Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--09.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.159
Ședința publică din 07.02.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.870 din 21.11.2007, pronunțată în dosarul nr.-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - Expediții SA T, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru data de 07.02.2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.870 din 21.11.2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată de pe reclamanta - EXPEDIȚII SA T, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Dispune anularea Deciziei de nr. 815/04.12.2006, privind suma de 123.647 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.06.2006 - 30.09.2006, precum și anularea în parte a Deciziei nr. 197/63 din 06.04.2007 privind soluționarea contestației nr. 3765/7/18.01.2007, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, în ceea ce privește suma de 123.647 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.06.2006 - 30.09.2006.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5804,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Considerentele care au condus instanța la soluția dată au fost următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. - la data de 10.05.2007 reclamanta - EXPEDIȚII SA T în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, a solicitat instanței de judecată ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea în parte a Deciziei nr. 197/63 din 06.04.2007 privind soluționarea contestației nr. 3765/7/18.01.2007 și să oblige intimata la anularea Deciziei de nr. 815/04.12.2006, privind suma de 123.647 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.06.2006 - 30.09.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea reclamantă a solicitat rambursarea TVA, motiv pentru care inspectori din cadrul au efectuat o inspecție fiscală parțială, în urma controlului calculându-se în sarcina societății un TVA colectat în suma de 131.622 lei, pentru motivul că nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare, fără însă a se preciza ce documente nu au fost prezentate. Suma respectivă a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală.
S-a mai învederat instanței că așa cum s-a subliniat și prin contestația formulată la organul fiscal, în anexa 6 la Raportul de inspecție fiscală nu s-a precizat ce documente nu au fost prezentate - separat pentru transporturile externe aferente bunurilor importate și pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate, în speță fiind vorba doar despre neprezentarea unor Declarații vamale de import pentru transporturile externe aferente bunurilor importate.
Reclamanta a arătat că potrivit dispozițiilor nr. 1846/2003 art. 6 alin. 6 lit. a și art. 7 alin. 1 lit. a - pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate și importate după data de 01.01.2004 se aplică scutirea de TVA, iar o parte dintre clienții acesteia au refuzat totuși sa transmită o copie a Declarațiilor vamale de import. Față de aceste considerente, reclamanta a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 4 din nr. 1846/2003 potrivit cărora "în situația în care din motive independente de voința furnizorului sau prestatorului nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute în prezentele instrucțiuni, scutirea de TVA se poate aplica dacă exista alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii, astfel reclamantei i-au fost solicitate documente în plus față de prevederile legale, declarația vamala de import nefiind prevăzută ca document justificativ în incident.
Reclamanta a mai subliniat că în multe situații, raporturile contractuale ale societății au fost cu case de expediție, facturile de transport fiind achitate de către acestea, aceasta neavând raporturi directe cu importatorul și fiind deci în imposibilitate de a intra în posesia Declarațiilor vamale de import.
S-a arătat că la controlul efectuat s-au prezentat contractele încheiate cu unitatea importatoare, copie după carnetul și documentele de transport internațional din care rezultă realizarea transportului extern, făcându-se o greșită apreciere de către organul de control, menținută și prin decizia atacată potrivit căreia transportatorul trebuie sa justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor, deoarece potrivit art. 143 alin 1 lit. d din legea 571/2003 "sunt scutite de TVA transporturile, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare - și nu faptul că transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare - iar nimeni nu poate adaugă la lege.
S-a mai arătat că, în speța este vorba despre un serviciu al cărei contravaloare este facturată înainte de ajungerea transportului în vamă - pentru ca facturile să poată fi prezentate la vamă - iar includerea/neincluderea acestei valori în baza de impunere este de competența organului vamal. Reclamanta a subliniat că legiuitorul a precizat ca sunt scutite de TVA transporturile aferente mărfurilor de import a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare și a eliminat Declarațiile Vamale de Import ca document necesar justificativ, cu scopul de a verifica evidențele în acest sens, ce se regăsesc la Direcțiile Regionale Vamale, conform dispozițiilor art. 76-78 din Legea 141/1997.
Față de aceste considerente, reclamanta a considerat că transportatorul nu datorează TVA nici în cazul în care importatorul nu a inclus contravaloarea transportului în baza de impozitare în vamă, pentru că acel TVA s-ar achita în vama de către importator și nu este legal să se colecteze de la transportator, iar prin nr. 1846/2003 art. 7 alin. 1 lit. a s-a eliminat dispoziția din nr.HG 598/2002 privind obligația justificării scutirii de TVA și cu Declarațiile vamale de import.
Astfel, reclamanta a subliniat că în mod nelegal, atât prin decizia de impunere, cât și prin Decizia nr. 197/63 din 06.04.2007 intimata a încălcat normele legale incidente în speță. S-a mai arătat că pentru o parte din facturile de transport supuse controlului, societatea reclamantă a obținut Declarațiile Vamale de Import - făcând astfel și prin aceste acte dovada că transportul a fost inclus în valoarea mărfii în vamă, valoarea totală a facturilor de transport pentru perioada controlată pentru care s-a prezentat și aceste acte, de care însă nu s-a ținut cont la soluționarea contestației este de 49.159,59 lei și respectiv de 7589.93 lei aferentă facturii cu beneficiar extern.
Reclamanta a mai arătat că intimata trebuia să admită contestația cel puțin în partea pentru care s-au prezentat actele solicitate, analizând-o prin prisma acelorași considerente care au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate și să admită contestația și pentru TVA aferenta acestor facturi.
La data de 12.06.2007 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative a căror anulare se cere, respectiv Decizia nr. 197/63/6.04.2007 privind soluționarea contestației și a Deciziei nr. 815/4.12.2006 privitoare la suma de 123.647 lei reprezentând TVA colectată.
În apărare, intimata a învederat instanței de judecată că obligația de plată de 123.647 fost stabilită cu ocazia verificării efectuate de organele de control ca urmare a cererii de rambursare TVA, depusă de reclamantă aferenta perioadei 1.06.2006 - 30.09.2006.
Astfel, organele de control au constatat că în perioada verificată societatea a efectuat atât operațiuni taxabile cât și operațiuni scutite cu drept de deducere. Aceste operațiuni constau în transporturi auto de marfă la intern și internațional.
La termenul de judecată din 27 iunie 2007, la cererea reprezentantei reclamantei instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, expertiză al cărui raport a fost întocmit de expert contabil, aflat la filele 106-121 din dosar.
La raportul de expertiză contabilă, pârâta Taf ormulat obiecțiuni, aflate la filele 150-154 din dosar, obiecțiuni ce au fost soluționate de același expert prin răspunsul aflat la filele 167-170 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Organele de control din cadrul pârâtei au stabilit în sarcina societății reclamante TVA colectat în suma de 131.622 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.06.2006-30.09.2006, pentru motivul că reclamanta nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare.
În baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 30.11.2006 aflat la filele 19-29 din dosar, s-a întocmit decizia de impunere fiscala nr. 815/04.12.2006 aflată la filele 16-18 din dosar, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedură administrativă, soluționată prin Decizia nr. 197/63/06.04.2007 emisă de pârâta DGFP T, aflată la filele 7-9 din dosar.
Prin decizia nr. 197/63/06.04.2007, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 123.647 RON reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.06.2006-30.09.2006 și a admis contestația pentru suma de 7.975 RON reprezentând TVA colectată.
Pârâta Tar espins cererea reclamantei privind rambursarea sumei de 123.647 lei TVA aferentă perioadei 01.06.2006-30.09.2006 pe considerentul că societatea nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare.
Prin concluziile sale, expertul contabil a arătat că actele necesare pe care transportatorul este obligat să le prezinte organului de control pentru justificarea scutirii de TVA, pentru transportul internațional al mărfurilor sunt cele prev. de art. 7 alin. 1 lit. a din anexa nr. 1846/2003, respectiv: contractul încheiat cu importatorul, sau după caz, cu casa de expediție sau furnizorul extern; copie de pe carnetul sau documentul de tranzit comunitar T și documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile importate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție și că lasă la latitudinea instanței să aprecieze necesitatea declarațiilor vamale ca și document care să justifice efectuarea serviciilor de transport, care beneficiază de scutirea de TVA cu drept de deducere.
În funcție de aceste concluzii, expertul contabil a arătat că reclamanta poate beneficia de TVA de rambursat astfel; conform nr. 1846/2003, art. 143 alin. 1 și art. 144 alin. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, art. 6 și 7 și Codul comercial art. 413-441 -de suma de 121.445,34 RON, iar prin includerea necesității prezentării - urilor ca și documente justificative în cazul transporturilor internaționale de suma de 12.678,84 RON.
Expertul a menționat că declarațiile vamale au fost întocmite de comisionarii vamali odată cu tranzitarea țării a mărfurilor la cererea importatorilor sau a caselor de expediție (după caz), iar corectitudinea întocmirii declarațiilor vamale nu poate fi imputată societății care efectuează transportul.
Instanța constată că în mod eronat organul de control a invocat disp. art.4 alin.1 din anexa 1846/2003 pentru a crea necesitatea prezentării Declarației vamale în detaliu, document ce nu face parte din documentele necesare și suficiente pentru justificarea scutirii de TVA.
Întrucât reclamanta a prezentat organului de control fiscal, documentele justificative cerute de lege prin care se face dovada realizării operațiunii de transport internațional pentru mărfuri, reclamanta în calitate de transportator a justificat scutirea de TVA, taxă pe care organul de control este obligat să o ia în considerare la stabilirea sumei de rambursat.
Conform și concluziilor expertului contabil, TVA-ul ce se impune a fi restituit reclamantei este în sumă de 121.445,34 lei cerută la rambursare, aferentă facturilor indicate în anexa la raportul de expertiză, aflată la fila 123.
Pentru considerentele arătate și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în baza disp. art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prev. de art. 7 alin. 1 lit. a din anexa nr. 1846/2003, instanța a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată.
Soluția instanței de fond a fost atacată cu recurs de către pârâta T, cu solicitarea de a fi modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii, pentru situațiile reglementate de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se reiau susținerile și apărările formulate în fața tribunalului, în sensul că pentru a beneficia de scutirea cu drept de deducere a TVA aferentă operațiunilor de transport la importul de bunuri, așa cum prevede art.143 alin.1 lit.d din Legea nr.571/2003, transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației de transport a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
În acest caz justificarea scutirii cu drept de deducere aferentă operațiunilor de transport auto la importul de bunuri se face de către transportator în conformitate cu art.7 alin.1 lit.a din nr.1846/2003cu următoarele documente:
-contract încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul;
-copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T;
-documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție ().
"ART.7 1) Pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art.139 din Legea nr.571/2003, scutirea de taxa pe valoarea adăugată, prevăzută la art.143 alin.1 lit.d din aceeași lege, se justifică de transportatori, respectiv de casele de expediție, în funcție de tipul transportului, astfel:
a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate, copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție;"
Au fost verificate toate facturile de transport internațional din perioada în cauză, perioadă în care operează temeiurile legale menționate mai sus. În ceea ce privește justificarea scutirii de TVA cu drept de deducere a prestărilor de transport internațional în perioada menționată, în conformitate cu temeiurile legale enumerate, prestatorul nu a putut prezenta toate documentele justificative prevăzute și nici alte documente justificative care să susțină aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată, cu drept de deducere, așa cum prevede art.1, alin.4 din nr.1846/2003, respectiv nu a prezentat toate documentele justificative prin care să dovedească faptul că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate.
Organele de control nu au solicitat alte documente prin care să justifice efectuarea efectivă a operațiunilor de transport (aspect probat de către societate cu documentele legale: contractul încheiat cu importatorul, cu casa de expediție sau cu furnizorul; copie de pe carnetul sau de pe documentele de tranzit comunitar T; documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție - ) ci au solicitat în conformitate cu art.1 alin.4 din nr.1846/2003 prezentarea de documente justificative din care să rezulte îndeplinirea condiției obligatorii, prevăzute de art.143, alin.1 lit.d din Legea nr.571/2003, potrivit căreia valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate:
"Art.1 - 4) În situația în care, din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de prezentele instrucțiuni, scutirea de taxa pe valoarea adăugată se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii."
Susținerea societății, reținută în mod eronat de către instanța de fond, potrivit căreia nu transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor nu este pertinentă întrucât societatea contestatoare nu a ținut cont de definiția persoanei impozabile precizate la art.127 din Legea nr.571/2003, mai relevă recurenta.
Curtea, analizând recursul de față, prin prisma criticilor redate și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că este nefondat și-l va respinge, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Este recunoscut de părți că reclamanta intimată a efectuat transporturi din cele pentru care Legea nr.571/2003, art.143 aliniat 1 lit.c și d stipulează că sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, respectiv transporturi legate direct de exportul de bunuri sau plasate în regimuri vamale suspensive (lit.c) și transporturi legate de importuri de bunuri, când valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate (lit.d).
Prin Ordinul 1846/2003, în vigoare la data efectuării transporturilor în cauză, care aprobă Instrucțiuni de aplicare a scutirilor de TVA incluzând și transportul internațional, cu referire atât la scutirea de TVA pentru transportul aferent bunurilor exportate (art.6) cât și pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă (art.7). Ordinul menționat stabilește care sunt documentele cu care transportatorii justifică scutirea de TVA.
Din enumerarea documentelor cerute în cele două texte legale, nu reiese că transportatorul trebuie să depună spre justificare declarațiile vamale de import ori alte documente din care să reiasă că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate, ci, așa cum sunt nominalizate în art.6 și 7 din Ordinul 1846, documentele respective sunt: contractul încheiat cu exportatorul sau cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate, documentul de transport internațional (carnet, document de tranzit comunitar), respectiv document din care să rezulte că bunurile transportate provin din import.
Așadar, reclamanta și-a îndeplinit obligația depunerii actelor cerute de reglementările incidente; sintagma "dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate", alăturată transporturilor legate de importul bunurilor, în art.143 alin.1 lit.d din Legea nr.571/2003, privind scutirile de TVA, este subînțeleasă în contextul susredat, în ce-l privește pe transportatorul care beneficiază de scutire prin depunerea dovezilor stabilite de Ordinul 1846, fără a i se cere să dovedească el însuși includerea valorii prestației sale în baza de impozitare a bunurilor transportate.
Această dovadă rezultă într-adevăr, din declarația vamală în detaliu, care are însă un regim distinct de obligațiile transportatorului, fiind definită de codul vamal; prin norme ale s-au stabilit modalitățile concrete de utilizare și completare a acesteia, având, în esență, valoarea unei declarații pe proprie răspundere întocmită de importator sau reprezentantul acestuia, fiind de competența autorității vamale să efectueze un control ulterior al operațiunii, într-un termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
Art.1 alin.4 din nr.1846/2003 include posibilitatea pentru prestatorul de servicii ca atunci când din cauze independente de voința sa nu poate prezenta toate documentele justificative (enumerate în ordin, cum s-a reținut anterior), să prezinte și alte documente, dar aceasta nu pentru a da posibilitate organului administrativ să ceară dovezi noi, în completarea celor stabilite prin ordin, ci, așa cum prevede acest text legal, pentru ca prestatorul să probeze realizarea, realitatea operațiunii ce-i incumbă, în speță transportul internațional.
În baza considerentelor de fapt și de drept redate, recursul pârâtei se găsește nefondat și va fi respins ca atare, menținându-se soluția instanței de fond, prin care se anulează actele administrativ-fiscale atacate pentru debitele reprezentând TVA respins la rambursare pentru că nu s-a depus dovada de către intimata transportatoare că valoarea transportului a fost cuprinsă în valoarea în vamă a mărfii transportate.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP T, împotriva sentinței civile nr.870/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr.-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 07.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Cu opinia separată a d-lui judecător în sensul admiterii recursului.
JUDECĂTOR
- - -
Motivarea opiniei separate
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, constat că recursul formulat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice T este întemeiat, pentru considerentele arătate în continuare.
Societatea reclamantă " Expediții" a contestat actul fiscal prin care s-a respins de către organele fiscale cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 123.647 RON, aferentă perioadei 01.06.-30.09.2006.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar espins această cerere, cu motivarea că o serie de facturi - care atestau efectuarea de către " Expediții" a unor transporturi internaționale de mărfuri în perioada controlată - nu conțineau suficiente informații pentru a dovedi includerea în baza de impozitare a mărfurilor importate sau exportate a contravalorii transportului, aceasta fiind o condiție pentru ca societatea reclamantă să beneficieze de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă acestor transporturi, cu dreptul deducerii acestei taxe.
Examinând această problemă litigioasă, se reține, în primul rând, că " Expediții" are ca principal obiect de activitate transportul intern și internațional de mărfuri.
Conform art. 143 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, astfel cum era în vigoare în luna februarie 2006, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată - transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139;
Potrivit art. 139 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, astfel cum era în vigoare în luna februarie 2006, "baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri.
(2) Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația stipulată în documentul de transport sau orice alt document însoțitor al bunurilor, când acestea intră în România."
Din aceste dispoziții legale, rezultă că scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru activitatea de transport internațional de mărfuri este condiționată de dovada includerii contravalorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În speță, fiind vorba despre o activitate de transport internațional rutier de mărfuri, documentele necesare scutirii de taxa pe valoarea adăugată erau prevăzute de art. 7 alin. 1 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846 din 22 decembrie 2003, pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) și la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, (ordin publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2004 și abrogat prin art. 2 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2222 din 22 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1043 din 29 decembrie 2006), care era în vigoare la momentul efectuării operațiunilor de transport în privința cărora s-a solicitat scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Conform art. 7 alin. 1 lit. a) din Instrucțiunile de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003, "pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 571/2003, scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din aceeași lege, se justifică de transportatori, respectiv de casele de expediție, în funcție de tipul transportului, astfel:
a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate, copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție;"
Totodată, art. 1 alin. 4 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 prevede că "în situația în care, din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de prezentele instrucțiuni, scutirea de taxă pe valoarea adăugată se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii."
În speță, se observă că " Expediții" a prezentat, atât organelor fiscale, cât și expertului contabil care a efectuat expertiza administrată în prezenta cauză, actele prevăzute de art. 7 alin. 1 din Instrucțiunile citate, sau acte similare, în condițiile prevăzute de art. art. 1 alin. 4 din același act normativ.
Constat, însă, că aceste acte - deși au dovedit efectuarea transportului internațional de mărfuri, deci realitatea operațiunii pentru care se solicită scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată - nu conțin informații de natură a dovedi că valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, astfel cum impune art. 143 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Constat de asemenea, că art. 1 alin. 4 din Instrucțiuni nu limitează posibilitatea dovezii prin indicarea strictă a actelor care trebuie depuse, permițând transportatorului care solicită scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată să depună orice fel de acte care sunt susceptibile să ateste că valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Or, în această privință, apreciez că dovada includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate este esențială în stabilirea dreptului " Expediții" de a beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru activitatea de transport respectivă.
Această condiție este stabilită clar de art. 143 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, iar art. 7 alin. 1 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 prevede, de asemenea, că "scutirea de taxă pe valoareaadăugată - se justifică de transportatori", "pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 571/2003".
Așadar, din chiar textul art. 7 alin. 1 din Instrucțiunile citate rezultă că scutirea respectivă este aplicabilă pentru transportul mărfurilor importate "a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă", ceea ce impune dovedirea acestei împrejurări, respectiv a includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În privința sarcinii probei acestei împrejurări, se reține că art. 7 alin.1 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 stabilește, de asemenea, că "scutirea de taxă pe valoarea adăugată - se justifică de transportatori", reglementare din care rezultă obligația transportatorului de a dovedi că sunt întrunite condițiile necesare pentru acordarea scutirii de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Date fiind aceste considerente, apreciez că " Expediții" nu poate beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru facturile invocate în actul fiscal contestat și din cuprinsul cărora nu rezultă includerea valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
Nu se poate reține că această probă este imposibilă, de vreme ce " Expediții" a putut face dovada aceasta în privința celorlalte transporturi internaționale de mărfuri pentru care a beneficiat de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată chiar pentru perioada discutată în prezenta cauză, aspect constatat și de organele fiscale în actele de control.
În consecință, consider că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că reclamanta a făcut dovada includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate, pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru activitatea de transport respectivă, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 870/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. - este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, trebuie admis.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
