Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIA Nr. 214
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ fiscal promovat de recurenta - reclamantă cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr. 403/Ad. din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 6773/2004).
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2008.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ - fiscal, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 403/18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația formulată de în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția de Control Fiscal B, contestație având ca obiect cererea de anulare deciziei nr. 2801/29 iulie 2004 a
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de control încheiat la data de 30.IV.2004 de către Direcția de Control Fiscal B s-a concluzionat că reclamanta datorează următoarele sume: 758.584.271 lei TVA respinsă la deducere cu înregistrarea pe cheltuieli nedeductibile, aferentă facturilor ce reprezintă contravaloarea cherestea rășinoase și 36.988.928 lei, TVA respinsă la deducere cu înregistrarea pe cheltuieli nedeductibile, aferentă bonurilor fiscale reprezentând contravaloarea carburanți. Împotriva procesului verbal, reclamanta a formulat contestație.
Prin decizia nr.2801/29.VII.2004 a Bs -a respins contestația formulată pe considerentele că în mod corect organul de control nu avut în vedere facturile și avizele (incomplete) ale unor furnizori de material lemnos, pentru ca acești să poată fi identificați, iar bonurile fiscale reprezentând c/v carburanților nu au trecute denumirea unității și numărul mijlocului de transport.
Cu ocazia controlului fiscal s-a stabilit că unii furnizori nu figurează ca plătitori de TVA și nu sunt înregistrați la. ( " " C, "" M C), alții au scris pe facturile fiscale un Cod fiscal fictiv ( "" H), iar alții nu au întocmit facturi fiscale către reclamantă ( "" )
În cauză, la cererea reclamantei a fost efectuată și o expertiză contabilă, care a concluzionat în esență că documentele prezentate de reclamantă pot fi avute în vedere pentru a se obține deducerea TVA-ului, iar acesteia nu îi incumbă obligația de a face cercetări cu privire la realitatea actelor emise de către furnizori, în acest sens expertul făcând trimitere la practica judiciară.
Instanța de fond a apreciat că expertul și-a depăși competențele, el neavând competența a se pronunța pe legalitatea unor operațiuni, considerent pentru care concluziile expertizei nu au fost avute în vedere.
Mai mult decât atât, prin sentința penală nr.334/28.II.2006 a Judecătoriei Moineștis -a dispus condamnarea numitului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prin înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale și emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale false și totodată s-a dispus anularea unor facturi care au făcut obiectul controlului fiscal. Prin aceiași sentință s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu reclamanta și la plata de despăgubiri către pârâtă în sumă de 956.921.936 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, în dezvoltarea motivelor de recurs fiind invocate următoarele aspecte:
- instanța de fond nu a analizat și nu a motivat înlăturarea apărărilor sale, concluziile expertizei contabile fiind înlăturate "de plano" fără nici un temei;
- în mod greșit s-a apreciat că anumite facturi sau bonuri de consum nu au calitatea de documente justificative pentru deducerea în condițiile în care respectivele acte au fost înregistrate în contabilitate, iar eventualele erori din conținutul acestora nu puteau fi imputate societății recurente.
Recurenta a expus punctual documentele în baza cărora i s-a refuzat deducerea, susținând că lipsurile constatate nu îi pot fi imputate.
În susținerea recursului s-au depus la dosar acte.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, vizând analiza superficială a cauzei de către instanța de fond și lipsa motivării pentru care au fost înlăturate apărările recurentei - reclamante, inclusiv proba cu expertiză contabilă, susținerile recurentei nu sunt întemeiate.
Concluziile expertizei au fost înlăturate de instanța de fond, cu motivarea că expertul, pronunțându-se pe legalitatea unor operațiuni economice, și-a dpășit competența.
Argumentul este corect, având în vedere obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța, ca și obiectivele stabilite pentru expertiză, prin care se solicita expertului să stabilească dacă societatea a calculat și a înregistrat corect în contabilitate colectată, care era deductibilă și dacă documentele în baza cărora s-a calculat există și au caracter de documente justificative, iar ultimul obiectiv era stabilirea datorită bugetului de stat pentru perioada supusă controlului.
Problema supusă judecății era - în esență - dacă societatea era îndreptățită la deducerea în baza documentelor pentru care i s-a respins acest drept. Ori expertul nu avea competența să concluzioneze în această chestiune în favoarea societății.
În afară de această expertiză contabilă, reclamanta nu a mai administrat alte probe în dosarul instanței de fond, astfel încât criticile sale, vizând înlăturarea nejustificată a apărărilor formulate, este neîntemeiată.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că documentele contabile îndeplineau calitatea de documente justificative, pentru deducerea, susținerile recurentei - reclamante sunt - de asemeni - neîntemeiate.
Astfel, în urma controlului efectuat de organele fiscale la, vizând perioada 01.06.2002 - 31.12.2003, s-a constatat că asociația datorează bugetului de stat suma totală de 795.573.199 lei, reprezentând neacceptată la deducere datorită unor lipsuri ale documentelor prezentate, lipsuri ce atrag înlăturarea caracterului de documente justificative pentru deducerea
Organele de control au constatat că un număr mare de facturi nu au calitatea de documente justificative pentru deducerea, aceste facturi fiind menționate separat, pe furnizori, în tabelul din decizia nr. 280/29 iulie 2004 a
Concret, lipsurile constatate sunt următoarele:
- L C, în luna mai 2002, societatea nu era înregistrată plătitoare, iar prin adresa nr. 535/28.02.2003 emisă de, se comunică faptul că aceasta nu figurează în evidențele C;
- L H, prin adresa nr. -/12 iulie 2002 emisă de H la solicitarea Direcției de Control Fiscal B, se comunica faptul că codul fiscal înscris în documente (facturi fiscale) este fictiv;
- La L N, L N, L N și LNs -a solicitat efectuarea unor verificări încrucișate de către Direcția de Control Fiscal N, conform adresei nr. 2229/2004;
- L C, nu figurează în evidențele Administrației Finanțelor Publice M C, așa cum rezultă din adresa nr. 8628 din 13.11.2003 emisă de Direcția de Control Fiscal H;
- C L, s-a constatat că din consultarea bazei de date gestionate de B, societatea nu figurează ca plătitoare de;
- ML L, din verificarea încrucișată efectuată la această societate s-a constatat că factura mai sus menționată nu a fost înregistrată în evidența contabilă, la fiind găsite necompletate exemplarele roșu și, iar exemplarul albastru a fost declarat pierdut și anulat la Monitorul oficial conform facturii seria - nr. -/26 MARTIE 2004;
- L, din verificarea încrucișată efectuată la această societate s-a constat că societatea nu a achiziționat documente cu regim special și nici nu a întocmit facturi fiscale către .
Cu privire la întocmirea documentelor, art. 29, pct. B, lit. b din Legea 345/2002, republicată, stipulează: persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora... Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu la lit. a)... determină pierderea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente".
Art. 24, alin. 1, lit. a) din Legea 345/2002 privind republicată, stipulează: "Pentru exercitarea dreptului de deducere a, orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente: a) pentru deducerea prevăzută la art. 22, alin. (5), lit. a) cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de A...".
Toate aceste constatări nu au fost înlăturate de recurenta - reclamantă, care nu a dovedit că lipsurile imputate nu ar fi reale sau ar fi fost remediate, facturile depuse în copie la dosarul de recurs nu infirmă constatările organelor de control.
Simplul fapt că operațiunile economice consemnate în aceste documente ar fi reale și au fost înregistrate în contabilitate, nu este suficient pentru deducerea, conform dispozițiilor art. 29 pct. B, lit. b din Legea 345/2002 republicată.
În ceea ce privește suma de 36.988.928 lei, reprezentând aferentă bonurilor fiscale pentru carburanți achiziționați de la., aceste bonuri nu cuprind mențiunile legale obligatorii, respectiv: ștampila, denumirea cumpărătorului, numărul de înmatriculare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a și art. 29 lit. B - pct. din legea 345/2002 și art. 62 al. l din HG598/2002.
Ca urmare, contractul de comodat pentru autoturismul marca "", depus la dosar în recurs, nu prezintă relevanță, esențial fiind aspectul constatat mai sus, respectiv lipsa mențiunilor obligatorii pe bonurile de consum.
Pentru facturile emise de SA nu se putea deduce, întrucât facturile nu erau emise pe numele reclamantei. Faptul că societatea reclamantă era cea care beneficia de energie electrică și stabilise prin contractul de comodat că va suporta costul acesteia, nu prezintă relevanță din punct de vedere al deductibilității, întrucât taxa nu poate fi dedusă decât de societatea pe numele căreia s-a emis factura.
Față de considerentele expuse, curtea constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, criticile recurentei nefiind întemeiate.
Ca urmare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ fiscal promovat de recurenta - reclamantă cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr. 403/Ad. din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 6773/2004) în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE șiDIRECȚIA DE CONTROL FISCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la13 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /
Red.
tehnored. 2 ex. 02/03 aprilie 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
