Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1314/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1314
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în P, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.204 din 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în P,-,. 9F,. A,. 19, Cod poștal -, Județ P, intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sect. 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta pârâtă P și intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009, întrucât din eroare s-a trecut ca intimat pârât în loc de intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice
Avocat pentru intimatul reclamant,arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, iar Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbatrei.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ II sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimatele Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P obligarea pârâtelor la restituirea taxei auto de primă înmatriculare în cuantum de 3.201 lei, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 10.10.2007 a achitat la Trezoreria Municipiului Pot axă auto de primă înmatriculare în cuantum de 3.678 RON, pentru înmatricularea autovehiculului marca Renault model Cielo, achiziționat din Belgia și că la data de 22.07.2008 s-a adresat cu o cerere către Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, prin care a solicitat restituirea taxei auto de primă înmatriculare, motivat de faptul că taxa este una discriminatorie și în contradicție dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, care au prioritate față de dispozițiile legale interne, conform art.148 alin.2 din Constituția României.
Mai arată că a solicitat în temeiul art.205 alin.2 coroborat cu art.45 pr.fiscală comunicarea actului fiscal administrativ în baza căruia s-a încasat taxa, însă până la data redactării acțiunii nu a primit nici un răspuns, astfel că în temeiul art.70 pr.fiscală coroborat cu art.1 alin.1, art.7 alin.4 și art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004 se consideră îndreptățit să solicite restituirea taxei pe cale judecătorească, reclamantul întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul CEE, art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art.2141-2143din Codul Fiscal, art.41,45,46,70,205 alin.2, 218 din pr.fiscală, dispozițiile Legii nr.554/2004.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Paf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art.2141și 2142, cuantumul taxei se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează și nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanță care să materializeze taxa.
Prin sentința nr.204 din 07 aprilie 2009 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ II, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finantelor Publice si P și a obligat pârâții să dispună restituirea sumei de 3.201 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Renault model, achiziționat din Belgia, iar la data de 10.10.2007 a achitat la Trezoreria Municipiului Pot axă auto de primă înmatriculare în cuantum de 3.678 RON, plătită cu chitanța seria - nr.-/10.10.2007 și urmare a cererii de restituire formulată de reclamant, prin înștiințarea de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autovehicule și autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule sau diferențe de taxă de poluare nr.50452/07.11.2008, i s-a restituit suma de 477 lei.
Se reține prin hotărâre că în ceea ce privește legalitatea taxei contestată, aceasta a fost introdusă prin Legea 343/2006 in codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate în ceea ce privește doar autoturismele si autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice,oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România, astfel, la momentul achitării acestei taxe, ea era reglementată de disp. art. 214 indice 1 - 214 indice 3 codul fiscal, precum si de pct. 31 indice 1 -31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Se arată prin hotărâre că dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nașterea lor, nefiind întemeiată susținerea paratei, conform căreia reclamantului trebuie sa îi fie restituita doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, pentru următoarele considerente:
Se reține prin hotărâre că încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat în mod nelegal in perioada 1.01.2007-30.06.2008, pe baza unei reglementări contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene, acesta fiind motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar - potrivi art. 148 din Constituția României, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâții la restituirea taxei auto de primă înmatriculare către reclamant.
Rezultă de aici că statul român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal în întreaga perioadă cuprinsă intre 1.01.2007 -30.06.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că în mod greșit a fost admisă acțiunea și dispusă restituirea taxei de primă înmatriculare deoarece cuantumul acestei taxe se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin. 3 și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează taxa și nu emit nici un act administrativ și nici un titlu de creanță, care să materializeze taxa, că regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare la data de 1.01.2007 și a înlocuit regimul accizelor prevăzut în codul fiscal, regim ce s-a aplicat până la data de 31.12.2006.
Arată recurenta că, potrivit art. 1-33 din Legea 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre, privind aderarea Bulgaria și România la Uniunea Europeană, legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar, în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competente alegerea formei și a mijloacelor și potrivit alin. 2 al. art. 148 din Constituția României se instituie supremația tratatelor constitutive ale, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, partea finală a art. 148 al. 2 din Constituție, prevăzând expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor actului de aderare și obligația statului român, respectiv a organului competent - Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Dispozițiile art. 90 al. 1 din Tratatul Comunităților Europene, invocate în sentința recurată, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme și nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Prin urmare, arată recurenta existența taxei de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea integrală a sumei reprezentând taxa de înmatriculare, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor OUG 50/2008, privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite pe baza Normelor Metodologice de aplicare a ordonanței, doar diferența dintre suma achitată de proprietarul autoturismului și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în parte a acțiunii.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul dispozițiilor art.2141-2143din Codul fiscal și a art.311și art.312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, dispoziții care sunt contrare dreptului comunitar, respectiv a reglementărilor din Uniunea Europeană care nu prevăd plata taxei de primă înmatriculare și de asemeni, dispozițiile din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art.148 din Constituția României, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că intimata-reclamantă era îndreptățită la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dreptului comunitar.
Nu erau aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, aceste dispoziții au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, intimatul reclamant achitând taxa specială de primă înmatriculare la data de 26.08.2007 potrivit chitanței seria - 2A nr. -/26.08.2007, înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe și prin urmare susținerea recurentei că intimatul nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, nu este fondată, dispozițiile nr.OUG50/2008, nu se pot aplica retroactiv pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora intimatul a achitat taxa de primă înmatriculare, sunt contrare, dreptului comunitar, art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care interzice discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și dispozițiilor din Constituția României, art.148 alin.2 din Constituție care prevăd obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplini obligația prevăzută la art.148 alin.2 din Constituție, este Parlamentul României, nu poate împiedica și interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările din Tratatul Comunităților Europene și cât dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția România prevăd obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, și va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în P, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.204 din 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în P,-,. 9F,. A,. 19, Cod poștal -, Județ P, intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sect. 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE/Tehnored.CMF
5 ex./15.10.2009
f- Tribunal P
jud.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
