Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1567/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1567/209
Ședința publică din data de 04 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2387 din 12.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoria cu STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C - N, având ca obiect anulare acte de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 17.04.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei C-N, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, la care a anexat mandatul dat de reprezentare în cauză de către
Reprezentanta recurentului a depus la dosar în probațiune Cartea de identitate a vehiculului în traducere legalizată din limba germană și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentului asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, taxa de primă înmatriculare este nelegală și încalcă prevederile dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2387 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și respinge cererea față de acest pârât.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat în cursul lunii ianuarie 2008, prin contract de vânzare cumpărare a unui autoturism folosit de la numitul, un autoturism marca Audi A4. La înmatricularea autoturismului reclamantul a achitat la data de 04.02.2008 suma de 3.335 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, conform chitanței depusă la fila 4 din dosar.
de calcul a Taxei speciale pt autoturisme și autovehicule, precum și chitanța nr.-/04.08.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.C-N nu reprezintă acte administrative fiscale în sensul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, neputând fi circumscrise dispozițiilor acestor acte normative referitoare la anularea actelor administrative, motiv pentru instanța va considera nefondată cererea reclamantului privind anularea acestor acte.
Potrivit dispozițiilor art.25 din Decretul 31/1954 și raportat la faptul că cererea de restituire se adresează potrivit art.70 din OG 92/2003 republicată, organului fiscal competent, respectiv pârâtei de rândul 2, instanța apreciază că Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nefiind atacat un act emis de către acest pârât. Raportat la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rândul 1, tribunalul va respinge acțiunea față de acest pârât.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că taxa percepută de către pârâta de rândul 2 este taxa de poluare și nu se referă la taxa de primă înmatriculare încasată la înmatricularea autoturismelor anterior intrării în vigoare a OUG 50/2008.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins cererea de obligare a pârâtei C-N la restituirea sumei de 3335 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului cu privire la obligarea pârâtei de rândul 2 la restituirea sumei de 3335,31 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
În motivare se arată că în mod eronat instanța de fond a motivat soluția în considerarea faptului că plata taxei de primă înmatriculare s-ar fi făcut în data de4.08.2008,cu toate că data plății sumei de 3335,31 lei, respectiv,4.08.2008este evidentă pe chitanța depusă la dosar.
Instanța persistă în eroare atunci când apreciază că "taxa percepută de către pârâta de rândul 2 este taxa de poluare și nu se referă la taxa de primă înmatriculare încasată la înmatricularea autoturismelor anterior intrării în vigoare a OUG 50/2008/ r, la data impunerii și plății taxei de către subsemnatul OUG 50/2008 nici măcar nu intrase în vigoare, acest act normativ intrând în vigoare abia la data de 1.07.2008.
În acest sens, nu pot fi reținute nici celelalte argumentele din considerentele hotărârii, acestea raportându-se la data greșită reținută de instanța fondului. Având în vedere faptul că reclamantul a achitat taxa la data de 4.02.2008, taxa nu poate fi calificată ca taxă de poluare conformOUG 50/2008,altfel s-ar încălca principiul neretroactivității legii. Este evident că taxa percepută a fost cea de rimă p. înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 și urm. introdusă în Codul Fiscal prin Legea 343/2006 și modificată prin OUG 110/2006, în vigoare la data stabilită și achitată taxa.
Așadar mențin susținerile din acțiune în sensul că taxa ce li s-a aplicat este nelegală, contravenind normelor europene atât prin raportare la textul constituțional art. 148 alin. 2, cât și la art. 90 alin 1 din Tratatul Comunităților Europene.
Astfel, potrivit textului constituțional amintit,Ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare/ instituindu-se astfel principiul aplicării directe a dreptului comunitar. În ceea ce îi privește, textul dintr-un tratat constitutiv este actualul articol 90 alin. 1 din Tratatul CE. care precizeaza că"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare/cest act normativ instituie așadar principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne. ar, instanța, în virtutea dispozițiilor constituționale este obligată să aplice și nu să interpreteze dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, în cauzaMichel,similară cazului taxei specia le din legislația românească, a arătat că"statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul CE, adică să nu fie discriminatoriti.
De asemenea, Curtea de Justiție Europeană a declarat că articolul 90 reglementează că un stat membru trebuie să ia în calcul gradul de uzură a unui autoturism atunci când aplică o taxă de înmatriculare. În caz contrar, taxa ajunge să depășească nivelul taxei reziduale încorporate în valoarea unor autovehicule similare la mâna a doua care sunt deja Înmatriculate devenind o taxă discriminatorie sau protecționită. De altfel, Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat ca esențial în stabilirea unei taxe ca discriminatorii prin aceasta fiind determinată de trecerea graniței de către bunul supus taxei.
Cum taxa se datorează doar pentru înmatricularea unor autoturisme ce au fost înmatriculate în alte state europene pentru înmatricularea lor în România, caracterul discriminatoriu al acestei taxe este de netăgăduit.
Curtea analizând recursul declarat reține următoarele:
Prima critică formulată de recurent vizează necesitatea ca instanța de fond să fi sesizat Curtea de Justiție cu o procedură de obținerea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 90 parag. 1 din Tratatului de instituire a Comunității Europene, în continuare Tratat, cu referire la dispozițiile dreptului intern consacrate de Codul fiscal dispoziții pe care organul fiscal a înțeles să le aplice și, totodată, să se dispună suspendarea judecării cauzei până la obținerea unei astfel de hotărâri.
Sub acest aspect instanța de fond a invocat faptul că procedura de învestire a Curții de Justiție cu o cerere de recurs de interpretare a normelor Tratatului este obligatorie doar pentru instanța de recurs și de vreme ce litigiul supus jurisdicției sale nu se află într-o asemenea fază a respins sesizarea. De asemenea a mai arătat că în speță instanța de fond nu are a se pronunța asupra interpretării Tratatului ori a altor acte emise de instituțiile Uniunii ci este învestită doar cu chestiunea de a stabili dacă norma internă în materie este conformă cu cea europeană, încât nu se impune aplicarea procedurii prevăzute la art. 234 din Tratat.
Este real că art. 234 (ex. 177) din Tratat face o distincție între instanțele judecătorești din punct de vedere al libertății pe care o au de a cere pronunțarea unei hotărâri preliminare. Altfel spus, instanțele ale căror decizii nu mai sunt susceptibile de o cale de atac au obligația să formuleze cererea (art. 234 alin. 3 din Tratat) pe când celelalte instanțe judecătorești ale căror hotărâri sunt susceptibile de atac nu mai sunt obligate, acestea având facultatea de aoc ere (art. 234 alin. 2 din Tratat).
Prin urmare, instanța de fond nu era obligată de Tratat să declanșeze procedura de obținere a unei hotărâri preliminare, dar aceasta poate face o evaluare pertinentă a litigiului și deci poate pentru considerente serioase să facă o atare sesizare.
Curtea reține însă că o atare sesizare nu se impunea în cauză. De aceea nici Curtea nu a pus în discuție din oficiu necesitatea sesizării Curții de Justiție în sensul și scopul urmărit de pârâta recurentă.
Deși Curtea are obligația sesizării Curții de Justiție cu o cerere de obținere a unei hotărâri preliminare conform art. 234 alin. 3 din Tratat, această procedură nu se impune a fi declanșată deoarece nu mai este necesară și utilă.
Este de notat că instanțele de care face vorbire art. 234 alin. 3 din Tratat au libertatea de a analiza pertinența și utilitate obținerii unei interpretări date de către Curtea de Justiție pentru soluționarea unei cauze deduse judecății.
Astfel Curtea reține cu trimitere la hotărârea pronunțată în cauza CILFIT că în speță nu este necesară o interpretare a Tratatului deoarece pe de o parte o astfel de interpretare a fost obținută anterior în cauza conexată și iar pe de altă parte însuși Guvernul României a admis că normele interne de drept care consacrau instituția taxei de primă înmatriculare sunt contrare Tratatului.
Este suficient să cităm din preambulul Ordonanței de urgență nr. 50/2008: -ținândcont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale( ).
Așa fiind Curtea reține că nu se impune sesizarea Curții de Justiție, nefiind necesară și utilă obținerea unei hotărârii a instanței comunitare vizând interpretarea Tratatului și în aceeași măsură nu este necesară și oportună nici suspendarea cauzei.
În legătură cu criticele incidente fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut în mod greșit că dispozițiile incidente în cauză sunt cele cuprinse în textul 50/2008, când în fapt reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule la dat de 04.04.2008, deci anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legii apreciate ca fiind incidentă, respectiv 01.07.2008, astfel că este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 8 pr civ.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond trebuia să își îndeplinească misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În ceea ce privește critica privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi de la data efectuării plății.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art 312 pr civ Curtea va aprecia recursul declarat ca fondat astfel că va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2387 din 12.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică și în consecință, va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3.335,00 lei achitată cu chitanța nr. -/24.02.2008 cu dobânda legală calculată asupra sumei de la data plății și până la restituirea integrală.
În temeiul art 274 pr civ, reținând că intimata a căzut în pretenții, va obliga intimata să achite reclamantului suma de 506 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2387 din 12.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.335,00 lei achitată cu chitanța nr. -/2 4.02.2008 cu dobânda legală calculată asupra sumei de la data plății și până la restituirea integrală.
Obligă intimata să achite reclamantului suma de 506 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - G -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./06.05.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
