Contestație act administrativ fiscal. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.414
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " " A, împotriva sentinței civile nr.70/22.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - intimați consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 01.04.2008, taxă de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, din partea reclamantei - recurente.
Reprezentantul pârâților - intimați depune la dosar delegații de reprezentare și întâmpinări.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâților - intimați invocă în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a A, iar pe fondul cauzei pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.70 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins acțiunea precizată exercitată de reclamanta " " - Filiala A împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală B, pentru anularea Deciziei nr.2003/13.02.2006 emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și a actului administrativ fiscal nr.27187/08.12.2005 și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.07.2006, prin declinare de la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta " " Aac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B și a cerut anularea deciziei nr.2003/13.02.2006 și a adresei nr.27187/08.12.2005 emise de pârâtă și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în valoare de 3.220.294 RON.
În motivarea acțiunii arată că prin cererea nr.2283/28.11.2005, a cerut pârâtei aprobarea eliberării unui număr de marcaje pentru băuturi alcoolice, cerere care i-a fost respinsă prin adresa nr.21787/08.12.2005, iar contestația formulată împotriva acestui refuz a fost respinsă prin Decizia nr.2003/13.02.2005.
Reclamanta apreciază că refuzul pârâtei de a aproba eliberarea marcajelor pentru băuturi alcoolice este nejustificat, iar decizia dată în soluționarea contestației nelegală, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că societatea deține autorizație de antrepozit fiscal numai din 14.10.2005, împrejurare ce făceau inaplicabile prevederile art.29 alin.7 din nr.HG44/2004 modificată, de aplicare a art.205 alin.4 Cod fiscal și în această situație în lipsa unor elemente de evaluare a necesarului de marcare, trebuia aprobată comanda parțial conform pct.28 alin.3 din nr.HG44/2004 de aplicare a art.250 alin.3 Cod fiscal.
Un alt motiv de nelegalitate al Deciziei nr.2003/13.02.2006, invocat de reclamantă îl reprezintă lipsa motivării în fapt și în drept a acesteia, ce ar atrage conform art.43 alin.2 Cod fiscal, nulitatea actului.
Cu privire la despăgubiri, reclamanta consideră că prin refuzul pârâtei de a proba comanda, a fost împiedecată să desfășoare activitatea în absența marcajelor, alcoolul neputând fi comercializat, prejudiciul suferit cuprinzând valoarea băuturilor alcoolice distilate care ar fi putut fi comercializată în eventualitatea în care organul fiscal ar fi procedat corespunzător cu prevederile legale.
Prin înscrisurile depuse în ședința publică din 05.10.2006, reclamanta și-a precizat valoarea prejudiciului la suma de 361.364 lei, reprezentând cota de profit de 15 % pe lunile noiembrie 2005 - ianuarie 2006.
Prin același înscris a solicitat și obligarea pârâtei la plata de daune morale de 1.238.691 lei (RON).
Prin întâmpinare și completările la aceasta, pârâta Direcția Generală de Administrare a Contribuabili a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a arătat că prin adresa atacată nr.27187/08.12.2005, nu a fost refuzată solicitarea reclamantei, ci în urma analizării cererii în raport de prevederile legale, s-a cerut reclamantei completarea documentației necesare obținerii avizului prealabil din partea autorității emitente a autorizației de antrepozit fiscal, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Cum decizia de soluționare a contestației cuprinde atât motivele de fapt cât și de drept pe care s-a întemeiat soluția de respingere a contestației, afirmația reclamantei privind nemotivarea acesteia, susține pârâta, nu pot fi luate în considerare.
Pentru stabilirea întinderii despăgubirilor materiale, în cauză s-a efectuat expertiză contabilă.
În cursul soluționării cauzei ca urmare a modificării nr.HG495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin nr.HG1171/2007, care la art. III prevede că începând cu 01.10.2007, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili s-a reorganizat ca Direcție Generală în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, pârât în cauză, prin confuziunea calității dar și la cererea reclamantei a devenit Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Din actele dosarului și probele administrate, instanța a reținut că în calitate de antrepozitar fiscal, reclamanta prin Nota de comandă din 18.11.2005 a solicitat la Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, ca în temeiul art.205 din Legea nr.571/2003, să aprobe eliberarea unui număr de 1.800 bucăți banderole pentru marcarea băuturilor alcoolice.
În soluționarea cererii Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, constatând că reclamanta nu a anexat cererii situația livrărilor de produse marcate pentru luna anterioară, respectiv octombrie 2005, în raport de care se stabilește cantitatea maximă de marcaje ce pot fi aprobate, a solicitat reclamantei prin adresa nr.27187/08.12.2005 să completeze documentația, pentru a se putea stabili cantitatea maximă de banderole și în cazul în care cererea depășește cantitatea maximă ce poate fi aprobată, să se poată cere aviz prealabil din partea autorităților emitente a autorizației de antrepozit fiscal, conform prevederilor pct.29 alin.7 din nr.HG44/2004 modificată prin nr.HG610/2005.
Ca urmare, răspunsul comunicat reclamantei prin adresa din 08.12.2005, nu reprezintă refuz nejustificat de soluționare a cererii, în înțelesul dat acestei noțiuni de art.2 alin. 1 lit. i) din Legea nr.554/2004, ci înștiințarea reclamantei de a completa cererea cu documentația prevăzută de actele normative.
În lipsa documentelor prevăzute de pct.29 alin.7 din nr.HG44/2004, autoritatea fiscală nu putea aproba parțial nota de comandă conform pct.28 alin.3 din nr.HG44/2004, cum susține reclamanta, această aprobare nefiind posibilă fără raportarea la cantitatea de marcaje aferente livrărilor din luna octombrie 2005.
Ca urmare, cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile cerute de lege și în mod corect organul de soluționare a contestației prin Decizia nr.2003/2006 a respins contestația reclamantei.
Reținând că actele administrative a căror anulare se cere sunt legale, neobținerea marcajelor datorându-se culpei reclamantei, instanța văzând că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea ca neîntemeiată atât pentru anularea Deciziei nr.2003/2006, cât și a adresei nr.27187/08.12.2005, dar și pentru plata despăgubirilor materiale și morale, prejudiciul suferit de reclamantă nefiind consecința actelor atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta " " - Filiala A și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond este criticabilă în contextul în care a omis a constata că dispoziția legală invocată de către intimată nu avea aplicabilitate raportat la data obținerii autorizației de antrepozit fiscal, respectiv 14.10.2005 și data depunerii solicitării, respectiv 18.11.2005, mai precis nu există o cerere privitoare la situația livrărilor de produse marcate pe luna anterioară întrucât nu au existat livrări.
După cum s-a arătat și în acțiunea introductivă de instanță, prin solicitarea nr.2283/18.11.2005 emisă de societate, a cerut aprobarea unui număr de marcaje pentru băuturi alcoolice, solicitare respinsă în totalitate.
Caracterul nelegal și abuziv al refuzului de aprobare rezultă din următoarele:
" " Filiala A deține autorizație de antrepozit fiscal doar începând cu data de 14.10.2005.
Prevederile legale referitoare la prezentarea situației livrărilor și limitarea comenzilor de banderole în funcție de volumul livrărilor aferente lunii anterioare solicitării sunt în mod evident inaplicabile în situația în care este vorba de prima solicitare a unei societăți proaspăt autorizate.
Independent de culpa societății, " " Filiala A nu a desfășurat activitate pe întreaga durată a lunii octombrie, situație în care pct.29 alin.7 din nr.HG44/2004 de aplicare a art. 205 alin. 4 Cod fiscal nu este aplicabil în speță. Cu siguranță că scopul acestui text legal nu a fost paralizarea ab initio a activității unui antrepozitar recent autorizat, raportând numărul de banderole ce pot fi comandate la activitatea anterioară, care evident nu există încă.
În absența unei limitări legale, singura soluție care nu contravine scopului legii și principiilor de drept fiscal ar fi aprobarea solicitării, urmând ca ulterior, în funcție de volumul livrărilor, să intervină eventualele restricții legale, dacă este cazul.
Pct. 29 alin.7 din nr.HG44/2004 de aplicare a art.205 alin. 4 Cod fiscal nu poate justifica refuzul total de aprobare a notei de comandă.
Potrivit pct.28 alin.3 din nr.HG44/2004 de aplicare a art.205 alin.3 Cod fiscal, "fiecare notă de comandă se probă - total sau parțial - de către autoritatea fiscală competentă prevăzută la alin.1". În aceste condiții, refuzul de a aproba nota de comandă - măcar parțial, apare ca fiind abuziv. Organul fiscal avea obligația de a aproba nota de comandă, în cea mai defavorabilă situație pentru " " Filiala A, în limitele prevăzute de pct. 29 alin.7 din nr.HG44/2004 de aplicare a art.205 alin.4 Cod fiscal.
Soluția este conformată de însăși prevederea normativă invocată de drept temei al refuzului. Pct.29 alin.7 din nr.HG44/2004 de aplicare a art.205 alin.4 Cod fiscal prevede: "cantitatea maximă de marcaje ce poate fi aprobată pentru o lună nu poate depășii". Din moment ce textul legal vorbește de o cantitate maximă ce poate fi aprobată, în condițiile în care solicitările pot fi aprobate și parțial, este evident că refuzul total al aprobării este abuziv.
Singura frază din conținutul deciziei de soluționare atacare care ar putea rolul unei motivări susține că societatea petentă nu s-a conformat adresei contestate, "limitându-se" doar la a invoca nelegalitatea acesteia. Caracterul absurd al unei asemenea "motivări" este cât se poate de evident: organul fiscal respinge contestația nu pe considerente de fapt sau de drept, ci pentru ca " " Filiala A nu s-a conformat actului atacat și a susținut motivat că acesta este nelegal.
Concluzia care se desprinde fără echivoc este următoarea: în speță nu există o motivare a deciziei de soluționare. Orice act administrativ individual insuficient motivat este nul absolut. Doctrina este unanimă în a aprecia că, în măsura în care legea impune obligativitatea motivării, actul administrativ emis prin nerespectarea acestei obligații este lovit de nulitate. Chiar atunci când legiuitorul nu a stabilit expres nici o sancțiune, nerespectarea formelor și condițiilor stabilite de lege atrage nulitatea actului; aceste forme și condiții sunt garanțiile particularilor contra abuzurilor posibile ale administrației publice.
Art.43 alin.2 Cod procedură fiscală instituie obligativitatea motivării oricărui act administrativ fiscal, situație în care sancțiunea nulității nu poate fi trecută cu vederea.
Lipsa motivării actului atrage automat imposibilitatea atacării acestuia în justiție în mod eficient, ceea ce contravine art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articol care garantează dreptul la un proces echitabil și în lumina căruia sancțiunea nemotivării nu poate fi decât nulitatea.
Înalta Curte de Casație și Justiție și-a însușit întru totul argumentarea prezentată, apreciind prin decizia nr.2015/28.03.2005 pronunțată în dosar nr.864/2005, că actele administrative sunt "nelegale, întrucât nu cuprind motivele de fapt și de drept care au condus organul fiscal la luarea măsurilor". De asemenea, în aprecierea Înaltei Curți, instanțele au "obligația să respecte garanțiile procesuale ale părților, sub aspect general, astfel încât să li se ofere un proces echitabil în sensul Convenției" Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la prejudiciul cauzat, acesta constă în cuantumul profitului net pe care l-ar fi realizat societatea în situația în care ar fi aprobat nota de comandă pentru cantitatea solicitată și se cifrează, potrivit expertizei judiciare efectuate în dosar, la suma de 441.244 lei. Ținând cont de nelegalitatea refuzului de aprobare și legătura de cauzalitate evidentă între acest refuz și prejudiciul suferit de societate, apreciază că sunt îndeplinite fără echivoc toate condițiile angajării răspunderii organului fiscal și obligării acestuia la repararea prejudiciului cauzat.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtele F și A, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Arad ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art.306 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei, împrejurarea că pârâta după ce a primit Nota de Comandă din 18 noiembrie 2005, de la reclamantă, prin care se cerea aprobarea pentru eliberarea unui număr de 1.800 bucăți banderole pentru marcarea băuturilor alcoolice, i-a solicitat reclamantei prin adresa nr.27.187 din 8 decembrie 2005, să completeze documentația pentru a se putea stabili cantitatea maximă de banderole, iar în cazul în care cererea depășește cantitatea maximă care poate fi aprobată, să se solicite aviz prealabil din partea autorităților emitente a autorizației de antrepozit fiscal, conform prevederilor pct.29 alin.7 din nr.HG44/2004, modificată prin nr.HG610/2005.
În aceste condiții răspunsul comunicat de pârâtă reclamantei, prin adresa din 8 decembrie 2005, nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii conform art.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece, aprobarea cererii reclamantei nu era posibilă fără raportarea la cantitatea de marcaje aferente livrărilor din luna octombrie 2005.
Rezultă din cele de mai sus că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A, împotriva sentinței civile nr.70 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
aflată în
semnează vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/06.05.08
TEHNORED:/08.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
