Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 199/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act taxe și impozite -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.199
Ședința publică din30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată decontestatorul Consiliul local al municipiului,-, județul B, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, cu sediul în municipiul B, nr.5, județul
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, apreciindu-se că pentru verificarea susținerilor părților este nevoie de mai mult timp, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin contestația adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2009, înregistrată sub nr-, reclamantul Consiliul local al municipiului D prin reprezentantul său legal a solicitat anularea Deciziei nr.7/03.02.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin care s-a respins contestația pe care a formulat-o împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr.778/12.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că la data de 17.12.2008 Administrația Finanțelor Publice D i-a comunicat Somația nr.10787/17.12.2008 și Titlul executoriu nr.10786/17.12.2008 prin care i s-a adus la cunoștință începerea executării silite pentru suma de 819.102 lei stabilită prin sentința nr.353/31.03.2004 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Totodată i s-a comunicat și Decizia nr.778/12.03.2008 ce cuprinde sumele pe care Administrația Finanțelor Publice D le-a calculat cu titlu de accesorii la suma prevăzută în sentința nr.353/31.03.2004.
Precizează reclamantul că, urmare a admiterii contestației la executare formulată, prin sentința nr.230/11.02.2009 a Judecătoriei Dorohoia fost anulată somația nr.10787/17.12.2008.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.778/12.03.2008 a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B prin decizia nr.7/3.02.2009, ce face obiectul cauzei, însă soluția este nelegală întrucât, arată reclamantul, pârâta a ignorat sentința nr.1771/4.11.2008 a Judecătoriei Dorohoi prin care s-au anulat somațiile 1/12.03.2008 și respectiv 2/12.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice D în baza aceleiași sentințe nr.353/31.03.2004 a Tribunalului Botoșani, precum și faptul că executarea silită este prescrisă, titlul executoriu fiind o hotărâre judecătorească ce trebuia investită cu formulă executorie în termenul general de prescripție de 3 ani, termen care a fost depășit în speță în condițiile în care investirea s-a făcut la 17.09.2008.
Arată reclamantul că sumele la plata cărora a fost obligat nu reprezintă o creanță bugetară, deoarece au constituit subvenția pentru energia termică alocată populației și neutilizată în anul 2002 și nu li se aplică dispozițiile art.2 din Codul d e procedură fiscală.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bas olicitat respingerea contestației ca nefondată, motivat de faptul că suma datorată de reclamantul Consiliul local D bugetului de stat și la restituirea căreia a fost obligat prin sentința nr.353/31.03.2004 a Tribunalului Botoșani este o creanță fiscală în sensul dispozițiilor art.1 și 2 coroborate cu dispozițiile art.21 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, iar dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale "se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept" potrivit art.131 al.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Precizează pârâta că subvențiile de la bugetul de stat sunt cuprinse în categoria venituri ale bugetelor locale provenite de la nivel central, iar suma datorată de reclamant reprezintă subvenția la energia termică, fiind alocată de la bugetul de stat în anul 2002 peste cota legală și neutilizată conform destinației stabilite prin legea bugetară anuală și i se aplică reglementările legale referitoare la colectarea creanțelor fiscale, a căror executare silită se realizează potrivit dispozițiilor art.141 din Codul d e procedură fiscală.
Mai arată pârâta că nu este fondată susținerea reclamantului potrivit căreia s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani pentru a formula cererea de investire cu formulă executorie a sentinței nr.353/2003, în condițiile în care în speță sunt incidente dispozițiile art.91 din OUG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Prin sentința nr.516/29.04.2009, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 21.05.2009.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.778/13.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului D, reclamantul Consiliul local Daf ost obligat să plătească în beneficiul bugetului consolidat suma de 983.862 lei reprezentând majorări de întârziere în cuantum de 887.107 lei calculate pentru perioada 30.09.2003 - 12.03.2008 și penalități de întârziere în sumă de 96.775 lei, calculate pentru perioada 30.09.2003 - 31.12.2005, aferente subvențiilor încasate necuvenit.
Fundamentul acestei decizii îl constituie sentința nr.353/31.03.2004 prin care Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a dispus obligarea Consiliului local D la plata către bugetul statului a sumei de 6.911.091.445 lei cu dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 1.003.490.477 lei și respectiv 276.443.618 lei, calculate până la data virării subvenției la bugetul de stat, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.193 din 1.07.2004 a Curții de Apel Suceava.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.778/2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Daf ost respinsă prin decizia nr.7/3.02.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B, care face obiectul prezentei cauze.
Curtea constată că prin prezenta contestație reclamantul Consiliul local al municipiului a supus atenției două aspecte: sumele de bani reprezentând subvenția alocată în anul 2002 pentru energia termică nu constituie o creanță bugetară, iar pe de altă parte, faptul că dreptul pârâtei de a cere executarea silită este prescris, întrucât s-a depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.405 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.1 și 2 prin Codul d e procedură fiscală este stabilit cadrul legal privind administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. În raport de Codul d e procedură civilă, care reprezintă norma generală, Codul d e procedură fiscală este o lege specială în materia administrării acestor venituri și va fi aplicată în virtutea principiului "specialia generalibus derogant".
De asemenea și prevederile art.21 pct.1 din Codul d e procedură fiscală definesc noțiunea de creanțe fiscale în sensul că "reprezintă drepturi patrimoniale, care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal".
În speță, suma datorată de contestatoare reprezintă subvenția la energia termică alocată de la bugetul de stat în anul 2002, neutilizată și are calitatea de creanță fiscală, fapt ce reiese și din dispozițiile art.5 alin.3 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, potrivit cărora "debitele rezultate din nerestituirea către bugetul de stat a transferurilor și subvențiilor, precum și din sumele stabilite suplimentar de organele de control competente li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanțelor fiscale".
Potrivit dispozițiilor art.132 pct.1 din Codul d e procedură fiscală "în cazul în care debitorul nu-și plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită", iar dreptul de a cere executarea creanțelor fiscale se prescriu "în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept", conform art.127 pct.1 din cod.
Dat fiind faptul că titlul executoriu ce constituie baza executării silite este sentința nr.353/21.03.2004 a Tribunalului Botoșani și raportând data când a luat naștere dreptul de a cere executarea silită - 1 ianuarie 2005 la data deciziei 778 prin care s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumelor menționate - 12.03.2008, Curtea constată că termenul stipulat expres de lege nu a fost încălcat, așa încât, în considerarea celor reținute, va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatorul Consiliul local al municipiului,-, județul B, în contradictoriu cu intimataDirecția Generală a Finanțelor Publice a județului, cu sediul în municipiul B, nr.5, județul
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.11.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela
