Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 141/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 141
Ședința publică de la 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 22 mai 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și DGFP D, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 22 mai 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
C RTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta -""SRL a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice și DGFP D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de inspecție fiscală nr.5988/27.11.2007, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.5988/2007, decizia de impunere nr.5988/27.11.2007, emise de pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecție Fiscală nr.1 și decizia nr.3/2008, emisă de DGFP D, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în urma controlului s-a constatat că, pentru perioada ianuarie - martie 2005, societatea s-a aprovizionat cu benzină și motorină de la furnizorul -" Production"SRL, în valoare totală de 1.779.440 RON, din care valoarea fără TVA este de 1.512.134 RON, iar facturile emise de furnizor nu sunt personalizate, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art.6 din nr.1849/2003 și în consecință acestea nu constituie documente justificative, astfel că societatea nu putea diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit cu suma de 1.512.134 lei.
Se mai arată că s-a stabilit o diferență de profit impozabil suplimentar în sumă de 1.539.222 RON, căruia îi corespunde un impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de 246.275 lei, iar în privința TVA-ului s-a reținut că nu avea dreptul să deducă suma de 287.306 RON, reprezentând TVA, întrucât nu constituie documente justificative facturile emise de -" Production SRL.
Reclamanta contestă suma de 999.709,90 RON compusă din: impozitul pe profit în total 452.865,16 lei (debit = 241.941 RON, dobânzi = 33.339,47 RON, majorări = 166.697,35 RON, penalități = 10.887,35 RON) și TVA în cuantum de 546.844,74 lei (debit = 287.306 RON, dobânzi = 46.677,93 RON, majorări = 197.953,83 RON, penalități = 14.906,97 RON).
În ceea ce privește impozitul pe profit, reclamanta arată că din interpretarea dispozițiilor prevăzute de art.21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, reiese că pentru ca un document să poată justifica o cheltuială deductibilă trebuie să constituie un document justificativ, potrivit dispozițiilor legale sau să poată face dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor legale, condiții ce nu trebuie întrunite cumulativ, astfel că, dacă documentul respectiv nu întrunește condițiile legale pentru a fi interpretat ca document justificativ, poate îndreptăți deducerea cheltuielilor dacă face dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune.
Precizează reclamanta că-n sprijinul acestei argumentații sunt și dispozițiile art.62 din OG 92/2003, referitor la forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile care dispune că documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere și în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere, astfel că facturile emise de -" Production SRL constituie documente justificative, în sensul art.62 din OG 92/2003.
Reclamanta arată că nu există diferență de substanță între conținutul facturilor fiscale stabilit prin nr.1849/2003 (invocat de organul fiscal) și conținutul facturilor stabilite anterior intrării în vigoare a ordinului, dar nici ulterior, iar singura dispoziție a constă în personalizarea facturilor prin imprimarea pe fiecare exemplar original a acelorași date ce constituiau conținutul obligatoriu impus de codul fiscal, fără să se aducă o modificare de conținut.
Se învederează că aceste documente constituie documente justificative fiind dovedită de realitatea înregistrărilor contabile, întrucât marfa achiziționată de la -" "SRL a intrat în gestiune și ulterior a fost revândută conform obiectului de activitate.
Cu privire la dobânzile, penalitățile și majorările aferente impozitului suplimentar stabilite se arată că 1849/2003 a fost abrogat începând cu 01.01.2007, astfel că după data de 01.01.2007 nu se mai puteau calcula majorări, dobânzi și penalități în temeiul unui act normativ abrogat, iar organul fiscal a reținut în sarcina sa plată plata unor astfel de sume până la momentul controlului.
În ceea ce privește TVA-ul, reclamanta arată că sunt eronate constatările organului de inspecție fiscală, întrucât pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, justificarea se face pe baza facturilor fiscale ce trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art.155 alin.8 din Codul fiscal, iar conținutul facturilor emise de -" Production"SRL și acceptate la plată au întocmai conținutul prevăzut de lege și întrunesc condițiile legale pentru a fi considerate documente justificative.
La 20.03.2008, depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Intimata arată că organele de control au constatat că facturile emise de -" Production"SRL către reclamantă nu sunt personalizate, fiind emise fără respectarea prevederilor art.6 din 1849/2003, care precizează că formularele tipizate cu regim special, comune pe economie, executate fără personalizarea datelor emitentului prin pretipărire, achiziționate până la 1 iulie 2004 de utilizatori finali rămân valabile până la 31.12.2004, iar începând cu 01.01.2005 reclamanta, în calitate de client, avea obligația achiziționării mărfii pe bază de documente justificative emise în conformitate cu prevederile 1849/2003 art.1 alin.1, 2,3 de aplicare a HG 831/1997, adică în baza facturilor fiscale personalizate.
În întâmpinare se mai arată că reclamanta interpretează aleatoriu prevederile art.21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, iar argumentul invocat de aceasta potrivit căruia cele două condiții nu trebuie îndeplinite cumulativ, adică dacă documentul nu întrunește condițiile legale pentru a fi interpretat ca document justificativ, poate fi îndreptățită deducerea dacă face dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, nu este întemeiat.
Pârâta precizează că cele două condiții prevăzute de art.21 alin.4 lit.f trebuie îndeplinite cumulativ în sensul că cheltuielile trebuie să aibă la bază un document justificativ și să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune.
Se mai precizează că argumentul reclamantei în susținerea cauzei, respectiv art. 62 din OG 92/2003, accentuează forța probantă a documentelor justificative la stabilirea bazei de impunere, iar susținerea acesteia de a considera facturile fiscale emise de - PRODUCTION SRL drept documente justificative în sensul art. 62 din OG 92/2003, nu poate fi reținută.
Se învederează că organele de control au calculat în mod legal suma de 241.941 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar la plata, iar în ceea ce privește accesoriile aferente pârâta arată că potrivit art. 120 din OG 92/2003 privind Codul d e pr. Fiscală majorările de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, astfel că și acestea au fost calculate corect.
Referitor la taxa pe valoare adăugată, contestată în cuantum de 287.306 lei se arată că organele de control au constatat că facturile emise de - PRODUCTION SRL în anul 2005 nu sunt personalizate, fiind emise fără respectarea prevederilor nr. 1849/2003.
S-au depus la dosar copiile următoarelor acte: decizia 3/22.01.2008 emisă de DGFP D, contestația formulată de reclamantă către pârâtă, decizie privind nemodificarea bazei de impunere, decizie de impunere, dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, raport de inspecție fiscală din 23.11.2007, facturi fiscale.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, cu obiectivele stabilite de instanțe prin încheierea de ședință din 20.03.2008 și în prezența unui expert asistent din partea reclamantei.
Împotriva raportului de expertiză, la 16.05.2008, au formulat obiecțiuni DGFP D, ce au fost respinse de instanță întrucât acestea n-au caracterul unor obiectiuni propriu-zise deoarece pârâta nu critică raportul de expertiză ci doar punctează condițiile de formă impuse de lege pentru ca o factură să aibă calitatea de document justificativ.
Examinând ansamblul probatoriu administrat în cauză instanța reține:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 5988/2007 s-a reținut de organul de control că-n perioada ianuarie - martie 2005 reclamanta s-a aprovizionat cu motorină de la furnizorul - PRODUCTION SRL, în valoare de 1.799.440 lei (din care valoarea fără TVA este de 1.512.134 lei) în baza unor facturi ce nu sunt personalizate, acestea fiind emise fără respectarea prevederilor art. 6 din nr. 1849/2003.
Ca urmare a acestei constatări, organul de control a stabilit că reclamanta nu putea diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit cu suma de 1.512.134 lei și nici nu avea dreptul să deducă TVA-ul în cuantum de 287.306 lei și a stabilit astfel în sarcina reclamantei o diferență suplimentară a impozitului pe profit de 241.941 lei și accesorii aferente de 210.924 lei, precum și o diferență de taxă pe valoare adăugată de 287.306 lei și accesorii aferente de 259.539 lei.
Problema de drept ce se impune a fi soluționată și calificată în cauza de față este aceea de aod etermina în ce măsură facturile fiscale emise de furnizorul - PRODUCTION SRL reprezintă documente fiscale justificative.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Factura este un formular cu regim intern de tipărire și numerotare, care servește ca:
-document pe baza căreia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate;
- document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
- document de încărcare în gestiunea cumpărătorului;
- document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului;
- alte situații prevăzute expres de lege.
Potrivit art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Ordinul nr. 1849 din 22.12.2003, începând cu data de 1 iulie 2004, formularele tipizate cu regim special, comune pe economie se vor executa prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator, iar imprimarea se va executa pe fiecare exemplar original și va conține următoarele informații: denumirea, numărul de înmatriculare la oficiul registrului comerțului, codul unic de înregistrare, atributul fiscal, sediul social, contul bancar, capitalul social.
Art. 6 din același ordin prevede că formularele tipizate cu regim special, comune pe economie, executate fără personalizarea datelor emitentului prin pretipărire achiziționate până la data de 1 iulie 2004 de utilizatorii finali, rămân valabile până la data de 31.12.2004.
Acest act normativ nu cuprinde nicio sancțiune expresă, specifică în cazul în care după această dată un agent comercial nu utilizează formulare tipizate cu regim special personalizate.
În accepțiunea prevederilor art. 21 alin. 1 din Codul fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
În speță, din raportul de inspecție fiscală dar și din expertiza contabilă întocmită în cauză reiese cu certitudine că marfa achiziționată de reclamantă de la - PRODUCTION SRL în perioada ianuarie - martie 2005 intrat în gestiune, a fost înregistrată în contabilitate ca operațiune reală fiind o cheltuială efectuată în scopul realizării de venituri impozabile.
Prin art. 21 alin. 4 lit.f din Codul fiscal se prevede că nu sunt deductibile, între altele, cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune după caz, potrivit normelor.
Pentru a constitui document justificativ, factura fiscală trebuie să cuprindă, potrivit art. 155 alin. 8 din Codul fiscal, în mod obligatoriu următoarele informații: seria și numărul facturii, data emiterii facturii, sumele, adresa și codul d e identificare fiscală, după caz, ale beneficiarului de bunuri sau servicii, denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; prețul unitar fără taxa pe valoare adăugată și baza de impozitare pentru fiecare cotă sau scutire; cota de taxă pe valoare adăugată aplicată sau mențiunile scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil, supus regulilor specifice, după caz, iar pentru operațiunile supuse taxării inverse, se menționează obligatoriu - taxarea inversă; suma taxei pe valoarea adăugată de plată, pentru operațiunile taxabile, cu excepția cazurilor în care se aplică reguli specifice prevăzute prin norme metodologice.
Art. 155 alin. 8 Cod fiscal precum și art. 1 alin. 1 din 1849/2003 stabilesc condițiile de fond și formă ce trebuie respectate la întocmirea unei facturi.
Aceste dispoziții legale coroborate cu dispozițiile prevăzute de art. 62 din OG 92/2003 și art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal confirmă faptul că facturile astfel întocmite, reprezintă singure sau împreună cu alte acte contabile documente justificative la stabilirea bazei de impunere sau pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului.
În speță, facturile emise de furnizor conțin informațiile cerute de art. 155 alin. 8 din Codul fiscal și art. 1 alin. 2 din nr. 1849/2003 și fac dovada (de altfel necontestată de organul de control) efectuării operațiunii și intrării în gestiunea reclamantei a mărfurilor achiziționate în raport de obiectul de activitate al acesteia și cu scopul de a obține venituri.
Facturile fiscale emise de - PRODUCTION SRL conțin și furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii, reprezintă o operațiune economico-financiară reală înregistrată în contabilitate.
Instanța apreciază că nepersonalizarea facturilor, ca și condiție de formă a acestora reglementată de nr. 1849/2003, nu înlătură caracterul de document justificativ al acestora atâta timp cât facturile, așa cum s-a reținut, furnizează toate informațiile cerute de art. 155 alin. 8 din Codul fiscal și 1849/2003 în art. 1 alin. 1 au stat la baza înregistrărilor în contabilitate si confirma efectuarea unei operatiuni economico-financiare reale.
Ca urmare, apreciind că facturile emise de furnizorul -" Production"SRL sunt documente justificative ce conțin și furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii, reclamanta era îndreptățită să diminueze baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit și să solicite deducerea TVA-ului, întrucât cheltuielile aferente acestor facturi sunt cheltuieli deductibile (în ceea ce privește impozitul pe profit) și constituie documente justificative (în ceea ce privește deducerea TVA-ului).
În consecință, instanța apreciază că reclamanta nu datorează debitele și accesoriile constatate de organul de control în raportul de inspecție fiscală, astfel că va admite acțiunea și va anula decizia nr.3/22.01.2008, emisă de DGFP D, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.5988/27.11.2007, emisă de D, precum și raportul de inspecție fiscală, încheiat la 23.10.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C, strada -,.13 A,.1,.14, Județul D, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și DGFP
Anulează decizia nr.3/22.01.2008, emisă de DGFP D, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.5988/27.11.2007, emisă de D, decizia nr.5988/27.11.2007, emisă de D, precum și raportul de inspecție fiscală, încheiat la 23.10.2007.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 5 iunie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 5 ex/20.08.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
