Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.097/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr. 722/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, asistat de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 19.06.2009 s-a depus la dosar, de către intimată întâmpinare, comunicată anterior deschiderii dezbaterilor cu reprezentantul recurentului.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul însusținerea recursului.
Reprezentantul recurentului arată că susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 722 din 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Clujs -a respins excepția de nelegalitate formulată de către reclamantul --, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat constatarea nelegalității actului constatator nr. 260 din 3 decembrie 2000, dispoziției de urmărire nr. 19/22.01.2001 și a deciziei nr. 111/2006, iar prin încheierea civilă nr. 12.211 din 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Cluj -N a sesizat această instanța cu excepția de nelegalitate formulată de reclamant.
Motivele de nelegalitate, a reținut prima instanță, ar fi, în esență, faptul că actul constatator nr. 260/2000 nu se referă la persoana reclamantului, adresa acestuia a fost, semnătura nu îi aparține, iar actul însuși s-a întocmit la peste 1 ani și 5 luni de la data introducerii în țară a bunului. La data de 20.02.2006 când i s-au comunicat actele, dreptul de a solicita plata era prescris pentru organele fiscale și, prin urmare și actele de executare silită, respectiv dispoziția de urmărire nr. 19/2001 și decizia nr. 111/2006 sunt nelegale.
În aceste condiții, reclamantul a uzat de calea acțiunii în contencios fiscal care i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1.150/2007 a Tribunalului Cluj rămasă irevocabilă.
Asupra excepției, tribunalul a reținut că prin actul constatator nr. 260 din 3.12.2000 întocmit de Direcția Generală a Vămilor s-a stabilit obligația de plată în sarcina reclamantului a unei taxe de 36.664.910 ROL fiind întocmit un proces-verbal de afișare a somației în 8.08.2001 la domiciliul indicat de poliție iar ulterior fiind comunicată somația cu nr. 2.734/20.02.2006 precum și adresa de înființare a popririi.
De asemenea, prin aceste acte precum și prin dispoziția de urmărire nr. 19/2001, emisă de C și decizia nr. 111/20.02.2006 precum și procesul-verbal nr. 17.914/30.07.2008 s-a pornit executarea silită prin înființarea popririi asupra disponibilităților deținute la terțul poprit Consiliul Județean
Reclamantul a formulat o acțiune în contencios fiscal pentru anularea actelor administrativ - fiscale care se execută în dosarul execuțional nr. 472/2001, acțiune care în conformitate cu prev. art. 218 Cod procedură fiscală i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1.150/2007 din dosarul - rămasă irevocabilă.
De asemenea, s-a solicitat anularea popririi înființate în baza acestor acte pe procedura prevăzută de art.173 Cod procedură fiscală iar în contestația la executare s-a invocat excepția de nelegalitate.
Tribunalul, a apreciat că atât timp cât actele administrativ fiscale au rămas definitive prin neformularea acțiunii în contencios fiscal sau respingerea acestei acțiuni este aplicabil principiul conform cărora actul care nu poate fi atacat pe cale de acțiune nu poate fi atacat nici pe cale de excepție.
Ca atare, actele administrative bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate pot fi executate fără ca legalitatea lor să poată fi pusă în discuție în cadrul prevăzut de art. 4 din Legea 554/2004.
Această situație ridicată de reclamant nu ar avea de altfel legătură cu cauza dedusă judecății respectiv cu contestația la executare pentru că nu se poate considera că executarea nu ar fi fost legală și temeinică pe motivul că s-ar admite ulterior o excepție de nelegalitate și chiar în această ipoteză apreciind posibilitatea introducerii excepției de nelegalitate în cadrul contestației la executare, executarea silită ar putea fi reluată deoarece actul administrativ fiscal nu este anulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin sentința nr. 1.150/2007 Tribunalul Clujs -a pronunțat pe o excepție de procedură, fără a cerceta fondul cauzei, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat în cauză.
A arătat reclamantul că în prezentul litigiu excepția de nelegalitate a fost formulată în cadrul executării silite prin poprire într-un alt cadru procesual în care s-a invocat nelegalitatea titlului executoriu.
În nici una dintre fazele procesuale anterioare nu s-a verificat pe fond legalitatea actului incriminat, hotărârile anterioare fiind pronunțate fără cercetarea fondului.
Recurentul nu a indicat temiul juridic al cererii de recurs, însă din analiza motivelor de fapt prezentate Curtea apreciază că recurentul invocă nelegalitatea sentinței recurate în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 pr.civ.
Pârâta s-a opus admiterii recursului.
Susține pârâta în întâmpinare ( 7), că excepția de inadmisibilitate este întemeiată prin raportare la obiectul dedus judecății, în sensul că pentru contestarea actelor administrativ-fiscale, titularul acestora are deschisă calea de atac administrativ-jurisdicțională prev. de art. 205 - 218.pr.fiscală.
Reclamantul fiind în drept să promoveze o acțiune în realizarea dreptului, acțiunea în constatare este inadmisibilă susține pârâta.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Atunci când a fost investită cu o cerere având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale, instanța de fond, respectiv Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 1.050/2007 pronunțată în dosarul nr- a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios-fiscal formulată de către reclamant, iar Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr. 112 din 23 ianuarie 2008 respins ca tardiv recursul reclamantului, menținând în întregime hotărârea Tribunalului Cluj
Se constată așadar călegalitateaactelor administrative nu a fost verificată în procedura de control direct reglementată de art. 205 și urm. pr.fiscală. cauza fiind soluționată pe excepție.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,legalitateaunui act administrativ unilateral cu caracter individual, deci și fiscal, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatăoricândîn cadrul unui proces pe cale de excepție.
Textul legal menționat anterior nu condiționează admisibilitatea de principiu a excepției de nelegalitate de existența unei alte căi de atac împotriva actului administrativ unilateral cu caracter individual considerat ca fiind vătămător.
Mai mult decât atât, același text legal face referire laverificarea legalitățiiunui act administrativ unilateral cu caracter individual.
În speță, legalitatea actului fiscal nu a fost verificată în procedura cererii directe, aceasta fiind respinsă prin reținerea excepției de inadmisibilitate, așa cum s-a arătat anterior.
Rezultă deci că în prezenta cauză, actele fiscale nu au fost verificate pe calea acțiunii directe pentru ca din această perspectivă să se poată aprecia că nu ar mai fi fost posibilă verificarea legalității actului pe calea excepției de nelegalitate, deoarece calea acțiunii directe a fost epuizată în mod defavorabil și culpabil de către partea interesată.
Ceea ce este important de reținut este faptul că procedura instituită de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite o ultimă verificare a legalității actelor administrative pe cale de excepție atunci când fie nu s-a urmat acțiunea directă de atacare a actului, fie aceasta a fost urmată, însă cererea a fost soluționată în urma admiterii unei excepții care a făcut de prisos soluționarea fondului cauzei.
Nu i se poate imputa părții soluția de respingere a cererii formulate în calea directă de atac ca urmare a admiterii unei excepții întrucât dispozițiile art. 4 alin. 1 permit verificarea legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data la care acesta a fost emis și indiferent de conduita părții.
Desigur, singura situație de excepție care nu este însă prezentă în cauză este cea în care legalitatea actului administrativ ar fi fost verificată pe fond, pe calea unei acțiunii directe, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză.
În consecință, față de cele menționate anterior, se va admite recursul și se va casa hotărârea atacată, iar în temeiul art. 312.pr.civ. văzând și dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul --, împotriva sentinței civile nr. 722 din 20 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./15.07.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Danusia Pușcașu
