Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1315
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatura DIN B, STR. - -, CAMERA 5. nr. 43,. 4, Județ B și cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatura DIN B, STR. - -, CAMERA 5. nr. 43,. 4, Județ împotriva sentinței nr. 393 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatura DIN B, STR. - -, CAMERA 5. nr. 43,. 4, Județ B, intimatul pârât INSPECTORATUL DE STAT IN CONSTRUCTII -INSPECTORATUL TERITORIAL IN CONSTRUCTII CENTRU cu sediul în B, B, nr. 2. Județ
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei potrivit chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât Inspectoratul de Stat în Construcții -Inspectoratul Teritorial în Construcții Centru B reprezentat de consilieri juridici și, lipsind recurenții reclamanți, intimat reclamant.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul pârât Inspectoratul de Stat în Construcții -Inspectoratul Teritorial în Construcții Centru B prin reprezentanții săi legali, arată că alte cereri nu mai au de formulat. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât, arată că solicitarea reclamanților cu privire la obligarea la plata de despăgubiri civile, este
nefondată, întrucât nu a existat nici un prejudiciu concret care să le fi fost adus reclamanților.
Se mai învederează că nu se poate vorbi nici de rea voință din parte prin neefectuarea operațiunilor administrative, întrucât au fost efectuate o serie de controale în urma cărora s-au dispus măsuri de intrare în legalitate.
Precizează că în urma sesizării intimatei cu cele două petiții, respectiv 111/7.10.2008 și 112/7.10.2008, inspectorii desemnați din cadrul - Centru au efectuat în perioada 16-22.10.208, un control de specialitate la Primăria, având ca obiectiv verificarea actelor administrative ce au dus la nemulțumirea recurenților, astfel că cele două documentații supuse controlului erau în două faze de lucru diferite, astfel că era normal ca și modalitatea de soluționare a petițiilor, precum și răspunsurile transmise să fie diferite.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței ca temeinică și legală.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât solicită respingerea apelului potrivit concluziilor din întâmpinare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr-, reclamanții, si Rata au chemat în judecată Inspectoratul de Stat în Construcții - Inspectoratul Teritorial în Construcții Centru, solicitând obligarea pârâtului sa îi comunice informațiile de interes public solicitate la punctele nr. 3,4 si 5 din cererea înregistrată la nr.111/7.10.2008, sub sancțiunea plății unei penalități de întârziere de 1000 lei pe zi, precum si obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei către fiecare dintre reclamanți cu titlu de daune morale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca la data de 7.10.2008, prin cererea înregistrata la nr.111 la parat au solicitat acestuia, împreuna cu alte persoane, sa efectueze verificări referitoare la construirea a patru blocuri de locuințe, solicitându-i si comunicarea unor informații de interes public, insa răspunsul paratului, comunicat prin adresa nr.2198/5.11.2008, este incomplet, parțial, nerăspunzându-se la punctele nr.3,4, si 5 din cerere, vizând in esența consultarea populației din zona in legătura cu aspectele semnalate de către reclamanți, daca s-a eliberat certificat de urbanism si daca acesta este conform prevederilor Regulamentului local de urbanism al, aprobat prin HCL nr.23/2001.
In susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.2198/2008 si cererea nr.111/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prematurității si a lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
Reclamanții si-au precizat acțiunea, învederând ca obiectul acesteia este acela de obligare a paratului sa efectueze operațiunile administrative necesare, care se constituie in obligațiile prev. de OG 63/2001, respectiv sa verifice daca (1) populația din zona a fost consultata cu aspectele semnalate si daca certificatul de urbanism eliberat către SC SRL este conform prevederilor Regulamentului local de urbanism al, aprobat prin HCL Sacele nr.23/2001, (2) paratul sa comunice rezultatul acestor operațiuni sub sancțiunea aplicării unei penalități pentru fiecare zi de întârziere si a aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului acestuia, precum si (3) obligarea paratului la plata sumei de 10.000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
La termenul de judecata din data de 24.02.2009, Tribunalul Brașov - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ a respins excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiata.
Prin încheierea din data de 21.04.2009, Tribunalul Brașov - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ a luat act de strămutarea judecății dispusa de către ÎCCJ - prin încheierea nr.2283/15.04.2009, astfel ca a înaintat dosarul Tribunalului Prahova - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ.
La această ultima instanța, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 16.06.2009, fata de faptul ca ÎCCJ a dispus strămutarea judecații cererii, cu păstrarea actelor îndeplinite de către Tribunalul Brașov - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile (invocata de către parat si asupra careia Tribunalul Brașov nu s-a pronunțat); pe care ulterior a respins-o, pentru considerentele menționate în încheierea de ședința de la aceasta data.
La același termen de judecată, tribunalul a luat act de susținerea reclamantului prezent, conform cărei primele două capete de cerere au rămas fără obiect.
În cauza, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 393 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins primele două capete de cerere din acțiunea precizată, ca rămase fără obiect și respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale formulata de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE STAT IN CONSTRUCTII - INSPECTORATUL TERITORIAL IN CONSTRUCTII CENTRU B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea introductiva, precizata ulterior, reclamanții au formulat trei capete de cerere, având ca obiect (1) obligarea paratului sa efectueze operațiunile administrative necesare, care se constituie in obligațiile prev. de OG 63/2001, respectiv sa verifice daca populația din zona a fost consultata cu aspectele semnalate si daca certificatul de urbanism eliberat către SC SRL este conform prevederilor Regulamentului local de urbanism al Sacele, aprobat prin HCL Sacele nr.23/2001, (2) comunicarea rezultatului acestor operațiuni sub sancțiunea aplicării unei penalități pentru fiecare zi de întârziere si a aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului acestuia, precum si (3) obligarea paratului la plata sumei de 10.000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
La termenul de judecata din data de 16.06.2009, reclamantul prezent a învederat instanței ca primele doua capete de cerere au rămas fără obiect.
Tribunalul retine, din înscrisurile depuse la dosar de către parat, ca acesta a comunicat reclamanților relațiile solicitate, cuprinse in cele doua capete de cerere precizate anterior, prin adresa nr.446/6.03.2009.
Ca urmare, fata de acest aspect, având în vedere si poziția procesuală a reclamantului prezent în fata instanței, tribunalul urmează sa respingă primele doua capete de cerere formulate de către reclamanți, ca ramase fara obiect.
Referitor la cererea de obligare a paraților la plata de daune morale, tribunalul constata ca, in esența, reclamanții si-au motivat aceasta prin împrejurarea că daunele solicitate sunt generate, in esența, de atitudinea paratului de a refuza comunicarea informațiilor de interes public solicitate anterior, respectiv de atitudinea sfidătoare a instituției parate fata de petiția reclamanților, atitudine care "a adus atingeri grave valorilor care definesc personalitatea umana, cu răsfrângeri asupra celor trei reclamanți, care au suferit un important prejudiciu moral".
Tribunalul a constatat că, în cauza, este neîndoielnica existenta unui minim prejudiciu, generat, in principiu, de refuzul incipient al paratului de a comunica reclamanților răspuns complet la toate solicitările adresate, concluzie bazata pe prezumția simpla conform căreia orice persoana este frustrata de refuzul unei autoritari sau instituii publice de a-i rezolva o solicitare.
Însă tribunalul mai retine ca precizarea acțiunii a fost făcuta de către reclamanți la data de 20.02.2008, iar răspunsul la primele doua capete de cerere precizate a fost comunicat reclamanților la scurt timp, după efectuarea verificărilor cerute de către aceștia.
Ca urmare, tribunalul considera ca, deși se poate prezuma existenta un prejudiciu moral, totuși acesta a fost reparat prin faptul ca paratul, urmare a chemării sale in judecata, a satisfăcut solicitările reclamanților, comunicându-le relațiile dorite. Tribunalul retine ca aceasta concluzie se fundamentează pe împrejurarea ca reclamanții nu au arătat concret si detaliat in ce consta prejudiciul moral cauzat si pretins a fi reparat, făcând doar referiri generice - de genul celei citate anterior -, si nu au administrat vreo proba pentru dovedirea existentei si a întinderii acestuia - avându-se in vedere împrejurarea ca au cuantificat valoarea acestuia la 10.000 lei pentru fiecare dintre ei.
În aceste condiții, tribunalul apreciază ca nu poate analiza, fara echivoc, justețea pretențiilor reclamanților, respectivconcordanta dintre prejudiciul concret suferit de fiecare dintre reclamanți si suma solicitata de către aceștia ca daune morale, astfel ca tribunalul considera ca reclamanții nu si-au dovedit pretențiile formulate, nedovedind existenta unui prejudiciu cauzat de către parat si a cărei reparare sa se poată face prin plata sumei de 10.000 lei pentru fiecare reclamant.
Tribunalul mai retine ca si in jurisprudența, ICCJ - (ex. decizia nr.663-2005) s-a statuat ca "pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane".
Or, in cauza nu exista, așa cum s-a arătat, nici referiri concrete la prejudiciul moral cauzat reclamanților si nici probe in susținerea acestora, astfel ca tribunalul considera ca nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.998 si urmat. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanțiiși criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții critică sentința recurată cu privire la argumentele care au condus instanța de fond la a respinge cererea de obligare la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale au fost legate de faptul că, pe de o parte, prejudiciul ar fi fost reparat prin atitudinea pârâtului care, după ce a fost acționat în judecată ar fi dat curs solicitării reclamanților și ar fi efectuat operațiunile administrative solicitate, iar pe de altă parte reclamanții nu ar fi arătat în ce a constat prejudiciul moral cauzat și pretins a fi recuperat, câtă vreme s-au făcut referiri generice și nu s-a administrat vreo probă pentru dovedirea existenței și întinderii acestuia, astfel prima instanță a preluat în motivare o parte din decizia civilă nr. 663/2005 a ICCJ relativ la acordarea daunelor morale.
Precizează că la data de 7.10.2008, au fost înregistrate la Centru două cereri - identice sub aspectul elementelor de fapt și de drept, prin care se aduceau la cunoștință anumite aspecte de fapt și se solicita efectuarea operațiunilor necesare apărării drepturilor și intereselor reclamanților, alături de alte persoane.
Cele două cereri au fost înregistrate sub nr. 111 și 112, fiind depuse și la dosarul cauzei, astfel că răspunsul celor două cereri a fost diferit.
Prin răspunsul nr. 2199/5.11.2008 depus ca probă la dosar - aferent cererii nr. 112/7.10.2008 și care a vizat HCL nr. 76/2008, a menționat că PUZ-ul adoptat prin această hotărâre de Consiliu Local a fost aprobat cu încălcarea reglementărilor în domeniu și că a sesizat IPJ B pentru ca această din urmă instituție să solicite în instanță anularea ei.
In schimb, pentru cererea înregistrată sub nr. 111/7.10.2008 și care a vizat un alt ansamblu de locuințe, cerere care sub aspectul elementelor de fapt era identică cu cea înregistrată sub nr 112 din aceeași dată, pârâta prin adresa nr. 2198, le-a dat un răspuns parțial, rezultând că a refuzat să efectueze anumite operațiuni administrative necesare reclamanților. Nu li s-a răspuns dacă - populația din zonă a fost consultată relativ la aspectele semnalate în cuprinsul cererii și nici dacă certificatul de urbanism eliberat către SC SRL, este conform cu prevederile regulamentului local de urbanism al, aprobat prin HCL nr. 23/22.01.2001, cum se pronunțase printr-un răspuns din luna aprilie pentru HCL nr. 48/2008 și de care pârâta a făcut vorbire în întâmpinare tocmai pentru a se apăra.
Arată recurenții, ca urmare acestui răspuns incomplet, prin neefectuarea operațiunilor administrative care se circumscriu textului art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, reclamanții au încercat să afle care este motivul pentru care Centru nu și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i incumbă chiar prin actul de înființare.
Recurenții au aflat din înscrisurile depuse la dosar că societatea de arhitectură care a proiectat PUZ-ul în cauză este administrată de soția inspectorului teritorial șef al Centru, iar pentru proiectul realizat societatea a încasat cu tot cu TVA suma de 428.ooo Euro, rezultând și interesul despre care s-a făcut vorbire la finalul precizării la acțiunea depusă la termenul din data de 19.01.2009 cât și în cererile adresate Centru.
Astfel, rezultă fără putință de tăgadă că nu este vorba doar de referiri generice cu privire la un presupus prejudiciu moral, despăgubirile sunt solicitate de reclamanți ca urmare a atitudinii sfidătoare a unei autorități a statului în rezolvarea unei petiții prin care se solicită întreprinderea unor măsuri pentru apărarea drepturilor și intereselor acestora, iar efectuarea operațiunilor administrative solicitate au avut la bază oad oua cerere - cea înregistrată la pârâtă sub nr. 978/22.12.2008, ca urmare a adoptării HCL nr. 131/5.12.2008, iar nu ca urmare a formulării primei cereri, înregistrată sub nr. 111 din data de 7.10.2008.
Operațiunile administrative au fost efectuate abia după ce reclamantul a formulat în data de 17.02.2009 - la mai bine de 4 luni de zile de la prima cerere, o reclamație față de răspunsul parțial pe care pârâta îl formulase pentru cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 978 din data de 22.12.2008.
Această reclamație a fost depusă la în data de 17.02.2009 și a fost înregistrată sub nr. 318, autoritatea publică a răspuns după 5 luni de la solicitarea inițială și la mai bine de 3 luni de zile de la acționarea în judecată, astfel că prejudiciul moral cauzat recurenților este mai mult decât evident.
În motivarea sentinței, instanța de fond a invocat jurisprudența ÎCCJ, decizia nr. 663/2005, iar reclamanții au invocat o altă decizie ÎCCJ, respectiv 2037/2005 publicată în Buletinul Casației nr. 3/2005. pag. 4, care este ulterioară celei menționată de prima instanță.
De asemenea, s-a mai arătat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, s-a pronunțat în sensul că, atunci când legea este încălcată, autoritățile publice produc, în mod, și prejudicii morale persoanelor fizice, prejudicii care nu trebuie dovedite, astfel decât prin prezumții ICCJ îmbrățișând această practică, iar în prezenta cauză au fost administrate și înscrisuri care conturează prejudiciul suferit.
Se mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, deși jurisprudența ICCJ, s-a pronunțat în sensul că, cheltuielile de judecată se acordă și în ipoteza în care cererea ar rămâne fără obiect.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale și obligarea la cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței civile ca temeinică și legală.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs privind neacordarea daunelor morale este nefondat având în vedere că, potrivit jurisprudenței, dauna morală constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum și consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, instanța putând aprecia în raport de acestea importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost receptate consecințele vătămării în plan social de către reclamanți.
Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane. Desigur nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate.
Or, în cauza de față, trebuie reținut faptul că reclamanții și-au precizat acțiunea la data de 20.02.2008, iar răspunsul la primele doua capete de cerere precizate a fost comunicat reclamanților la scurt timp, după efectuarea verificărilor cerute de către aceștia, fapt ce a determinat chiar reclamanții să solicite constatarea rămânerii fără obiect a acestor capete de cerere.
Așa fiind, reclamanții au obținut satisfacerea pretențiilor prin faptul că s-au efectuat verificările solicitate și le-a fost comunicat rezultatul acestor verificări, neimpunându-se acordarea unor daune morale, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999.civ.
De asemenea, și cel de al doilea motiv de recurs, privind neacordarea cheltuielilor de judecată, este nefondat având în vedere că potrivit art. 274.pr. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Or, în cauza de față pârâții nu au căzut în pretenții și nici nu sunt incidente dispozițiile art.275 pr. civ. întrucât reclamanții și-au precizat acțiunea pe parcursul procesului.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, față de hotărârea primei instanțe nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatura DIN B, STR. - -, CAMERA 5. nr. 43,. 4, Județ B și cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatura DIN B, STR. - -, CAMERA 5. nr. 43,. 4, Județ împotriva sentinței nr. 393 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatura DIN B, STR. - -, CAMERA 5. nr. 43,. 4, Județ B, intimatul pârât INSPECTORATUL DE STAT IN CONSTRUCTII -INSPECTORATUL TERITORIAL IN CONSTRUCTII CENTRU cu sediul în B, B, nr. 2. Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. DF/DD
6 ex./9.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
