Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 215/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
GREFIER -
Pe rol fiind recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a municipiului B împotriva sentinței civile nr. 202/AF din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 202/AF/17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - "TRANSILVANIA LEASING " SA B, cu sediul în B, Calea B nr. 20, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII B, cu sediul în B-, și în consecință;
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 62.934 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare compusă din:
- 10.436,85 lei achitată cu P nr. 1318/25 iunie 2007;
- 27.758,48 lei achitată cu nr. 1952/17 septembrie 2007;
- 6.896,74 lei achitată cu nr. 2119/4 octombrie 2007;
- 3.326,10 lei achitată cu nr. 2727/17 decembrie 2007;
- 4.023,04 lei achitată cu nr. 574/23 martie 2007;
- 8.700,04 lei achitată cu nr.572/26 martie 2007;
- 1.792,59 lei achitată cu P nr.12/7 ianuarie 2008.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Instanța nu va reține apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008,pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare,astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța va admite cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismele second hand, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
De asemenea,în ce privește pretenția reclamantei de restituire a taxei de primă înmatriculare de 5.663,16 lei achitată cu nr.2120/2007,instanța urmează aor espinge ca neîntemeiată,având în vedere că din înscrisurile de la filele 14 și 15 de la dosar rezultă că autoturismul BMW a fost nou la data achiziționării,respectiv a fost produs în anul 2007 și avea la bord 100 km.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a municipiului B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare recurenta a arătat că în mod eronat instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la restituirea sumei de 62.934 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, respingând restul pretențiilor.
Aceasta a susținut că reclamanta pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Această prevedere legală a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 cu aplicabilitatea de la data de 01.01.2007, fiind respectată de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresate de către reclamant pârâtei nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât, pe de o parte aceasta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în interesul art. 41 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de o parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Din analiza art. 214 indice 1 reiese faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art. 214 indice 3, text de lege în care reclamantul nu se încadrează.
Recurenta a precizat că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practica dispozițiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia. Astfel nu se poate critica atitudinea organelor fiscale de a încasa această taxă, întrucât această activitate face parte din atribuțiile stabilite de către actele normative de organizare și funcționare a acestora.
Invocarea prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare a României la CE nu au relevanță în cauza de față având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Organele fiscale, potrivit atribuțiilor ce le revin, au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care în cauza de față reglementează încasarea taxei de primă înmatriculare a autoturismelor în România în condițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Având în vedere faptul că obligația de plată a acestei taxe nu este concretizată printr-un act administrativ - fiscal în sensul prevederilor art. 41 din OG nr. 92/2003 și care poate fi supus controlului legalității potrivit prevederilor speciale reglementate de actul normativ menționat, atât în procedura administrativ - jurisdicțională cât și în procedura contencioasă, aplicarea prevederilor invocate de reclamant ar însemna infirmarea cadrului legal special și aplicarea unor dispoziții generale și care prin asimilare ar putea sta la baza admiterii unei cereri de restituire.
În cauza de față nu suntem în prezența unei contestații formulate împotriva unui act administrativ - fiscal, atât cererea reclamantei cât și adresa pentru Contribuabilii Mijlocii a municipiului B de răspuns echivalând cu o corespondență veritabilă și care nu scoate în evidență un caracter discriminatoriu în ce privește drepturile și obligațiile de natură fiscală ale reclamantului.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond avea obligația aplicării prevederilor legale intrate în vigoare de la 01.07.2008, respectiv a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se reglementează și în situațiile anterioare intrării în vigoare a acesteia.
Potrivit art. 11 din actul normativ menționat " Taxa rezultă ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare între cuantumul taxei achitate în prezent și taxă de poluare ce va trebui achitată, restituindu-se diferența dacă este cazul, sens în care interesul reclamantei de a soluționa favorabil această acțiune devine parțial.
Practic prin apariția noului act administrativ se realizează un regim de egalitate între cei care au plătit taxa de primă înmatriculare și cei care o vor fi obligați să plătească taxa de poluare, sens în care, în momentul de față nu se mai justifică solicitarea de restituire.
Raționamentul prin care au fost învederate instanței de judecată prevederile unui act normativ care încă nu este în vigoare rezidă în faptul că se urmărește a se demonstra că această taxă de primă înmatriculare nu a fost eliminată de către Comisia Europeană, ci a fost instituită, solicitând României stabilirea unei alte modalități de calcul. Pe cale de consecință recurenta a apreciat că această taxă este datorată în prezent, iar după data de 01.07.2008 ea va fi înlocuită de către taxa de poluare, obligatorie pentru cei care vor înmatricula în România, obligație care îi va incumba și reclamantei.
Intimata - Leasing IFNSA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Aceasta a arătat că dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal nu încalcă prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene potrivit cărora " Nici un stat membru nu poate să impună în mod direct sau indirect asupra produselor altor state membre impozite interne de orice natură, în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă asupra altor produse".
Astfel, sumele plătite în temeiul acestor dispoziții trebuie să fie restituite.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 202/AF/17.12.2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantei pentru autoturismele rulate pe care le-a achiziționat din spațiul Uniunii Europene este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, percepute anterior, deoarece trebuie respectat principiul neretroactivității legii civile.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice -, pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.202/AF/17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF, pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Municipiului B, ( cu sediul B,-, județ B ), împotriva sentinței civile nr. 202/AF/17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
pt. aflată în concediu
de odihnă, semnează
Președinte de instanță
Grefier
Red. / 13.04.2009
Dact. / 28.04.2009
-2 ex.-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
