Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1855/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act control -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1855
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 697 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru recurentă și avocat pentru reclamanta intimată - " DE CLUB DE M" SA G
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată. A arătat că prin soluția pronunțată, instanța de fond reprimă obligația fiscală; că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamanta nu a plătit impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți; ă s-au prezentat copii după certificate emise de Camera de Comerț și Industrie dar că acestea nu constituie documente justificative care atestă calitatea de rezident fiscal; nu se poate prezuma pentru perioada 2004 - 2007 că reclamanta a avut calitatea de rezident fiscal deoarece nu a făcut dovada emiterii certificatului de rezidență fiscală. A mai arătat că, chiar și în condițiile în care societatea face dovada calității de rezident fiscal în statul emitent respectiv, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.25/1992 privind ratificarea Convenției dintre România și, ea are obligația să plătească impozitul pe venit; ca urmare pârâta a procedat la calcularea acestuia în cota prevăzută de Codul Fiscal iar acesta nu mai poate fi recalculat, el intrând în autoritate de lucru judecat. Cu referire la plata dobânzilor fiscale a precizat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.124 al.1 din nr.OG92/2003 deoarece în cauză nu se poate reține depășirea termenului de rambursare.
Apărătoarea intimatei a solicitat respingerea recursului ca nefondat conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. A apreciat ca fiind corectă motivarea instanței de fond. A arătat că aspectele prezentate de recurentă nu sunt întemeiate; că în mod nejustificat se face referire doar la certificatele emise de Camera de Comerț și Industrie din; că s-au mai depus la dosar și alte înscrisuri ( 78 - 80, 153, 158 dosar fond ) care atestă faptul că societatea a fost luată în evidențele fiscale ale statului din anul 1997; ă nu au avut posibilitatea eliberării unui certificat de rezidență fiscală pe perioada 2004 - 2007 dar că în conformitate cu dispozițiile art.13 și art.15 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin nr.HG44/2004 "pentru dovedirea rezidențeise pot prezenta și alte documente eliberate de către o altă autoritate decât cea fiscală. ". A concluzionat că din înscrisurile depuse rezultă că s-a făcut dovada rezidenței și că partenerul nu are chestiuni fiscale nerezolvate; că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.25/1992. A mai arătat că nu este dată autoritatea de lucru judecat invocată de recurentă; că nu intră în sarcina instanței să recalculeze impozitul și că trebuia făcut un nou control fiscal. Pe fondul cauzei a arătat că nu este întemeiată nici susținerea recurentei în sensul că, potrivit Legii nr.25/1992 puteau fi impozitate redevențele. Acestea se impozitează doar în statul de reședință al beneficiarului; trebuie evitată dubla impunere și nu se poate plăti același impozit și în România. A mai arătat că se datorează dobânzi fiscale iar susținerea că instanța de fond nu a stabilit data acordării lor este nejustificată. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin Decizia de impunere și Raportul de Inspecție Fiscală nr.- din 7.08.2008, DGFP Sai mpus pe - CLUB DE M SA G H, județul S, la restituirea sumei de 57.844 lei impozit pe venit obținut ca persoană juridică nerezidentă și majorări de întârziere la acestea.
Contestația formulată de societate împotriva actelor administrativ - fiscale menționate, a fost respinsă ca neîntemeiată de S, prin Decizia nr.98/23.10.2008.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat acțiune la instanță, solicitând anularea ei și a actelor administrativ fiscale anterioare și restituirea sumei reținute.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că nu datorează suma în discuție deoarece ea nu are calitatea de persoană nerezidentă fiscal în pentru a-i fi aplicabile prevederile art.116,118 Cod fiscal. A mai învederat că în temeiul unui contract de franciză încheiat cu firma United Independent Hotel, a achitat acestui francizor, suma de 221.554 lei redevență; că acesta, având rezidența fiscală în și achitând în această țară toate obligațiile fiscale conform legislației elene, în cauză sunt pertinente disp. art.13 al.2 din Legea nr.25/1992, respectiv era dată obligația sa de a reține și vira la buget, impozitul aferent acestei redevențe.
În cauză pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii pe considerentele pe care a întemeiat cele două acte administrativ fiscale contestate.
Prin sentința nr.697/9.04.2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal investit cu soluționarea acțiunii, a admis-o ca atare, a anulat Decizia nr.98/2008 a DGFP S și actele administrativ fiscale anterioare și a dispus restituirea către reclamantă a sumei reținute, cu dobânda fiscală prevăzută de art.124 din OUG nr.92/2003.
În principal, în motivarea soluției, instanța a reținut că reclamanta este rezident fiscal în - în sensul art.4 din Legea nr.25/1992, în sensul că societatea cu care a încheiat un contract de franciză, a achitat în toate datoriile fiscale prevăzute de statul și ca atare, conform principiului evitării dublei impuneri ( prevăzută de art.118 din Legea nr.571/2003 ), în cauză se aplică dispozițiile art.13 al.1 din Legea nr.25/1992.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal pârâta a declarat recurs.
În motivare, a invocat nelegalitatea sentinței și a reiterat motivele pe care și-a întemeiat actele fiscale emise - respectiv a susținut că principiul evitării dublei impuneri nu se aplică în cauză, deoarece adeverințele eliberate de Camera de Comerț și Industrie - nu echivalează cu certificatul de rezidență fiscală, astfel că societatea reclamantă nu a dovedit că este rezident fiscal în sensul art.118 din Legea nr.571/2003, mai ales că înscrisurile prin care societatea elenă ar fi achitat datoriile fiscale în, nu au fost prezentate plătitorului la data realizării venitului.
Motivele de recurs formulate cu trimitere la prevederile art.304 (9) Cod proc. civilă, nu sunt fondate:
Copiile certificate ale înscrisurilor depuse la dosar ( filele 75 - 97 ) printre care certificatul de impozit pe venit din 10.07.2008 emis de Ministerul Finan elor din, adeverința 10.- a aceleiași autorități, certificatul de rezidență cu nr.-/1765/ din 19 iunie 2008 emis de Ministerul Finanțelor, adeverința nr.- din 23.10.2007, nr.- din 19.05.2006, nr.- din 7.10.2004, nr.- din 11.02.2003 emise de Camera de Comerț și Industrie dovedesc calitatea de rezident fiscal al firmei.
De altfel, așa cum rezultă și din Certificatul emis de Tribunalul Districtual ( fila 143 - 146 ) firma United Independent Hotel a fost nregistrată cu numărul de înregistrare general 3126/1997 și numărul de înregistrare special 955, iar conform certificatului de impozit pe venit emis de Ministerul Finanțelor ( fila 77 ) se certifică că United Independent Hotel nu are chestiuni fiscale nerezolvate și a achitat impozitele pe venit.
Potrivit art.13 al.4 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal, certificatul de rezidență sau documentul prevăzut la art.13 al.1 trebuie să cuprindă în principal elemente de identificare a rezidentului, precum și a autorității care a emis înscrisul și anume denumirea, adresa, codul d e identificare fiscală, mențiunea că este rezident fiscal în statul emitent, precum și data emiterii.
Deosebit de aceasta, potrivit art.4 din Legea nr.25/1992 care reglementează domiciliul fiscal în sensul prezentei convenții, termenul de rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale de stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului său, rezidenței sale, sediului conducerii sau în virtutea oricărui alt criteriu de natură similară.
De altfel, societatea elenă a primit dividente pentru care a fost impusă în. Ori la aceste dividente din redevențe, plata impozitului a fost stabilită conform art.13 al.1 și 2 din Legea nr.25/1992, pârâta adăugând în mod nelegal la acestea, obligații fiscale suplimentare de 57.844 lei.
De urmare, conform art.316, 296 raportat la art.218(2) Cod proc. Fiscală, se va respinge ca nefondat, recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 697 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./19.11.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Grapini Carmen, Artene Doina
