Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr-- anulare taxe și impozite -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 143
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Năstasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanta prin administrator împotrivasentinței nr.1245 din 2.12.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimațiPrimăria municipiului D prin primar și Municipiul D prin primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei Tribunalului Botoșani ca instanță competentă pentru continuarea judecății. În susținerea concluziilor sale, arată - în esență - în primul rând că prin sentința atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 871/24.11.2008 pronunțată în recurs tot de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani, iar în al doilea rând recursul în interesul legii nu este aplicabil în speța de față (XIV/2007 al ).
Declarând dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 27.04.2009. reclamanta "" B în contradictoriu cu pârâții Municipiul D prin primar - Serviciul de Impozite și Taxe și Primăria municipiului D, prin primar, a solicitat anularea titlului executor nr. 23/10.10.2007, cu consecința anulării întregii executări silite și obligarea pârâtelor la recalcularea impozitelor aferente imobilelor situate în D,-.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând și faptul că inițial reclamanta a solicitat anularea aceluiași titlu executoriu, față de care Judecătoria Săvenis -a pronunțat prin Sentința nr. 172/19.02.2008, sentință care a fost casată prin Decizia nr. 871/2008 a Tribunalului Botoșani cu trimiterea cauzei Municipiului D - Serviciul Taxe și Impozite Locale pentru soluționarea contestației în procedura jurisdicțional-administrativă prevăzută de nr.OG 92/2003. A mai arătat pârâta că această contestație administrativă a fost respinsă ca nefondată prin Dispoziția primarului nr. 371/19.03.2009.
Față de obiectul acțiunii instanța a constatat că reclamanta a solicitat anularea Titlului executoriu nr. 23/10.10.2007 - act de executare silită care a constituit obiectul contestației la executare formulată de aceeași reclamantă și introdusă la Judecătoria Dorohoi, constituind obiectul dosarului nr. 2260/2007, soluționat prin Sentința nr. 172/2008.
În urma recursului declarat împotriva acestei sentințe, Tribunalul Botoșania pronunțat Decizia nr. 871/2008 prin care a casat această hotărâre și a trimis cauza emitentului actului pentru soluționarea contestației administrative prev. de nr.OG 92/2003.
Prinsentința nr. 1245 din 2 decembrie 2009Tribunalul Botoșania admis excepția lipsei de competență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Botoșania reținut că, prin acțiunea formulată, "" Bac ontestat practic două acte de executare, respectiv titlul executoriu nr. 23/10.10.2007 și somația nr. 23/7.02.2007 emise de Primăria Municipiului
Potrivit art. 169 din nr.OG 92/2003 (art. 172, după noua numerotare), orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcare prevederilor legale, de către organele de executare fiscale.
Interpretarea acestui text de lege a constituit obiectul Deciziei nr. XIV/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție care a concluzionat că judecătoria este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În cazul de față, tribunalul a apreciat în mod greșit că împotriva celor două acte de executare există o altă procedură prevăzută de lege pentru contestarea acestora, făcând trimitere la disp. art. 172 aliniat 3 din nr.OG 92/2003.
În realitate, trebuie făcută distincția între actele de executare emise în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale - pentru care trebuie urmată calea contestației prev. de art. 169 din nr.OG 92/2003 - și procedura de individualizare a taxelor și impozitelor pentru care există calea administrativ-judecătorească de atac (prevăzută de art. 210 din aceeași ordonanță) și ulterior, calea judecătorească de contestare a deciziei date (conform art. 218) - situație în care este atrasă competența instanței de contencios administrativ.
În concluzie, instanța a constatat că nu este competentă să soluționeze contestația formulată împotriva actelor de executare, pentru care este atrasă competența judecătoriei, că acest aspect a fost clarificat prin Decizia nr. XIV/2007 și că Tribunalul Botoșania făcut o apreciere eronată asupra căii de contestare a titlului executoriu și a somației emise de Primăria municipiului
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta ""
În motivare, recurenta arată că sentința atacată este nelegală, întrucât eronat instanța de fond a apreciat că lipsa din decizia de casare cu trimitere a mențiunii despre instanța competentă material, atrage ulterior competența Judecătoriei Dorohoi ca primă instanță. În realitate, arată recurenta că motivul de casare a constat în necompetența generală a primei instanțe de a soluționa cauza deoarece potrivit art. 172 al. 1 și 205 Cod procedură fiscală, contestația împotriva titlului de creanță însuși este inițial una grațioasă și se face la organul administrativ cu atribuții jurisdicționale. Evident după aceasta urmează un nou ciclu procesual în care este atrasă imperativ de art. 218 Cod procedură fiscală competența materială a instanței de contencios administrativ - tot Tribunalul Botoșani, dar de această dată nu ca instanță de control judiciar, ci ca prima instanță. Nu există așadar nici un motiv ca odată ce s-a considerat că Judecătoria Dorohoi nu era deloc competentă în prima fază, să fie considerată competentă într-o a doua fază ca și instanța de control împotriva deciziei administrative.
Concluzionează recurenta că odată ce s- stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizie în urma calificării contestației raportat la obiectul invocat (desființarea însăși a titlului de creanță) că este vorba nu de contestație la executare, ci de contestație împotriva titlului, și astfel este incidentă o necompetență generală a instanțelor judecătorești de a soluționa în prima fază litigiul, în mod evident nu mai era necesară și nici posibilă vreo indicație în privința competenței materiale care este subsidiară competenței generale.
Examinând recursul declarat în cauză ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.
Obiectul litigiului de față îl constituie anularea titlului executor nr. 23/10.10.2007, cu consecința anulării întregii executări silite și obligarea pârâtelor la recalcularea impozitelor aferente imobilelor situate în D, B-dul. - nr.87.
Cum acest titlu executoriu nu are caracterul unei decizii de impunere, calea de atac o constituie contestația la executare, aceasta fiind de competența Judecătoriei Dorohoi, cum corect a reținut și prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 169 (actualmente 172) din nr.OG 92/2003 și cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. XIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așadar, cum obiectul litigiului de față nu-l constituie anularea unei decizii emise de organele fiscale în procedura administrativă, declanșate urmare a contestării unei decizii date conform art. 210, 218 din menționată OG, situație care ar atrage competența instanței de contencios administrativ, criticile recurentei apar ca fiind nefondate.
Faptul că prin Decizia nr. 871/2008, Tribunalul Botoșania trimis cauza emitentului actului pentru soluționarea contestației administrative, nu poate fi de natură a împiedica recurenta a introduce contestația la executare la instanța competentă material, așa cum rezultă din dispozițiile art. 205 alin. 1 din nr.OG 92/2003.
Luând în considerare cele învederate, cum soluția instanței de fond de declinare competenței materiale în favoarea Judecătoriei Dorohoi apare ca fiind legală, criticile recurentei fiind neîntemeiate, și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în conformitate cu art. 312 cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta prin administrator împotrivasentinței nr.1245 din 2.12.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimațiPrimăria municipiului D prin primar și Municipiul D prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător
pensionat semnează
Vicepreședintele instanței
Red.
Tehnored.
Nr.ex.2/01.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Năstasi DorinaJudecători:Năstasi Dorina, Ududec Elena, Rață Gabriela
