Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1526/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1526
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNî mpotriva Sentinței civile nr. 143/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A COMUNEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor intimatei cu delegație la dosar.
Calea de atac formulată este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 28.04.2009 se înregistrează din partea intimatei, întâmpinare însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă judecării pricinii la instanța de fond, în privința petitului privind acordarea de despăgubiri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. În susținere se arată că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocate de către Administrația Finanțelor Publice CNa ceasta nu este justificată în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către aceasta, chiar dacă societatea intimată își are sediul în.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr. civilă, acesta nu este aplicabil în speță deoarece hotărârea de fond nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii iar față de dispozițiile art. 304 pct.7 și 8.pr. civilă și acestea sunt complet străine pricinii. Mai arată că, dat fiind faptul că recurentele sunt reprezentate în instanță de către consilieri juridici, care ar trebui să știe că principiile dreptului comunitar sunt obligatorii și prioritare legislației interne. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 143 pronunțată la 23.01.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A COMUNEI.
A fost admisă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 10.885 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Pentru dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Ford, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 10.885 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Cu toate acestea se observă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Totodată reține instanța că este real ca în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
În privința lipsei calității procesuale pasive a erului, a mai reținut instanța că este întemeiată, în condițiile în care, în prezenta cauză, nu se contestă nici un act administrativ emis de această pârâtă, ci se solicită restituirea unei taxe achitate în contul Administrației Finanțelor Publice a mun. C-N, care are personalitate juridică și poate sta în judecată.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice C-N solicitând admiterea, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului în totalitate.
În susținerea celor solicitate, recurenta a relevat că în mod greșit s-a admis acțiunea și a fost obligată instituția la restituirea sumei ce s constituit taxa auto de primă înmatriculare, întrucât nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, reclamanta are domiciliul în comuna și, ca atare, se află în raza teritorială a Administrației Finanțelor Publice a comunei.
Totodată, relevă recurenta că în mod nelegal, tribunalul s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind comunitatea europeană, întrucât singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție Europeană.
O altă critică adusă instanței de fond este în sensul că tribunalul nu se putea pronunța asupra neconcordanței dintre prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 și cererea tratatelor europene, în special art. 90 din Tratatul, această competentă revenind, în opinia recurentei, Curții Constituționale.
Referitor la fondul cauzei se susține că taxa specială pentru primă înmatriculare a fost achitată de către reclamantă în baza dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 coroborate cu Normele metodologice de aplicare a acestei legi, iar aceste dispoziții nu contravin tratatelor europene. În considerarea dispozițiilor art. 90 din tratatul, recurenta arată că taxa specială de primă înmatriculare nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state ale UE, ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferente de proveniența lor geografică sau națională, precum și, cel mai important, autoturismul din producția internă.
Taxa instituită pe criteriul primei înmatriculări în România are un caracter de maximă generalitate, astfel că, susține recurenta, nu este vorba de o măsură protecționistă sau de discriminare a autovehiculelor provenite din statele membre la prima înmatriculare în România, în raport cu autoturismele produse în România.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește această taxă, Comisia Europeană nu este împotriva perceperii ei, iar principiul "poluatorul plătește" este acceptat la nivelul
Referitor la aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și procedura impusă pentru restituirea diferenței de taxă prevăzută de acest act normativ, recurenta susține că reclamantei i se poate restitui numai diferența de taxă, în baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile primei instanțe cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Tratatului sunt corecte.
Analizând recursul declarat, Curtea reține că acesta este nefondat.
În acest sens se reține că în doctrină, calitatea procesuală activă este definită, ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile, ea presupunând existența unei identități între reclamant și titularul dreptului afirmat, între pârât și titularul obligației din raportul dedus judecății. Intimata, prin demersul său, a justificat calitatea Administrația Finanțelor Publice C-N prin aceea că a achitat taxa prin trezoreria acesteia.
Ordinul de plată depus în copie atestă că plata s-a făcut prin Trezoreria operativă a municipiului C- Or, în aceste circumstanțe ale achitării prin Trezoreria C-N, entitate aparținând pârâtei Administrația Finanțelor Publice C-N, nu se poate reține că Administrația nu ar avea calitate procesuală pasivă, această entitate fiind titularul obligației. Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile recurentei referitoare la greșita reține de instanță cu privire la calitate, sunt nefondare și urmează a fi respinse.
Nici restul susținerilor recurentei nu pot fi reținute, întrucât tribunalul nu a procedat la interpretarea dispozițiilor art. 90 din tratatul CE, ci a reținut numai că reglementarea taxei de primă înmatriculare în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 contravine normelor comunitare.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea reține că nici acesta nu este fondat, întrucât dispozițiile art. 20 alin 2 precum și dispozițiile art. 145 (în prezent art. 146) din Constituția România nu sunt aplicabile în cauză, deoarece se referă la situații diferite decât cea corespunzătoare cauzei.
Astfel, art. 20 alin 2 din Constituția României nu stabilește atribuții sau competențe pentru Curtea Constituțională, ci prevede aplicarea directă a reglementărilor internaționale în situația în care între acestea și legile interne există neconcordanțe.
Art. 145 (art. 146) se referă la atribuțiile Curții Constituționale în ceea ce privește constatarea caracterului constituțional sau neconstituțional al reglementărilor interne. Prin urmare, în competența Curții Constituționale nu intră atribuții în sensul de a stabili concordanța între legislația internă și normele comunitare.
Referitor la fondul cauzei, respectiv la legalitatea și temeinicia încasării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În mod întemeiat instanța de fond a reținut că, taxa impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă, atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Din această perspectivă, reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale discriminatorii și contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accises,precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
În privința aplicării dispozițiilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai reține Curtea, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Așadar, față de cele expuse, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art.312 proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N împotriva sentinței civile nr.143 din 23.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.FT/dact.MM
2ex./14.05.2009
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Daniela Griga