Contestație act administrativ fiscal. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 20/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi an fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă Centrul de Pregătire și Profesională împotriva sentinței civile nr. 89/CF din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat pentru recurenta-reclamantă Centrul de Pregătire și Profesională și consilier juridic - pentru intimata-pârâtă Primăria orașului, județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar copie autorizație nr. - din 26.09.2008, împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei-pârâte precizează că decizia de impunere a fost emisă pentru impozitul datorat pentru terenul neocupat de construcții.
Avocat pentru recurenta-reclamantă arată că precizarea făcută astăzi de reprezentantul intimatei-pârâte nu este dovedită, din decizia de impunere nerezultând acest lucru. Mai arată că pentru suprafața totală de teren pe care recurenta-reclamantă o are în proprietate, respectiv pentru suprafața de 31.000. teren nu sunt plătitori de taxe și impozite, datorită obiectului de activitate al societății.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă Centrul de Pregătire și Profesională, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea în parte a hotărârii instanței de fond și, rejudecând cauza, să fie admis și capătul de cerere cu privire la anularea impozitului pe teren.
În continuare, arată că prin sentința recurată, nr. 89/2008, instanța de fond a admis în parte contestația, reținând că reclamanta nu poate fi obligată la plata de taxe și impozite pe clădiri, considerând însă că este plătitoare de impozit pe teren, deși reclamanta a arătat că activitatea principală a societății este învățământ secundar, tehnic sau profesional, cursuri de calificare, recalificare, specializare, cursuri postliceale de maiștri și tehnicieni, obiectul principal de activitate fiind pregătirea în domeniul forestier. Mai arată că este vorba de un laborator de studiu, pe acest teren se află specii rare de arbori, toate specializările fiind în domeniul forestier.
De asemenea, trebuie avut în vedere că societatea reclamantă are ca obiect învățământul particular, nu realizează profit, astfel cum s-a reținut și de instanța de fond, motiv pentru care nu este legal a fi obligată a plăti impozitul pentru teren și scutită a plăti taxe și impozite pentru clădiri.
Depune note scrise, la care a atașat și certificatul de înmatriculare, plus alte înscrisuri și, în concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic -, pentru intimata-pârâtă Primăria orașului, județul N, solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.
Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că nota de control a fost întocmită la data de 08.05.2008, la data efectuării controlului recurenta-reclamantă neavând emisă autorizație legală. De asemenea, nu există în inventarul reclamantei dovezi din care să rezulte că este vorba de un parc dendrologic cu arbori pe cale de dispariție, fiind vorba doar de niște arbori. Arată că, într-adevăr, reclamanta este scutită de la plata taxei pe valoarea adăugată, nu și de la plata de taxe și impozite.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 89/CF din 7.10.2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Centrul de Pregătire și Profesională în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului;
- a anulat din cuprinsul deciziei de cu nr. 3349 din 08.05.2008 impunerea fiscală reprezentând impozit pe clădiri în sumă totală de 483 lei din care 465 lei reprezentând debit și 18 lei reprezentând penalități de întârziere și menține celelalte impuneri fiscale stabilite în cuprinsul deciziei;
- a obligat pârâta la plata sumei de 504,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantei, care are ca obiect de activitate formarea profesională a adulților, i s-au făcut două impuneri fiscale pe care reclamanta le contestă. Prima impunere se referă la impozitul de clădiri, iar a doua impunere se referă la impozitul pe teren.
Acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, fiind nelegală impunerea fiscală referitoare la impozitul pe clădiri și legală impunerea fiscală referitoare la impozitul pe teren.
Reclamanta se încadrează în prevederile art. 250 (1) pct. 4 din Codul fiscal, beneficiind de scutire de impozit pe clădiri întrucât este o instituție de învățământ particular, autorizată să funcționeze provizoriu ori acreditată.
Nu prezintă relevanță faptul că învățământul nu se încadrează într-una din formele de învățământ particular preuniversitar prevăzute de art. 105 alin 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 întrucât art. 250 (1) pct. 4 nu se limitează la aceste prevederi. Nu prezintă relevanță nici faptul că reclamanta obține venituri și din activități secundare ce nu corespund principiului non-profit. Prevederile Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 care scutesc furnizorii de formare profesională de plata A nu exclud scutirile impozitelor și taxelor locale și nu înlătură incidența art. 250 (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003.
a fiscală referitoare la impozitul pe teren este corect stabilită de autoritatea fiscală. În acest sens reclamanta nu este nici instituție de învățământ preuniversitar și nici universitar, astfel încât nu poate beneficia de prevederile art. 257 lit. d din Legea nr.571/2003.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului reclamantul Centrul de Pregătire și Profesională a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
În susținerea acțiunii a depus certificatul de înregistrare a societății din care rezultă că activitatea sa principală este aceea de învățământ secundar, tehnic sau profesional, cursuri de calificare, recalificare, specializare, perfecționare a personalului, cursuri postliceale de maiștri și tehnicieni 8532. Această activitate este prevăzută de art. 105 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, care reglementează învățământul particular preuniversitar coroborat cu art. 257 lit. d) din Codul fiscal și normele sale metodologice de aplicare.
Pe terenul în discuție se află arbori, iar categoria de folosință este aceea de parc; acesta reprezintă laboratorul de specialitate al cursanților având în vedere că toate specializările acestora sunt în domeniul forestier.
Recursul este nefondat.
În fapt,
Reclamanta nu este o instituție de învățământ particular, autorizată să funcționeze provizoriu ori acreditată, astfel cum în mod greșit a reținut tribunalul, ci este o societate comercială pe acțiuni a cărei principală activitate are codul 8042 -,alte forme de învățământ (cursuri de calificare, recalificare, specializare, perfecționare a personalului, cursuri postliceale de maiștri și tehnicieni)", fapt atestat de certificatele de înregistrare seria A nr. - din 4.12.2002 și seria B nr. - din 22.07.2008.
Pentru organizarea programelor de calificare pentru diverse ocupații - tehnician în silvicultură; operator cazane, turbine cu aburi, instalații auxiliare și de termoficare; macaragiu și mașiniști la mașini mobile și transporturi interioare - reclamanta a fost autorizată, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 129/2000. În temeiul acestei legi reclamantei i s-au eliberat, de către Comisia de autorizare Na C onsiliului Național de Profesională a autorizațiile nr. -/16.07.2004, nr. -/12.04.2004, nr. -/16.07.2004 și nr. -/10.08.2004. La data de 26.09.2008 reclamantei i s-a eliberat autorizația nr. - în temeiul căreia este autorizată să organizeze programul de specializare pentru ocupația stivuitorist.
Potrivit procesului-verbal de control încheiat de Primăria orașului la data de 27.02.2008 - act care a stat la baza deciziei de impunere contestate - reclamanta deține din 1993, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1070, suprafața totală de 31.089 mp teren, din care este ocupată de construcții o suprafață de 1982 mp.
În drept,
Potrivit art. 256 alin. 1 și 2 din Codul fiscal orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel; impozitul se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul.
de la plata impozitului pe teren sunt reglementate limitativ de art. 257, text care, la lit. d) prevede ca fiind scutit de impozit orice teren al unei instituții de învățământ preuniversitar și universitar, autorizată provizoriu sau acreditată. Această scutire nu este aplicabilă reclamantei pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Așa cum s-a reținut anterior, reclamanta este o societate comercială și nu o instituție de învățământ preuniversitar. Sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare, astfel cum se prevede prin art. 15 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995; totodată, potrivit art. 103 alin. 2, din sistemul național de învățământ și educație fac parte instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate. Rezultă că în componența sistemului național de învățământ și educație nu sunt cuprinse și societățile comerciale care sunt autorizate să organizeze programe de specializare profesională, entități care funcționează pe principiul obținerii de profit; în acest context este de reținut că una dintre condițiile pe care Legea nr. 84/1995, prin art. 104 lit. a, le impune pentru funcționarea legală a învățământului particular este ca acesta să fie organizat pe principiul nonprofit.
Reclamanta este furnizor de formare profesională, în sensul definiției date prin art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, adică este persoană juridică de drept privat care realizează și prestează servicii de formare profesională a adulților. Potrivit art. 4 din ordonanță formarea profesională a adulților se realizează prin alte forme decât cele specifice sistemului național de învățământ.
Potrivit art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 autorizarea furnizorilor de formare profesională se face pe baza criteriilor de evaluare, pentru o perioadă de 4 ani (alin. 1), se acordă pentru fiecare dintre ocupațiile pentru care furnizorii de formare profesională organizează programe de formare profesională (alin. 2) și se certifică printr-un document ale cărui formă, conținut și regim de eliberare se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și al ministrului educației și cercetării (alin. 4).
În raport de aceste din urmă dispoziții se constată că autorizațiile nr. 00019, -, - și - au expirat la datele de 16.07.2008, 12.05.2008, 16.07.2008 și 10.08.2008, iar autorizația nr. - este valabilă abia începând cu data de 26.09.2008. Totodată se constată că ministrul muncii, solidarității sociale și familiei și ministrul educației și cercetării reprezintă emitenții ordinului comun prin care se reglementează forma, conținutul și regimul de eliberare a acestor autorizații, iar nu autoritățile care autorizează organizarea programelor de specializare; emitentul lor este Consiliul Național de a care, potrivit art. 19 din ordonanță, coordonează activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesională. Aceasta înseamnă că nu se poate reține, pentru întreg anul 2008, nici măcar autorizarea reclamantei ca furnizor de formare profesională.
În altă ordine de idei, este important de reținut căautorizarea provizorie sau acreditareaa instituțiilor de învățământ, prevăzute de art. 257 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal, constituie instituții distincte de autorizarea persoanelor juridice de drept privat ca furnizori de formare profesională a adulților. Autorizarea provizorie sau acreditarea sunt etape de parcurs în procedura de acreditare organizațiilor furnizoare de educație, iar nu a furnizorilor de formare profesională. organizațiilor furnizoare de educație se face potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. Dacă reclamanta este interesată în furnizarea de educație trebuie să se supună procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii - astfel cum se dispune prin art. 29 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 - și să parcurgă cele două etape succesive prevăzute de alin. 4 al art. 29, respectivautorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii șiacreditarea, care acordă și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Atunci când legiuitorul a vrut să scutească furnizorii de formare profesională de plata unor obligații fiscale a făcut-o expres. În acest mod a procedat în cazul scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru operațiuni din interiorul țării prevăzând, la art. 141 alin. 1 lit. f) din Codul fiscal, scutirea pentru activitatea de învățământ prevăzută în Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de aceste activități, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități autorizate. În cazul impozitului pe teren legiuitorul a reglementat scutirea doar pentru terenurile instituțiilor de învățământ, autorizate provizoriu sau acreditate.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta - reclamantă CENTRUL DE PREGĂTIRE ȘI PROFESIONALĂ, cu sediul în localitatea,-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 89/CF din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în localitatea,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
2 ex. 27 ian. 2009
Tehnored. C/28.01.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
