportul de inspecție fiscală prin care s-au stabilit diferențele de plată fiind încheiat la data de 28.02.2005, deci ulterior eliberării certificatelor de atestare fiscală.
Recurenta susține că reclamanta n-a respectat dispozițiile legale, acelea de a calcula impozitul sau taxa respectivă și de a completa declarațiile fiscale,prin înscrierea corectă, completă și cu bună-credință, informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că nu se datorează suma cuprinsă în decizia de impunere, întrucât a virat impozitul aferent clădirilor în cota și valoarea solicitată de pârâtă și că a adus la cunoștință acesteia că nu se efectuase reevaluarea patrimoniului.
Precizează că a declarat valoarea de inventar a clădirilor, în mod corect și în concordanță cu înregistrările contabile, iar prin declarația de impunere nr.311/2003, transmisă recomandat cu confirmare de primire, ea a completat doar spațiile privind adresa clădirilor, valoarea de inventar, data la care este valabilă valoarea de inventar și data dobândirii clădirii, iar rubrica privind ultima reevaluare a fost barată, în sensul că nu s-a efectuat.
Mai arată intimata că certificatele fiscale și de atestare fiscală privind impozitele și taxele atestă faptul că SC""SRL nu figurează cu debite restante la bugetul local și că deși a solicitat instanței de fond expertiza grafologică pentru dovedi faptul că angajații Primăriei C sunt cei care au completat valoarea impozitului, această probă a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei, pentru că este evident că au fost completate de pârâtă, care nici nu a negat acest fapt.
Intimata precizează că pârâta, în temeiul propriei sale culpe, a reținut în mod incorect în sarcina sa obligația de plată, calculând și majorări pentru neîndeplinirea unei obligații legale ce îi reveneau.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Prin raportul de inspecție fiscală din 28.02.2007, s-a stabilit în sarcina reclamantei pentru perioada 01.01.2006 - 31.12.2006 un impozit suplimentar pe clădire în cuantum de 2989,60 lei, precum și majorări de întârziere de 3562,89 lei, întrucât nu a efectuat reevaluarea patrimoniului și că calculat și virat impozitul aferent anului 2006 la cota eronată de 1,5%.
Prin dispoziția nr.12222/2007, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă.
Potrivit certificatelor de atestare fiscală, instanța reține că la 25.10.2006, reclamanta nu figura cu debite restante la bugetul de stat.
Susținerea recurentei că actele administrative emise în urma controlului se întemeiază pe neîndeplinirea de către SC"" SRL Sao bligației prevăzute de art.290 din Legea 571/2003 de a calcula impozitul pe clădiri pentru anul 2006 în cotă de 7%, ca urmare a neevaluării clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință nu este legală.
Instanța de fond în mod corect a stabilit că la data efectuării controlului și întocmirii raportului de inspecție fiscală, cât și la data soluționării contestației și emiterii deciziei de impunere, dispozițiile art.290 Cod fiscal nu mai erau în vigoare, întrucât erau abrogate expres prin art. 1 pct.258 din Legea 343/2006.
De asemenea, corect a reținut și faptul că organele fiscale au responsabilitatea stabilirii corecte a impozitului datorat prin determinarea cuantumului impozitului datorat pe baza cotei de impozitare aplicabile.
În consecință, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală și că nu există motive de modificare sau care a acesteia, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței numărul 4760 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
LF/ 2 ex/08.07.2008
Jud.fond:Cl.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
