Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 18/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 252 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic atât pentru recurenta-pârâtă B, cât și pentru intimata-pârâtă Activitatea de Control Fiscal B și avocat - pentru intimata-reclamantă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă B, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică și, pe fond, respingerea contestației cu păstrarea actelor fiscale ca fiind legale și temeinice. Totodată, solicită a se ține cont de motivele prezentate pe larg prin recursul declarat în cauză.
În continuare, referitor la cauțiunea depusă de reclamantă și cererea acesteia de restituire, o lasă la aprecierea instanței.
Avocat - pentru intimata-reclamantă B, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În continuare, arată că, calitatea de document justificativ este dată de dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 82/1991 - legea contabilității, potrivit cărora prin înregistrarea unei operațiuni economice în contabilitate, în speță prin înregistrarea facturilor fiscale, acestea dobândeau calitatea de document justificativ. Cu toate acestea, organele fiscale au apreciat că documentele prezentate de reclamantă nu au calitatea de document justificativ, emițând decizia de impunere ce face obiectul cauzei de față.
Mai arată că, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, de asemenea, s-au depus înscrisuri și o expertiză extrajudiciară efectuată în dosarul penal, documente din care rezultă că facturile emise de cele 7 societăți comerciale au fost înregistrate în evidența contabilă a reclamantei și că au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, totodată, s-a constatat că aprovizionările cu materiale au fost recepționate prin întocmirea de Note de intrare-recepție pentru fiecare factură în parte, de asemenea, intrarea în gestiune a materialelor recepționate este consemnată în fișe de magazie și toate materialele achiziționate de la cele 7 societăți comerciale au fost utilizate în producția societății, existând documente care probează această situație și anume: lucrările facturate au anexate devizele de lucrări, toate materialele consumate sunt înscrise în listele de consumuri, etc.
Totodată, mai arată că, toate facturile întocmite de cei 7 furnizori au fost achitate cu numerar, materialele aprovizionate de la cele 7 societăți furnizoare au fost folosite la executare de lucrări de instalații termice pentru B și Complexul " ", materialele utilizate regăsindu-se în listele de materiale și devizele de lucrări.
În concluzie, față de acestea și de concluziile celor două expertize, care au apreciat că operațiunile sunt reale, decizia de impunere este nelegală.
De asemenea, cu privire la cel de-al doilea aspect invocat, că lipsește textul de lege pe care reclamanta nu l-a respectat în achiziționarea mărfii de la cele 7 societăți, arată că, legea nu cuprinde nici o dispoziție prin care să oblige o societate să verifice anterior achiziției autenticitatea datelor de identificare ale vânzătorului. Arată că, art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, prevede că efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii constituie activitate comercială ilicită, iar documentele de proveniență care însoțesc marfa sunt facturi, avize de expediție, etc. Față de aceste prevederi, se înțelege că legiuitorul a stabilit caracterul ilicit în situația în care lipsesc documentele de proveniență, ceea ce nu este în cazul reclamantei, aceasta probând în cauză că deține acte pentru marfa achiziționată.
În concluzie, având în vedere și motivele expuse pe larg prin întâmpinarea formulată în cauză, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Totodată, referitor la cererea de restituire a cauțiunii, solicită admiterea ei în sensul restituirii acesteia.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 252 din 23.04.2008 Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamanta B, str. - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice B și Activitatea De Control Fiscal B;
- a anulat decizia nr. 36/02.02.2007 emisă de Direcția Generală Fiscală Publică și decizia de impunere nr. 533/21.11.2007 emisă de Activitatea de Control Fiscal B, privind obligațiile fiscale suplimentare de 122.645 lei;
- a dispus restituirea cauțiunii, în sumă de 4,485.30 Ron, depusă la. cu recipisa nr. -/1 din data de 24.04.2007;
- a obligat în solidar pârâtele să achite reclamantei suma de 2004 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 3349/29.11.2006, Structura de administrare fiscală - Activitatea de Control Fiscal Bas tabilit în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare în valoare totală de 122.645 lei din care 42.869 lei impozit pe profit, 14.134 lei majorări de întârziere aferente precum si 50.907 TVA și 14.735 lei majorări întârziere aferente.
În baza acestui raport a fost emisă decizia de impunere 533/21.11.2007 care a fost contestată de către reclamantă. Prin decizia nr. 36/02.02.2007, pârâta Bar espins ca neîntemeiată contestația reclamantei. S-a reținut următoarele:
Controlul financiar a fost efectuat inopinat ca urmare a adresei 30.2030/B din 18.05.2006 a Gărzii Financiare - Comisariatul Regional B, deoarece gărzile financiare din județele S, A, B, T și I au comunicat că societățile comerciale din județele respective nu au avut relații comerciale cu reclamanta, iar facturile fiscale emise de furnizorii reclamantei nu aparțin firmelor respective. Atât pentru faptul că unii furnizori nu au achiziționat facturile de la Imprimeria Națională sau pentru că societățile de furnizare nu sunt înscrise în baza de date. ale Direcțiilor Finanțelor Publice al județelor respective.
Inspecția fiscală a avut în vedere facturile aferente lunilor aprilie-mai, iunie-decembrie 2005 care însumează o valoare totală de 318.841,45 lei din care TVA, 50.907 lei pentru produse achiziționate de la S, Com A, O, T, Compania I și
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamanta are dreptul de a deduce TVA înscrisă în aceste facturi și pe cale de consecință dacă în mod corect s-au stabilit de către organul de control obligați de plată suplimentare respectiv TVA plus majorările aferente, și tot ca o consecință a neluării în seamă a acestor facturi a majorării bazei de impozitare a impozitului pe profit și stabilirea impozitului pe profit suplimentar ce formează obiectul cauzei.
Calitatea de document justificativ este dată de dispozițiile prevăzute de art. 6, alin 1 și 2 din Legea nr. 82/1991 și art. 21 alin.4, lit. f din Codul fiscal. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamanta a înregistrat în contabilitate toate facturile pentru bunurile achiziționate, operațiunea neputând fi "fictivă", realitatea acesteia fiind dovedită de faptul că bunurile au intrat în procesul tehnologic respectiv în executarea lucrărilor de construcție beneficiarilor T B și Complexul
Pe de altă parte se mai constată că organele de urmărire și cercetare penală au analizat "realitatea operațiunilor" atunci când au dispus neînceperea urmăririi penale a administratorilor reclamantei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în plus se mai constată că și gărzile financiare ale celorlalte județe care au solicitat inspecția fiscală a reclamantei au deținut date eronate cu privire la societățile menționate anterior.
Se constată că în mod incorect pârâtele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. f Legea nr. 571/2003, privind nedeductibilitatea cheltuielilor înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, a formulat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, scutit de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, în motivarea căruia a arătat următoarele:
În urma operațiunilor economice efectuate de reclamantă cu S, Com A, O, T, Compania I și I au fost înscrise în contabilitatea reclamantei facturi fiscale care nu au calitatea de documente justificative; prin urmare, sumele astfel înscrise nu sunt admise la deducere. Deși în fașa instanței de fond s-au invocat dispozițiile art. 2 lit. F din Legea nr. 241/2005 din care rezultă că operațiunile economice evidențiate în contabilitatea reclamantei sunt fictive, instanța de fond s-a rezumat la unica precizare, de altfel eronată, că,dacă au fost înregistrate în contabilitate, operațiunile economice nu pot fi fictive".
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 responsabilitatea pentru înregistrarea în contabilitate a operațiunilor din anul 2005, consemnate în formularele de facturi fiscale având înscrise ca entități emitente cei 7 furnizori, revine administratorilor reclamantei, răspundere angajată prin întocmirea și semnarea documentelor justificative generate de formularele de facturi fiscale în cauză, conform art. 6 alin. 2 din aceeași lege.
Instanța nu a ținut seama nici de dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal, deși aceste dispoziții au caracter obligatoriu și sunt aplicabile în cauză.
Instanța nu a avut în vedere nici faptul că nimeni nu a contestat înscrierea facturilor în contabilitate, ci existența sau inexistența documentelor justificative privind operațiunile economice efectuate de reclamantă și legalitatea acestor documente.
Ori, din constatările organelor fiscale, în urma verificării și corelării datelor culese de Garda Financiară din județele unde societățile furnizoare își aveau sediul, rezultă că documentele justificative nu întrunesc condițiile legale: furnizorii nu figurează în baza de date a ORC; furnizorii nu au avut relații cu reclamanta; furnizorilor nu le-au fost alocate formulare de facturi fiscale cu seriile și numerele verificate; formularele de chitanțe nu sunt probate cu alocări de serii și numere pentru furnizorii în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate și din oficiu, în condițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu ocazia controlului efectuat de organele de inspecție fiscală la B s-a constatat că în perioada aprilie - mai, iulie decembrie 2005 aceasta a achiziționat diverse materiale aferente lucrărilor din domeniul construcții - instalații de la următorii furnizori: S, COM A, O, T, COMPANIA I, - I, METAL I, apreciindu-se că operațiunile consemnate în documentele contabile ale societății - reclamante sunt nereale, înscrisurile întocmite fiind fictive, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. f din Legea 241/2005.
Esențial pentru stabilirea obligațiilor fiscale ale reclamantei este constatarea operațiunilor economice consemnate în documentele contabile ale societății.
În acest context se impune analiza probatoriului cauzei sub aspectul relațiilor comerciale desfășurate de către intimata - reclamantă cu cele 7 societăți furnizoare menționate mai sus.
Verificările efectuate la societățile arătate au relevat împrejurarea că acestea nu au avut relații comerciale cu intimata - reclamantă, facturile, despre care intimata a susținut că au fost emise de către acestea, neaparținând firmelor respective.
Astfel, din nota înregistrată sub nr. -/14.02.2006 la Garda Financiară rezultă că, în urma examinării documentelor S, aceasta nu a ridicat și nu a utilizat facturile fiscale înscrise în contabilitatea intimatei, existând reconcordanțe și cu privire la numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, codul fiscal și sediul societății. de asemenea, administratorul societății, a declarat că nu cunoaște societatea - intimată, nu a avut relații comerciale cu aceasta, toate documentele cu regim special ridicate de la furnizorii de astfel de imprimate figurând înregistrate în fișa de magazie a documentelor cu regim special.
Situația este similară în ceea ce privește celelalte societăți: COM A, având în vedere adresa nr. -/AR/16.02.2006 emisă de Garda Financiară A și declarația administratorului societății,; - adresa nr. -/21.02.2006 a Gărzii Financiare B și declarația administratorului ; T - adresele nr. -, -/16.02.2006 emise de Garda Financiară T, METAL I, COMPANIA I și - I - adresa nr. -/IS/31 martie 2006 emisă de Garda Financiară
În baza acestor verificări instanța apreciază că nu este dovedită realitatea operațiunilor economice consemnate în documentele financiar - contabile ale societății intimatei - reclamante.
Aprecierile experților consemnate în rapoartele de expertiză contabilă efectuate cu ocazia cercetărilor penale, cât și a judecății în fond a cauzei, pentru a avea forța probatorie corespunzătoare răsturnării constatărilor organului de control, trebuiau întemeiate pe înscrisuri doveditoare ale eventualelor modificări ale situației emitenților facturilor.
Astfel, aceste aprecieri nu reprezintă decât speculații asupra situației de fapt ce a generat litigiul, neputând fi concretizate sub aspect probatoriu, prin depunerea de contracte comerciale sau confirmarea relațiilor comerciale de către administratorii societăților furnizoare.
În ce privește modul de achiziționare a facturilor prezentate ca documente justificative, având în vedere relațiile comunicate de furnizori acestor documente cu regim special, în sensul că nu au fost achiziționate de unele din societățile menționate anterior, instanța reține un alt aspect care coroborat cu cele indicate anterior conduce la concluzia fictivității operațiunilor economice consemnate în facturile invocate de către intimata - reclamantă, având în vedere sensul dat expresiei de operațiune fictivă prin dispozițiile art. 2 lit. din Legea 241/2005.
Susținerile referitoare la folosirea materialelor achiziționate la efectuarea lucrărilor contractate de B și CENTRAL P N nu prezintă relevanță în cauză, întrucât determină raporturi juridice distincte cu partenerii comerciali arătați, cu consecințe diferite asupra obligațiilor legale de colectare a și de calculare impozitului pe profit, indiferent de modul de dobândire a acestor bunuri.
Referitor la conotațiile penale ale activității administratorilor societății, în condițiile în care prin ordonanța din 26 iulie 2007 dată în dosarul 7210/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăus -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora, instanța apreciază că limita învestirii cu judecata prezentei cauze este determinată de raporturile juridice fiscale întemeiate pe operațiunile economice constatate de facturile fiscale invocate de către intimată ca dovadă a tranzacțiilor intervenite. Constatările instanței de contencios administrativ vor produce efectele recunoscute de dispozițiile speciale de drept material fiscal, fiind exceptate doar cele privitoare la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și vinovăției acesteia.
De asemenea, pentru calificarea ca documente justificative a facturilor analizate, societății îi revenea obligația de a verifica toate elementele ce conduc la confirmarea calității de document justificativ, potrivit dispozițiilor art. 6 al. 2 din Legea 82/1991 în forma în vigoare la data emiterii facturilor, în scopul invocării dreptului de deducere a
Împrejurarea că facturile prezentate respectă, sub aspect formal, condițiile impuse de dispozițiile art. 155 al. 8 Cod fiscal, nu conduce prin ea însăși la îndreptățirea societății la deducerea sau modificarea bazei de impunere în ce privește stabilirea impozitului pe venit, în condițiile în care nu a fost dovedită existența operațiunilor economice consemnate în documentele întocmite.
Având în vedere aceste împrejurări, precum și dispozițiile legale aplicabile, instanța apreciază că raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 20 noiembrie 2006 de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Control Fiscal, decizia de impunere nr. 533/21 noiembrie 2006 și decizia nr. 36/02 februarie 2007 sunt conforme dispozițiilor art. 6 din legea 82/1991, stabilind măsurile corespunzătoare dispozițiilor art. 19 al. l, art. 21 al. 4 lit. f, art. 145 al. 8 din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, instanța de fond apreciind eronat situația de fapt rezultată din probatoriul cauzei, aplicând în consecință dispozițiile legale incidente.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la restituirea cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ declarat de recurenta-pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 252 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu sediul în B,-, județul B și intimata-pârâtăACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, cu sediul în B,--3, județul
Modifică în parte sentința civilă nr. 252 din 23.04.2008 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la restituirea cauțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. / -
Red.
Tehnored. 3 ex.
26 ian. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
