Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1763/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1763
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 3: Ion Eugenia
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr. 125/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 15.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și a delibera, a amânat pronunțarea la 22.06.2009, apoi la 29.06.2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5025/2009 a Tribunalului Teleormana fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, dispunându-se anularea Deciziei nr. 21/15.07.2008 emisă de pârâtă și exonerarea reclamantei de obligația de plată a sumei de 14.698 lei reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor și a sumei de 9.776 lei reprezentând accesorii, din care 9438 lei dobânzi, iar 338 lei penalități de întârziere.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că textul art. 1 alin. 1 din OG nr. 24/2001 privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (ordonanță intrată în vigoare în data de 1 septembrie 2001) a fost modificat de art. 1 din Legea nr. 111/2003 (în vigoare din 9 aprilie 2003), OG nr. 24/2001 fiind în cele din urmă abrogată prin Legea nr. 571/2003, în vigoare de la 1 ianuarie 2004.
Începând cu data de 9 aprilie 2003, data modificării mai sus pomenite, legiuitorul a stabilit un drept de opțiune pentru persoanele juridice la plata unui impozit asupra veniturilor din orice sursă; prin urmare, arată tribunalul, pentru perioada 1 septembrie 2001 - 9 aprilie 2003, reclamanta era obligată la plata unui impozit pe venituri din orice sursă.
OG nr. 24/2001, abrogată de Codul fiscal, instituia obligația de plată a impozitului aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă de către microîntreprindere, obligație de care reclamanta s-a achitat. Odată cu Legea nr. 111/2003 și ulterior, prin Codul fiscal, pentru microîntreprinderi nu mai subzistă obligația de plată a impozitului pe veniturile obținute din orice sursă, legiuitorul instituind posibilitatea de opțiune a persoanei juridice respective; cum reclamanta nu a optat pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor potrivit art. 104 Cod fiscal, în mod nelegal au fost emise actele administrative contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că reclamanta s-a achitat de obligația de plată a impozitului aplicat asupra veniturilor, obligație instituită de OG nr. 24/2001, deoarece aceasta s- comportat în mod eronat ca plătitoare de impozit pe profit, deși la apariția OG nr. 24/2001 se încadra în prevederile art. 1 alin. 1, era microîntreprindere și plătitoare de impozit pe venit.
Odată cu Legea nr. 111/2003 și ulterior Codul fiscal, pentru microîntreprinderi nu mai subzistă obligația de plată a impozitului pe veniturile obținute din orice sursă, legiuitorul instituind posibilitatea de opțiune a persoanei juridice respective, iar contrar celor reținute de instanța de fond, reclamanta nu a făcut nici un fel de opțiune pentru înregistrarea ca plătitoare de impozit pe profit.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 304 ind. 1.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. În cadrul perioadei de referință, în perioada 1 septembrie 2001 - 9 aprilie 2003, erau incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 24/2001 privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit cărora
" Sunt obligate la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă persoanele juridice, denumite în continuare microîntreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, următoarele condiții:
a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii sau/și desfășoară activitate de comerț;
b) au până la 9 salariați;
c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 euro inclusiv;
d) au capital integral privat".
Textul instituia obligația de plată a impozitului asupra veniturilor obținute din orice sursă de către orice microîntreprindere care îndeplinea cerințele susmenționate la data de 31 decembrie a anului precedent.
2. Textul art. 1 alin. 1 fost modificat prin Legea nr. 111/2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, text în vigoare din data de 9 aprilie 2003, potrivit căruia "Pot opta la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursăpersoanele juridice, denumite în continuare microîntreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, următoarele condiții:
a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii și/sau desfășoară activitate de comerț;
b) au de la 1 până la 9 salariați inclusiv;
c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 euro inclusiv;
d) au capital integral privat".
Prin urmare, din data de 9 aprilie 2003 aceleași microîntreprinderiputeau optapentru plata unui impozit aplicat asupra veniturilor din orice sursă.
Deci, dacă din 1 septembrie 2001 (data intrării în vigoare a OG nr. 24/2001) și până la 9 aprilie 2003 (data intrării în vigoare a modificării adusă de Legea nr. 111/2003), microîntreprinderile aveauobligațiade a plăti un impozit asupra veniturilor obținute din orice sursă, începând cu data de 9 aprilie 2003 pentru a plăti un atare impozit trebuiausă optezeîn acest sens.
Din formularea textului reiese că cele care nu au optat pentru impozit asupra veniturilor obținute din orice sursă, vor fi plătitoare de impozit pe profit, mai exact li se va aplica regula în materia impozitării.
Având în vedere că Legea nr. 111/2003 modifică soluția legislativă în materia impozitării microîntreprinderilor, modificând în fapt art. 1 alin.1 al vechii OG nr. 24/2001, cea mai facilă modalitate de stabilire a interpretării corecte a textului este aceea de a considera, în mod cu totul ipotetic desigur, că art. 1 alin. 1 din OG nr. 24/2001 a existat dintru început în forma adusă prin Legea nr. 111/2003. Mai exact că, dintru început, microîntreprinderile care doreau să plătească impozit pe veniturile din orice sursă trebuiau să opteze în mod expres în acest sens, iar nicidecum într-un sens sau altul, după cum sugerează organul fiscal. Iar cine nu a optat, plătește în continuare impozit pe profit.
Recurenta susține că reclamanta nu a făcut nici un fel de opțiune pentru înregistrarea sa ca plătitoare de impozit pe profit, odată cu apariția Legii nr. 111/2003; Curtea consideră că nici nu trebuia să facă. Textul noului art. 1 alin. 1 prevede că doar dacă se dorește aplicarea impozitului pe veniturile din orice sursă, trebuie făcută opțiune în acest sens, în caz contrar achitându-se impozit pe profit, iar nicidecum invers.
Mai exact se achită impozit pe veniturile din orice sursă, dar la cerere, dacă nu există o atare cerere este aplicabilă impozitarea "de drept comun", adică impozitul pe profit.
3. același raționament se impune, pentru perioada ulterioară, după adoptarea Codului fiscal, în vigoare din 1 ianuarie 2004, textul art. 104 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 fiind formulat la fel, ca opțiune pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderii.
Astfel, potrivit acestui text, reglementat sub denumireaOpțiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii,"(1) Impozitul reglementat de prezentul titlueste opțional.
(2) plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozituluireglementat de prezentul titluîncepând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 103 și dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor".
Textul face referire la "microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit", nota la data intrării în vigoare a Codului fiscal, adică cei care, sub imperiul legii 111/2003 nu au optat pentru impozit pe veniturile din orice surse, situația reclamantei din speță.
Prin urmare, din nou regula este plata impozitului pe profit, și doar în măsura în care se optează pentru impozitul pe venitul din orice sursă, regula nu mai operează, ipoteză care nu este întrunită în speță.
În lumina considerentelor ce preced, Curtea apreciază ca întru totul legală și temeinică sentința tribunalului, astfel că - în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. - va respinge ca nefondat recursul pârâtei DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T, cu sediul în mun. A, str. - nr. 188, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 125/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în mun. de Vede, str. -. - nr. 36, jud. T, sentință pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex. MN/MN
Jud. fond
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Niculescu Monica, Ion Eugenia
