Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2096/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2096/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1086/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cupârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN.C-N, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimaților, consilier juridic, cu delegații la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar la data de 24.06.2009 s-au depus la dosar, de către ambele intimate, întâmpinări.
Curtea, având în vedere faptul că la dosar se află delegația d-lui avocat învederează reprezentantei intimaților faptul că urmează a lăsa cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al recurentului să se prezinte în cauză.
Reprezentanta intimaților arată că nu se opune.
La reluarea cauzei, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta intimaților, consilier juridic, cu delegații la dosar, lipsă fiind recurentul sau reprezentantul acestuia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimaților solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C, având în vedere faptul că nu există un raport juridic între această entitate și recurent. Se arată că direcția a formulat răspunsul, în calitate de organ ierarhic superior.
Referitor la Administrația Finanțelor Publice C-N se arată că la judecata în fond, prima instnță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pronunțând însă și o soluție pe fond, care în opinia sa este corectă, nereținându-se caracterul discriminatoriu al taxei percepută în sarcina reclamantului.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1086/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Totodată, s-a respins cererea formulată de reclamantul cu domiciliul în C-N în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, taxa de primă înmatriculare ce se solicită a fi restituită a fost încasată de pârâta a mun. C-N tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP De asemenea raportat la faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată la pârâta de către firma de leasing, care este proprietarul autoturismului marca, instanța apreciază că reclamantul, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată nu are calitate procesuală activă în cauză, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Și pe fondul cauzei cererea reclamantului este neîntemeiată. Reclamantul a solicitat, prin prezenta cerere obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.404 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în România pentru autoturismul marca, achiziționat în luna ianuarie 2008, în sistem leasing, cu dobânda legală calculată de la data efectuării plății și până la data restituirii efective și integrale a sumei, cu cheltuieli de judecată, considerând nelegală perceperea acestei taxe deoarece este discriminatorie și interzisă de dispozițiile Tratatului de Constituire a Comunității europene.
Tribunalul a constatat însă că autoturismul pentru care reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare este unul nou, care nu a fost anterior înmatriculat în nici un alt stat membru al Uniunii Europene. În aceste condiții, nu se poate considera ca fiind discriminatorie taxa specială de primă înmatriculare, aceasta nefiind percepută ca urmare a traversării graniței de către bunul în speță, ci pentru efectuarea primei înmatriculări a autoturismului. Aceasta cu atât mai mult cu cât taxa specială de primă înmatriculare reglementată de dispozițiile art.214 ind.1 Cod fiscal este percepută nu doar pentru înmatricularea autoturismelor fabricate în alte state, ci și pentru cele produse în România.
Într-adevăr există o jurisprundență bogată a instanțelor din România referitoare la incompatibilitatea dispozițiilor art.214 ind.1 Cod fiscal cu cele ale dreptului comunitar, dar aceasta are în vedere situația în care taxa specială de primă înmatriculare a fost solicitată pentru înmatricularea în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene, și nicidecum pentru înmatricularea unor autoturisme noi, așa cum este cazul de față și catre nu au mai fost anterior înmatriculate în nici un alt stat membru al Uniunii Europene. În acest caz, nu poate fi reținut caracterul discriminatoriu al taxei reglementate de dispozițiile art.214 ind.1 cod fiscal, aceasta nefiind percepută ca urmare a trecerii frontierei a autoturismului menționat mai sus.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de firma de leasing nu este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene, tribunalul constată ca fiind nefondată cererea formulată, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință admiterea cererii reclamantului ca temeinică și legală și respingerea excepțiilor invocate de intimate ca neîntemeiate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că, fondul prezentei cauze îl reprezintă obligarea organului fiscal să restituie suma totală de 18.330,76 lei compusă din suma de 15.404 lei achitată de către subsemnatul cu titlu de taxă specială de primă Înmatriculare auto În România pentru un auto turism 599 FI HG, achiziționat în Ianuarie 2008 în sistem leasing, precum și suma de 2.926,76 lei achitată de către subsemnatul cu titlu de TVA aferent taxei speciale de primă Înmatriculare auto. De asemenea am cerut obligarea intimatelor să achite dobânda legală aferentă cuantumului acestor sume a căror restituire se solicită, calculată de la data efectuării fiecărei plăti și până la data restituirii efective si integrală a sumei.
2. Cererea subsemnatului a fost în principal motivată de faptul că: acea taxă de primă înmatriculare nu era o taxă legală - raportat la dispozitiile Tratatului Privind functionarea Uniunii Europene si la întreg cadrul legislativ la, precum și prin prisma faptului că Statul Român - prin Guvernul României a recunoscut. Prin efectul legii, dreptul cetătenilor de a le fi restituită taxa de primă înmatriculare anterior achitată.
3. Subsemnatul reclamant am achiziționat în Ianuarie 2008, în regim leasing (leasing financiar), un autoturism 599 FI HG care este fabricat în Uniunea Europeană și care a fost achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene.
4. Pentru a putea înmatricula în circulație în România autoturismul achiziționat, subsemnatul am fost obligat la plata taxei speciale pentru autoturisme,i autovehicule (taxa de primă Înmatriculare), plus TVA aferent.
5. Plata taxei speciale pentru acest autoturism, plus TVA aferent, a fost efectuată de către subsemnatul prin virament bancar în contul societății de leasing " LEASING INSTITUȚIE FINANCIARĂ NEBANCARĂ" cu care subsemnatul am încheiat contractul de leasing financiar privitor la autoturism. Această societate de leasing, la rândul ei, a efectuat plata în contul Administrației Finanțelor Publice C - conform documentelor depuse la dosarul cauzei.
6. Considerând că această taxă specială pentru prima înmatriculare a autoturismului pe care am fost nevoit să o plătesc este nelegală, am solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice C restituirea integrală a sumelor achitate (cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cu titlu de TVA aferent).
7. Car espins cererea mea de restituire, apreciind că taxa de primă înmatriculare a fost plătită conform legislației fiscale române, respectiv art. 2141 - art. 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
8. Subsemnatul am înaintat la Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr-.
9. Prin Sentința Civilă nr. 1086/24.04.2009 pronunțată la fond Tribunalul Cluja respins cererea subsemnatului pe cale excepție prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, totodată considerând acțiunea ca nefondată și pe fond.
II. Motivele retinute de instanta de fond în sentinta atacată.
10. Instanța de fond a respins cererea subsemnatului pe cale de excepție, admițând excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului, invocată de a Mun. C-N, "raportat la faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată la pârâta de către firma de leasing, care este proprietarul autoturismului. instanța apreciază că reclamantul, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, nu are calitate procesuală în cauză".
11. În plus, pe fondul cauzei, Tribunalul Cluja considerat cererea subsemnatului ca nefondată pentru singurul considerent potrivit căruia "autoturismul pentru care reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare este unul nou, care nu a fost anterior înmatriculat în nici un alt stat membru al Uniunii Europene. În aceste condiții nu se poate considera ca fiind discriminatorie taxa specială de primă înmatriculare, aceasta nefiind percepută ca urmare a traversării graniței de către bunurile în speță, ci pentru efectuarea primei înmatriculări a autoturismului. Aceasta cu atât mai mult cu cât taxa. este percepută nu doar pentru înmatricularea autoturismelor fabricate în alte state ci și pentru cele produse în România.
Într-adevăr, există o jurisprudență bogată a instanțelor din România referitoare la incompatibilitatea DISPOZIȚIILOR ART. 214.1 Cod Fiscal cu cele ale dreptului comunitar, dar aceasta are în vedere situațiile în care taxa specială de primă înmatriculare a fost solicitată pentru înmatricularea în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene. În acest caz nu poate fi reținut caracterul discriminatoriu al taxei.
12. De asemenea, Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a DGFP C, motivat de faptul că "taxa de primă înmatriculare ce se solicită a fi restituită a fost încasată de pârâta a Mun. C-N ".
13. Evident, instanta de fond nu a consemnat si nu a luat în considerare motivele și argumentele pe care subsemnatul reclamant le-am dezvoltat pe larg în cuprinsul notelor de ședință înregistrate la dosarul cauzei și nici motivele și argumentele pe care subsemnatul reclamant le-am susținut cu ocazia concluziilor pe fond la ultimul termen de judecată din 24.04.2009.
n critica sentinței atacate și în considerarea motivelor invocate la acțiunea pe fond.
III. Referitor la excepția lipsei calității procesuale a reclamantului.
14. Argumentul care a stat la baza admiterii excepției intimatei a fost faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată la pârâta de către firma de leasing, care este proprietarul autoturismului, ceea ce în opinia instanței de fond a fost suficient pentru a aprecia că "că reclamantul, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, nu are calitate procesuală în cauză".
15. Practic, excepția invocată de intimata Administrația Finanțelor Publice C-N este raportată la faptul că taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 15.404 lei (plus 2.926,76 lei TVA) a fost achitată de subsemnatul în calitate de utilizator către firma de leasing " LEASING INSTITUȚIE FINANCIARĂ NEBANCARĂ" care la rândul ei a achitat-o la bugetul de stat, astfel încât se susține că firma de leasing ar fi cea îndreptățită să solicite restituirea acestor taxe.
16. Un prim argument în sprijinul apărării subsemnatului și pentru respingerea acestei excepții este referitor la faptul că subsemnatul am încheiat cu firma de leasing un Protocol (depus la dosarul cauzei la fond) prin care părțile (subsemnatul în calitate de utilizator de leasing și firma de leasing pe de altă parte) am convenit asupra următoarelor aspecte:
Leasing 8. este de acord și dă depline puteri utilizatorului pentru Întreprinderea măsurilor în vederea recuperării direct de către utilizator a acestor sume achita te cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare auto în România, inclusiv TVA aferent, pentru autoturismul marca 599 Fi HG achiziționat În regim leasing.
SC. Leasing 8. declară și se angajează că nu va demara (în nume propriu sau În numele utilizatorului J nici o procedură prin care să solicite restituirea În vre-un fel a sumelor achitate cu titlu de taxă specială de primă Înmatriculare auto În România și/sau TVA aferent autoturismului marca 599 Fi HG achiziționat În regim leasing de utilizatorul, acesta din urmă fiind singurul care va putea solicita restituirea acestor sume.
17. Astfel, subsemnatul am încheiat cu firma de leasing această convenție legală cu privire la recuperarea taxei de primă înmatriculare și TVA-ul aferent.
În baza acestei convenții legal încheiate sunt îndreptățit să solicit în mod direct restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare și am în consecință calitate procesuală activă în acest litigiu.
18. Un alt argument este referitor la recunoașterea legală a dreptului și totodată obligației utilizatorului din contractul de leasing financiar de a se comporta ca și un proprietar în ceea ce privește dreptul fiscal.
Astfel, ART.25 alin.l din CODUL FISCAL referitor la Contractele de leasing stabilește expresis verbis că "În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar."
19. Ori, statul prin Ministerul Finanțelor a stabilit în sarcina subsemnatului (utilizator de leasing financiar) obligații fiscale care sunt în sarcina proprietarului.
Dar acest tratament fiscal nu privește doar obligațiile din acest raport juridic ci și drepturile aferente. Aceasta înseamnă că trebuie să îmi fie recunoscut inclusiv dreptul proprietarului autoturismului de a solicita în nume personal taxa de primă înmatriculare. O altă interpretare ar presupune un abuz și o limitare ilegală a drepturilor mele constituționale.
20. Raportat la dispozițiile Codului Fiscal invocate, rezultă că reprezentanta Ministerului Finanțelor (pârâta-intimată ) nu putea să invoce excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului, din moment ce acest drept de a solicita în mod direct și personal restituirea taxei de primă înmatriculare este un drept fiscal recunoscut prin lege, subsemnatul fiind tratat din punct de vedere fiscal ca și un proprietar.
21. Cu atât mai mult acest drept trebuie să îmi fie recunoscut de instante de judecată care nu poate aprecia o astfel de exceptie decât prin prisma legii în
vigoare. Ori, această lege (Codul fiscal) îmi recunoaște și îmi dă dreptul de a solicita în mod direct și personal taxa de primă înmatriculare a autovehiculului, asemenea unui proprietar.
22. Pentru aceste motive de mai sus, rezultă că subsemnatul sunt îndreptățit să solicit în mod direct restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare și am în consecință calitate procesuală activă, motiv pentru care se impune respingerea excepției pârâtei-intimate.
IV. Argumentul privind nelegalitatea și ineficiența Art. 2141- 2143din Codul Fiscal
23. Primul aspect care trebuie luat în discuție este incidența prevederilor Art.110 (ex.art.90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată 2008/ C 115/01.
Ceea ce dorim să subliniem este referitor la abordarea teoriei potrivit căreia articole 2141-2143 din Codul Fiscal contravin prevederilor Art.ll0 (ex.art.90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care dispun că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
24. Practica instanțelor judecătorești este deja unitară cel puțin cu privire la faptul că taxa de primă înmatriculare încălca prevederile Tratatului (respectiv Art.110 ex.art.90 TCE) din Tratat) din punctul de vedere al tratamentului fată de cu privire la autovehicule second-hand (autovehicule neînmatriculate in România după ce anterior mai fuseseră înmatriculate si în țări din
25. Spre deosebire de acest gen de autovehicule, atunci când în discuție este restituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehicule noi, care sunt înmatriculate prima dată pe teritoriul în România, practica judiciară nu mai este atât de unitară, îmbrățișându-se uneori argumentele invocate de Administrația Finanțelor Publice și DGFP potrivit cărora taxa specială. a fost achitată pentru autoturisme noi,. motiv pentru care nu se poate considera ca fiind discriminatorie. aceasta cu atât mai mult cu cât taxa. este percepută nu doar pentru înmatricularea autoturismelor fabricate în alte state ci și pentru cele produse în România.
26. Argumentele subsemnatului se întemeiază pe faptul că articolul din Codul fiscal nu poate fi aplicat partial, în sensul să se recunoască că aceeași dispoziție este nelegală cu privire la autovehicule second-hand (încălcând dispoziții ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene precum și ale Constituției României) dar că este legală și se poate aplica pentru autovehicule înmatriculate în circulație pentru prima dată pe teritoriul în România.
27. În primul rând trebuie reținut aici faptul că instanțele de judecată (de pe raza Curții de APEL CLUJ cel puțin) au statuat prin hotărârile pronunțate că taxa de primă Înmatriculare contravine dispozițiilor Tratatului Comunității Europene și Constituției, creându-se deja o practică judiciară constantă.
Este unanim admis faptul că puterea lucrului judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde si asupra considerente lor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. "In principiu, puterea de lucru judecat împiedică - contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească dată într-un alt proces, deoarece altfel nu s-ar realiza administrarea uniformă a justiției" (Trib. Suprem, Secția civilă,. nr. 631/10.03.1973, nepublicata).
28. Cu privire la acest aspect, C a Europeană a Drepturilor Omului a criticat și condamnat România (în cauza Beian contra României, prin hotărârea pronunțată în data de 06.12.2007) pentru pronunțarea unor hotărâri divergente în cauze similare, motivat de faptul că astfel s-a încălcat principiul siguranței raporturilor civile, care reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
La pct. 33 din această hotărâre a CEDO se precizează că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi. acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați".
La pct. 37 din aceeași hotărâre a CEDO se menționează că "Desigur, divergentele de jurisprudență constituie, prin natura, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a regIe menta aceste contradicții ale jurisprudenței ( si si si altii impotriva Frantei [GC], nr. 24846/94 si 34165/96 la 34173/96, paragraful 59, CEDO 1999- VII)".
Criticând practica judiciară inconsecventă la cel mai înalt nivel, CEDO a statuat (la Pct.39 din aceeași hotărâre) că "Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrara principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. In loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar".
În continuare, la Pct.40 din hotărâre "Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea, în condițiile în care altor persoane. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi. În consecință, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție".
O abordare contrară ar contraveni arte 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, prin care se garantează că " de drepturile și libertățile recunoscute în - Convenție trebuie să fie asigurată, fără nici o distincție,.", respectiv că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilități publice și în condițiile prevăzute de lege si principiile generale ale dreptului internațional".
În aprecierea unor drepturi patrimoniale pretinse de rec1amantul Beian, CEDO a constatat că "reclamantul a fost privat de dreptul de a beneficia de drepturile cerute. Guvernul nu contesta faptul că altor persoane. li s-a recunoscut de către Înalta Curte de Casație dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii. A existat deci o diferență de tratament între reclamant și celelalte persoane aflându-se într-o situație similară cu a sa. Articolul 14 va fi astfel luat în considerare", declarând admisibilă cererea reclamantului.
29. Aici intervine rolul Curții de APEL CLUJ (ca și instanța de recurs în cauzele asemănătoare cu prezenta speță) care a stabilit o practică unitară în sensul constatării că dispozițiile arte 2141 din Codul Fiscal prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare contravin dispozițiilor Tratatului Comunității Europene și Constituției României.
Desigur, această practică judiciară s-a bazat pe spețele deduse judecății cu privire la taxa de primă înmatriculare pentru autoturisme vechi (second-hand) dar prin aceasta nu se poate evita discuția cu privire Ia esența acestor hotărâri judecătorești prin care se lipseau de efecte art. 2141-2143din Codul fiscal.
30. Ceea ce trebuie să se distingă aici este diferența juridică dintre/ norma juridică (ca și text de lege) și raporturile juridice afectate (protejate) de respectiva normă.
În mod absolut, nu este permisă nici confundarea și nici amestecarea acestor două noțiuni diferite.
31. Pe parcursul vieții sociale, diferite raporturi juridice (sociale) ori diferite subiecte de drept pot fi guvernate sau reglementate de aceeași normă juridică.
Putem afirma sub acest aspect că dispozițiile art. 2141din Codul Fiscal reglementează juridic, din punct de vedere al instituirii taxei de primă înmatriculare, atât autovehiculele noi cât și cele vechi (second-hand, rulate).
32. Sub nici o formă însă nu se poate accepta interpretarea potrivit căreia o normă de drept poate să mai producă efecte după ce se constată, se dispune ca atare prin hotărâri judecătorești care au creat o practică judiciară unitară) că încalcă prevederi ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
În nici un caz nu poate să fie susținută teza unei aplicări parțiale a normei de drept, adică o aplicare doar cu privire la anumite raporturi juridice, motivat de argumentul potrivit căruia acele raporturi nu au legătură cu raporturile de drept care au determinat lipsa de eficiență a normei respective.
33. . faptul că art. 2141 din Codul Fiscal nu face distincție în cuprinsul său între autovehicule noi și autovehicule vechi (din punct de vedere al primei înmatricuIări).
Mai mult decât atât, în Normele de aplicare - Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal la pct.311 alin.1 se prevede în mod expres că taxa specială se aolică atât autoturisme lor și autovehiculelor comerciale noi. cât și celor rulate. Menționăm că aceste Norme metodologice sunt aprobate prin nr. 44/2004, cu modificările și rectificările ulterioare.
34. Rezultă astfel că însuși emitentul actului normativa stabilit în mod expres că acel articol din Codul Fiscal privește deopotrivă autovehiculele noi și rulate. Ori, nu se mai poate veni cu o susținere prin care să se împartă un singur text de lege și să se distingă cazurile în care este în conformitate și când nu este în conformitate cu Tratatul comunitar. Putem discuta ce ar fi fost dacă Guvernul României ar fi adus o precizare expresă și ar fi spus că taxa respectivă nu se aplică pentru autovehiculele rulate importate în România din, dar nu este cazul pentru astfel de ipoteze.
Singura ipoteză care se poate lua în discuție este aceea că prin hotărâri judecătorești s-a stabilit încălcarea de către arte 2141din Codul Fiscal a unei sau unor norme din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Aceasta înseamnă că tot textul articolului respectiv devine ineficient din punct de vedere juridic, adică întreaga acea normă de drept va fi sanctionată cu efectele pentru acte nelegale.
O altă interpretare excede atât unei simple interpretări a unui text juridic, dar mai cu seamă aduce atingere principiilor de drept.
35. Rezultă astfel o concluzie evidentă: norma de drept în baza căreia am fost obligați să achităm taxa specială de primă înmatriculare (chiar cu privire la mașinile noi) nu era o prevedere lee:ală, respectiv s-a stabilit prin hotărâri judecătorești că art. 2141 din Codul Fiscal încalcă prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
36. Pe de altă parte, ESTE NERELEVANT SI FĂRĂ faptul că se susține că arte 2141 din Codul Fiscal nu aduce atingere decât unei sau anumitor norme din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene iar acea încălcare nu este decât cu privire la autovehiculele rulate importate în România din
Atunci când analizăm atingerea (.rea) adusă unor norme comunitare NU PUTEM SĂ SĂ CANTITATEA DE ATINGERE acelor norme.
Simplul fapt că se încalcă o normă comunitară lovește de ineficiență juridică respectiva normă națională.
37. Prin alin. 4 al art.148 din Constituția României se stabilește că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Prin aceasta, se investesc instanțele judecătorești cu atributul suprem al garanției în numele Statului Român că se va asigura legalitatea și prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
38. În cazul în care constată că o normă intemă încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, autoritatea judecătorească, prin instanțele judecătorești, își exercită prerogativa de garant al unor principii constituționale și dispune respectarea prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
39. În practica CEDO (Hotărârea CEDO din data de 26.04.2007, cauza Dumitru Popescu contra României) se statuează că prevederile Convenției (Convenției Europene a Drepturilor Omului) fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare. Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le proeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor. Aceeași atitudine și obligație revine instanțelor judecătorești naționale și atunci când sunt sesizate cu încălcarea unor norme comunitare.
40. Pentru toate aceste motive mai sus expuse, ca urmare a efectului direct al articolelor citate din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Instanța de judecată este datoare să constate că arte 2141-2143 Cod Fiscal nu pot fi considerate ca fiind in vigoare după aderarea României la, aceste norme fiind abrogate implicit din momentul aderării României la, impunându-se concluzia potrivit căreia taxa
specială achitată pentru Înmatriculare a autovehiculelor a fost . În mod ilegal, că este o plată nedatorată și că a fost plătită În mod forțat, din moment ce achitarea taxei reprezenta singura modalitate de a putea . În circulație un autoturism.
Argumentul referitor la RECUNOASTEREA PRIN EFECTUL LEGII A DREPTULUI DE A FI RESTITUITĂ TAXA.
41. Un alt important argument în susținerea pretențiilor subsemnatului este referitor la Efectul recunoașterii de către Statul Român. prin Guvernul României. a dreptului persoanelor de a le fi restituită taxa de primă Înmatriculare anterior achitată.
42. În cadrul nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule (ordonanță de urgență prin care se abrogau articolele 214L2143 din Codul Fiscal și se instituia noua taxă de poluare), la Art.11 se prevede că Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și auto vehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza rocedurii p. stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
și definiție a termenului, restituirea înseamnă înapoiere, a da înapoi - ceva care se datorează.
Ori, prin textul legal din cuprinsul art. 11 se dispune înapoierea taxei de primă înmatriculare către persoanele care anterior o achitaseră, interpretarea acestei restituiri putând continua chiar până la echivalarea măsurii cu recunoașterea netemeiniciei măsurii de obligare la plata taxei de primă înmatriculare.
43. Principalul efect al dispoziției legale privind restituirea este chiar dreptul persoanelor de a primi înapoi contravaloarea sumei achitate cu titlu de taxă specială (taxă de primă înmatriculare).
44. Un alt efect este recunoașterea de către Guvernul României a faptului că taxa de primă înmatriculare a fost ne legal încasată, aceasta în condițiile în care iese din discuție caracterul de liberalitate din partea Statului Român. Doar ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus restituirii, aceasta potrivit arte 1092 Cod Civil, astfel încât înapoierea acestor sume de bani este îndeplinirea obligației Statului Român de a înapoia sumele nelegal pretinse.
45. Desigur, analiza trebuie continuată cu o discutie referitoare la acea compensatie legală pe care o instituie același articol 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
46. Prin art. 11 de mai sus se stabilesc practic următoarele: restituirea taxei de primă înmatriculare către contribuabilii care anterior o achitaseră, și totodată o compensare legală între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea noilor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, urmând ca să se restituie doar diferența dintre taxa specială și taxa pe poluare.
47. Fără a parafraza aici una din legile lui potrivit căreia ce începe prost se sfârșește și mai prost, dorim totuși să învederăm lipsa de aplicabilitate (ineficiența juridică) a acestei compensări legale.
48. Guvernul României, pus în fața presiunilor Uniunii Europene cu privire la anularea taxei de primă înmatriculare, a găsit un înlocui tor pe care l-a îmbrăcat în haina protecției mediului, ajungând astfel la adoptarea și mai noii taxe pe poluare.
49. Ceea ce nu putea accepta însă Executivul era slăbirea bugetului de stat prin efectul care s-ar fi re simțit în urma efortului financiar care trebuia făcut pentru restituirea taxelor de primă înmatriculare către contribuabili.
Din nefericire pentru sistemul nostru legal, aceeași pripire juridică care a existat pe tot parcursul adoptării acestor taxe speciale (de primă înmatriculare sau de poluare) s-a regăsit și în noua ordonanță de urgență.
Din simpla lecturare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule reiese că articolul 11 din această ordonanță de urgență este un implant deopotrivă prost conceput și care nu a reușit să se grefeze pe întregul care îl constituie actul normativ privind taxa pe poluare.
50. Prima critică care trebuie adusă acestei așa-zise compensații legale este aceea că pentru compensarea unor taxe cu caracter fiscal trebuia prevăzută o atare procedură prin Codul Fiscal.
Acesta întrucât cel puțin una dintre taxe (taxa de primă înmatriculare) a fost o taxă fiscală, conținută în cuprinsul Codului Fiscal.
Chiar dacă s-a dorit includerea acestei compensații într-o ordonanță de urgență despre taxa de poluare, Executivul trebuia să respecte prescripțiile speciale privitoare la taxele fiscale și să completeze Codul Fiscal cu o prevedere, chiar succintă, dar prin care să se încerce să se dea cel puțin o tentă de legalitate pentru o astfel de compensare.
51. Principala critică însă care trebuie adusă acestei așa-zise compensații legale este aceea că pentru compensarea oricăror datorii, una din condițiile esențiale este ca cele două datorii să fie deopotrivă lichide și exigibile".
Acest principiu de drept este regăsit în Codul Civil la arte 1145 care prevede: "Compensația n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani și care sunt deopotrivă lichide si exigibile".
s-a considera de făuritori de lege, membrii Executivului (nici chiar ei) nu pot nici ignora și mai cu seamă nici nu pot . acest principiu.
52. Ori, acea compensație legală din arte 11 din ordonanța de urgență încearcă compensarea a două datorii din care doar una este exigibiIă, respectiv este exigibilă doar datoria Statului Român de restituire a taxei de primă Înmatriculare, În timp ce a doua datorie nu este exigibilă.
Pentru a ne elucida cu privire la acest aspect vom selecta mai jos nu mai puțin de 3 (trei) argumente cuprinse în chiar nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, potrivit cărora contribuabilii care au achitat taxa de primă Înmatriculare nu mai pot fi obligați să achite ulterior taxa de poluare.
53. Se specifică în mai multe articole care este momentul în care intervine obligația de plată a taxei de poluare.
În primul rând, la art.4 din ordonanța de urgență se precizează în mod expres că "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatricuIări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea În circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9".
Evident că pentru contribuabilii care au achitat taxa de primă înmatriculare nu mai urmează nici prima înmatriculare și nici repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, întrucât aceștia și-au Înmatriculat autovehiculele lor În perioada dintre 1 ian.2007 și 1 iulie 2008.
Practic, situația clasică și generală este cea de la lit.a) de la art. 4, respectiv cu ocazia primei înmatriculări, dar care primă înmatriculare a avut loc cu timp înainte de apariția ordonanței de urgență referitoare la taxa de poluare.
În cazul subsemnatului dovadă stau și actele privind înmatricularea în circulatie a autovehiculului care face obiectul litigiului. acte depuse în probatiune la dosarul de fond. 54. De asemenea, la art.5 alin.5 din aceeași ordonanță de urgență se stabilește că "Dovada plății taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.".
Prin această dispoziție legală se stabilește regula potrivit căreia la prima înmatriculare a unui autovehicul trebuie să se prezinte dovada achitării taxei de poluare, ceea ce înseamnă că încă o dată că este imposibilă aplicarea dispozițiilor respective și contribuabililor care au înmatricula prima dată autovehiculele anterior intrării în vigoare a acestei nr. 50/2008.
55. Nu în ultimul rând invoc alte dispoziții care clarifică o dată în plus care este momentul datorării taxei de poluare, respectiv pct.3 de la art.1V al nr. 218 din 10 2008, privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabilesc că "Procedura de înmatriculare a autovehiculelor se consideră inițiată la data de punerii documentelor prevăzute la art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Contribuabililor li se aplică regimul juridic în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art. 5 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 50/2008". Aceste documente sunt "documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență" potrivit art. 5 alin.2.
56. Față de toate aceste argumente legale cuprinse în chiar actul normativ ce instituie compensația legală care este însă ilegală, solicit Instante să constate că:
Reclamantul are dreptul la restituirea taxei de primă înmatriculare în întregime, acesta nu datorez taxa de poluare, neîncadrându-se la nici una din situațiile legal stabilite ca fiind situații generatoare a obligației de plată a taxei de poluare, Compensarea legală dispusă prin art. 11 din ordonanța de urgență este în realitate ilegală, nefiind respectat principiul de drept potrivit căruia Compensația n-are loc decât între două datorii care sunt deopotrivă lichide si exigibile.
VI. Argumentul potrivit căruia a fost instituită o nouă taxă vamală sau taxă cu efect echivalent.
57. Motivația și conjunctura economică care a dus la impunerea acelei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) este necontestată deja de prea mult timp pentru a ne mai întoarce la o analiză a acestora. Ceea ce trebuie subliniat însă este esența introducerii acelei taxe de primă înmatriculare, respectiv care a fost cauza și mai ales scopul instituirii taxei.
58. La momentul adoptării modificărilor la Codul Fiscal (articolele 2141- 2143) prin care se instituia noua taxă de primă înmatriculare ne aflam în vara anului 2006, moment în care pe de o parte România aștepta cu înfrigurare data de 1 ianuarie 2007 la care oficial țara noastră devenea membră a Uniunii Europene.
59. Pe de altă parte însă, Executivul României încerca cu disperare să identifice sursele de finanțare ale bugetului (de fapt atât bugetul național cât și cota de contribuție la bugetul consolidat al UE) care să înlocuiască taxele și celelalte surse bugetare care încetau ori care trebuiau anulate odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Una din principalele surse de venit la buget până în 2006 era constituită din accizele și taxele vamale pentru importul de autovehicule în relația cu țările membre U.
60. Ministerul Finanțelor a încercat să identifice o nouă sursă de venituri bugetare, după ce odată cu aderarea României la Uniunea Europeană prin eliminarea accizelor și a taxelor vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre se producea o diminuare a încasărilor bugetare. Soluția pe care oficialitățile române au crezut că au găsit-o a avut forma noii taxe de primă înmatriculare, taxă care se percepea exact ca si în cazul vechilor accize si taxe vamale: orice autovehicul intrat în tară si înmatriculat în circulatie devenea sursa veniturilor bugetare. Problemele care au apărut după introducerea în Codul Fiscal a mult contestatelor articole 214L 2143 nu țin de formă ci de esența acestor modificări legislative, care s-a dovedit a încălca principiile comunitare.
61. Rezultă din cele de mai sus care a fost cauza introducerii noii taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare): cauza a constituit-o diminuarea încasărilor bugetare de la data de 1 Ianuarie 2007 prin eliminarea accizelor și a taxelor vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre
62. Urmare logică a acestei cauze, reiese și SCOPUL introducerii noii taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare): scopul noii taxe a fost identificarea și instituirea unei noi surse de venituri bugetare pentru momentul de după 1 ianuarie 2007, pentru înlocuirea veniturilor bugetare (accize și taxe vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre ) care încetau odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
63. de la din partea oficialilor Uniunii Europene nu s-a lăsat atunci așteptată și pe diverse canale a fost transmisă României nemulțumirea oficialilor europeni față de modificările aduse Codului Fiscal prin introducerea reglementărilor legate de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare).
64. Prima confirmare oficială a venit prin Raportul Comisiei Europene din 2006, care a precizat că principalul neajuns al legislației fiscale românești este introducerea noii taxe pentru prima înmatriculare, care contravine legislației europene. "Taxa de înmatriculare a autoturismelor este incompatibilă atât cu Tratatul de aderare a României, cât și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție", se arata în Raportul Comisiei Europene din 2006.
65. Relativ târziu, după aproape doi ani, Guvernul României a cedat presiunilor Uniunii Europene privitoare la conformarea cu normele europene, aceasta și din cauza pârghiilor regimului comunitar, inclusiv a "procedurii de infringement" împotriva țării noastre, și a abrogat prevederile articolele 2141- 2143din Codul Fiscal.
66. Astfel, o altă critică care trebuie reținută referitor la articole 2141-2143din Codul Fiscal este referitoare la faptul că în esența ei acea taxă de primă înmatriculare a constituit o taxă vamală impusă pentru simpla trecere a frontierei dintr-un stat membru în România a unui autovehicul și înmatriculare a acestuia la noi în țară.
67. Trebuie învederat faptul că în realitate, cauza și mai ales scopul acelei taxă de primă înmatriculare ( punctele 4-9 de mai sus) au determinat adevărata valoare juridică a acestei taxe, respectiv o taxă vamală altfel denumită, care intra în vigoare la 1 Ianuarie 2007, deci imediat ce încetau normele legale care instituiau și reglementau vechile accize și taxe vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre; era impusă pentru simpla trecere a frontierei dintr-un stat membru în România a unui autovehicul și înmatricularea acestuia la noi în tară.
68. Ori, această taxă cu caracter de taxă vamală contravine dispozițiilor imperative ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, respectiv încalcă principiile stabilite cu privire la libera circulație a mărfurilor și la uniunea vamală pe teritoriul
Prin dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene se stabilește în mod explicit că pe teritoriul Uniunii Europene nu există taxe vamale între statele membre.
69. În Titlul II - Libera circulație a mărfurilor din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată 2008/C 115/01, la Art.28 (ex.art.23 TCE) din Tratat se prevede la alin. 1 că "Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe".
70. În cadrul aceluiași Titlu II din Tratat, la Capitolul 1 - Uniunea vamală, Art.3O (ex.art.25 TCE) prevede că "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
71. Raportat la aceste dispoziții imperative mai sus citate, reiese faptul că Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice în mod expres și neechivoc
atât taxele vamale la import și la export între statele membre cât și orice taxe cu efect echivalent și taxe vamale cu efect fiscal.
72. Față de aceste argumente de mai sus invoc incidența și a prevederilor art.148 din Constituția României, care la alin.2 dispune că "urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Totodată, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2, această garanție constituțională fiind stabilită prin alin.4 al articolului 148 din Constituție.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Uniunii Europene.
VII. Referitor la excepția lipsei calitătii procesuale pasive a intimatei
73. Subsemnatul am motivat poziția exprimată de respingere a excepției lipsei calității pasive a intimatei C pe baza principalului argument potrivit căruia intimata C trebuie să fie pârâtă-intimată în acest litigiu pentru a putea să îi fie opozabilă sentința care se va pronunța în această cauză.
74. Este incontestabil faptul că C este ordonatorul principal de credite pentru Administrația Finanțelor Publice a Mun. C-
În realitățile cu care ne confruntăm zi de zi există o practică din partea Ministerului Finanțelor de a amâna până la ne sfârșit restituirea taxelor către contribuabilii care au acest drept de restituire.
Taxa specială de primă înmatriculare (taxa auto) a fost o taxă care s-a colectat la bugetul central de stat, astfel încât în cazul în care ar fi admisă cererea subsemnatului pârâta-intimată Mun. C-N ar putea invoca în motivarea unui refuz de restituire a taxei faptul că acea sumă a fost încasată și virată la bugetul de stat central astfel încât nu mai are cum să debiteze din trezoreria municipiului o astfel de sumă.
75. Acestea au fost argumentele pentru care am considerat că este necesară chemarea în judecată și a pârâtei C, argumentele fiind de asemenea pertinente și legale cu privire la susținerea solicitării de respingere a exepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
VIII. Referitor la PLATA TVA și a dobânzilor legale calculate asupra sumelor a căror restituire se solicită.
76. Referitor la restituirea și a sumei reprezentând TVA aferent taxei speciale de primă înmatriculare, doresc să arăt că subsemnatul atunci când am achitat acea taxă am realizat-o prin societatea de leasing cu care aveam încheiat contractul de leasing financiar. Această situație nefiind stabilită în mod expres prin reglementările fiscale, în acest circuit al plății taxei de primă înmatriculare prin interpunerea societății de leasing se adaugă și TV
Reclamantul recurent sunt persoană fizică, neplătitor de TVA, astfel încât acest TVA nu îl mai pot nici deduce nici recupera ulterior așa cum au posibilitatea agenții economici.
77. Având în vedere caracterul accesoriu al TVA aferent taxei speciale de primă înmatriculare, subsemnatul solicit restituirea și a acestei sume, în temeiul principiului de drept potrivit căruia accesorium sequitur principalem.
78. Subsemnatul mai solicit obligarea intimatelor la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor a căror restituire se solicită, întrucât prin plata efectuată de subsemnatul cu titlu de taxă de primă înmatriculare patrimoniul Ministerului Finanțelor Publice s-a mărit concomitent cu diminuarea patrimoniului subsemnatului, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, această situație echivalează cu o plată nedatorată astfel cum este ea reglementată prin arte 1092 și 992-997 Cod Civil.
79. Refuzul organului fiscal de a îmi restitui de bună-voie și la timp aceste sume a fost de natură să prelungească prejudiciul suferit de subsemnatul rec1amant care am fost lipsit în mod nelegal de folosința unor importante sume de bani pe care am fost obligat să le achit cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme.
80. În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat subsemnatului rec1amant, pe lângă restituirea taxei de primă înmatriculare mai solicit obligarea organului fiscal (Administrația Finanțelor Publice C-N) la plata dobânzii legale (cu titlu de folos nerealizat), calculată de la data efectuării fiecărei plăti și până la data restituirii efective si integrală a sumei.
81. Conform arte 3 alin. 3 din 0.0. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%.
În drept, își întemeiază recursul dispozițiile art. 299 și urm. Cod Procedură Civilă, pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 214L2143 din Codul Fiscal, Art.110 (ex.art.90 TCE), Art.28 (ex.art.23 TCE), Art.30 (ex.art.25 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată 2008/ C 115/0 1, art.148 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, art.4, art.5 alin.5, art.11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, art. 969, art. 998, art.1082, art.1084, art. 1092 și 992-997 Cod Civil, art. 3 alin. 3 din OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
La data de 24 iunie 2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței atacate, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive și ca atare menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
1. rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de 18.330,76 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare a autoturismului marca 599 F HG1 5999 plătită la data de 6.02.2008 de către reclamant.
Așa cum rezultă din probele dosarului taxa specială de primă înmatriculare în valoare de 15.404,00 lei a fost plătită de societatea de leasing SC LEASING SA în calitate de proprietar conform ordinului de plată nr. 21 din 7 februarie 2008 și nu de către reclamant, acesta având doar calitatea de utilizator al autoturismului.
Pârâta a răspuns cererea formulate de către reclamant prin adresa nr. 22781 din 30.06.2008 arătând că restituirea taxei speciale de primă înmatriculare face obiectul procedurii prevăzute la art. 11 din OUG nr. 50/2008 și că la data formulării cererii nu au fost încă publicate normele metodologice de restituire.
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C deoarece deși taxa a fost încasată la bugetul de stat administrarea acesteia se realizează prin unitățile administrativ teritoriale, respectiv C-
De altfel, din conținutul acțiunii introductive de instanță rezultă că reclamantul a solicitat expres restituirea taxei exclusiv față de C-N și nu față de pârâta DGFP
Prin urmare, reținând și dispozițiile art. 129 alin. final pr.civ. și că potrivit dispozițiilor art. 161din Legea nr. 554/2004 nu este necesară introducerea în cauză a DGFP C, se reține că instanța de fond a soluționat legal și corect excepția invocată în cauză reținând astfel că motivele de recurs vizând această chestiune sunt neîntemeiate.
2. Cât privește raportul juridic de conflict legat între reclamant și pârâta C-N, Curtea reține că instanța de fond a statuat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și apoi a antamat și fondul cauzei, cu toate că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. acest ultim aspect nu mai era necesar de vreme ce soluția decisivă s-a grefat pe lipsa calității procesuale active.
Curtea reține că în raportul juridic legat de operațiunea de înmatriculare a autovehiculului au acționat ca subiecte de drept pârâta C-N în calitate de organ fiscal teritorial prin care s-a încasat taxa și plătitorul acestei taxe, respectiv un terț, societatea de leasing SC LEASING SA.
Așa fiind, dreptul de a cere restituirea taxei speciale de primă înmatriculare aparține exclusiv persoanei care a efectuat plata taxei, anume societății de leasing în calitatea sa de proprietar al autoturismului din litigiu.
Reclamantul și-a justificat demersul de a acționa în instanță pe pârâtă și a cere restituirea unei sume mai mari decât ce a efectiv încasată de aceasta prin invocarea unui protocol încheiat ulterior la data de 20 noiembrie 2008 prin care se atestă că reclamantul a plătit societății de leasing suma totală de 18.330,76 lei din care suma de 15.404 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și 2.926,76 lei TVA din care societatea de leasing a plăti suma de 15.404 lei la bugetul de stat, protocol prin care este împuternicit reclamantul să solicite bugetului de stat restituirea sumei efectiv plătite societății de leasing.
Pe de altă parte, rezultă din același protocol faptul că societatea de leasing se obligă față de reclamant că nu va nicio procedură de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare în nume propriu.
Textul art. 25 din Codul fiscal, în temeiul căruia s-a făcut solicitarea se opune organului financiar protocolul realizat între utilizator și proprietar, relevă aspecte de natură fiscală ce rezultă din derularea unui contract de leasing, respectiv modalitatea în care este privit utilizatorul din cadrul unui contract de leasing financiar și regimul fiscal aferent.
Or, înmatricularea autovehiculului reprezintă operațiunea prin care autoritatea de resort verifică condițiile legale pentru punerea legală în circulație a unui autovehicul în România.
Între alte condiții, la epoca la care a fost înmatriculat autovehiculul și conform regimului legal, în cazul importului sau al achiziției de piața intracomunitară a unui autovehicul nou, titularul dreptului de proprietate al acestuia era obligat ca la prima înmatriculare în România să plătească o taxă specială de primă înmatriculare conform prevederilor art. 2141și urm. Cod. fiscal.
În speță se constată însă că pentru autoturismul nou, achiziționat de către societatea de leasing SC LEASING SA C-N din Germania la data de 29.01.2008 în baza facturii nr. -, această entitate a plătit taxa specială de primă înmatriculare și tot aceasta a îndeplinit formalitățile înmatriculării autoturismului așa cum de altfel reiese și din certificatul de înmatriculare seria -.
Așa fiind, cum dispozițiile art. 25 din Codul fiscal nu pot fi opuse organului fiscal pentru ca utilizatorului să i se restituie o taxă pe care acesta nu a plătit-o în contul bugetului de stat în executarea contractului de leasing și cum protocolul încheiat la 20.11.2008 privește exclusiv pe utilizator și societatea de leasing neputând fi opus terților (organul fiscal), Curtea, în baza considerentelor de mai sus, reține că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost corect rezolvată de instanța de fond.
Din această perspectivă, Curtea va reține că recursul reclamantului este nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 îl va respinge ca atare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1.pr.civ. corelat cu regimul excepției lipsei calității procesuale (excepție absolută cu efect dirimant și peremptoriu), Curtea este dispensată de analiza celorlalte motive de recurs care vizează fondul cauzei de vreme ce soluția corectă, legală și temeinică a instanței de fond este și poate fi exclusiv aceea a soluționării acțiunii prin reținerea ca întemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Depășirea limitelor de judecată și încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. și nesocotirea regimului excepției absolute a lipsei calității procesuale active nu-l îndreptățesc pe reclamant să ceară instanței de recurs verificarea soluției date de Tribunal asupra fondului cauzei.
De aceea, Curtea este dispensată a mai analiza motivele de recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1086/24.04.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - -
Red.U/Dact.
2 ex./15.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Danusia Pușcașu
