Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 209/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.209/ Dosar nr-
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 1753/ 2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.1753/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-,s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta, s-a admis cererea formulată de reclamanții, -, -, -, -, (), C, -, jr., nna, nna, Terez, -, a, -, -, Berde, nna, și a în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta a fost obligată să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și în continuare (în funcție de perioada în care fiecare a avut raport de serviciu) până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementări, precum și să actualizeze sumele datorate prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată la recalcularea pentru fiecare reclamant în parte a cuantumului contribuțiilor la asigurările sociale, corespunzătoare acestor drepturi salariale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte. Conform prevederilor art. 31 din Legea nr 188/1999 Republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art. 29 alin 1 lit c si d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte De Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță-Decizia nr 23/2005) ca pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
In plus, tribunalul a retinut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecință, instanța a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare pentru functionarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtei să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pe perioada 01.01.2004 și în continuare, corespunzător raportului de serviciu al fiecărui reclamant, sumele datorate de pârâtă cu acest titlu urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Instanța a obligat pârâta la recalcularea și plata contribuțiilor la asigurări sociale aferente veniturilor reclamantei pentru perioada de timp sus menționată.
Având în vedere cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta, constatând că cererea este formulată mai înainte de începerea dezbaterilor, reținând că acordul pârâtului nu e necesar în acest stadiu procesual, în baza art. 246.pr.civilă instanța a lua act de renunțare la judecată a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat, în esență că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
Recurentul a susținut că obiectul litigiului îl constituie un drept de creanță. Această creanță însă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Recurentul a susținut că nu este determinată sau determinabilă câtimea creanței.
Recurentul a precizat că actualul sistem de salarizare nu cuprinde cele două suplimente solicitate de reclamanți.
S-a mai arătat că dispozițiile legale nu au cuantificat aceste suplimente și că nu este posibilă negocierea individuală a acestor sporuri.
Recurentul a învederat instanței că există un proiect al legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici care cuprinde norme ce reglementează suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Intimații, -, -, -, -, (), C, -, jr., nna, nna, Terez, -, a, -, -, Berde, nna, și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază, b) sporul pentru vechime în muncă, c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
Prin încheierea din data de 24.02.2009 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului, acordând un termen părților pentru a pune concluzii asupra acestor excepții.
La data de 16.03.2009, recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP Cad epus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea excepției tardivității învederând faptul că recursul a fost depus la Oficiul Poștal la data de 07.01.2009, anexând în acest sens borderoul din această dată.
Analizând potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția tardivității declarării recursului, instanța constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că recursul a fost promovat în termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Examin ând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1753/02.12.2008, pronunțată de Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții, -, -, -, -, (), C, -, jr., nna, nna, Terez, -, a, -, -, Berde, nna, și a în calitate de funcționari publici în cadrul DGFP C, sunt îndreptățiți la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, republicată (fostul art.29, lit.c și lit.d).
Aceste drepturi au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum de 25%, astfel cum a acordat instanța de fond.
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura din dispozitivul sentinței atacate, mențiunea privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază, deoarece dispozițiile legale nu indică acest procent, și nici o grilă în baza căreia să se poată determina aceste sporuri, ori, în lipsa acestor prevederi, instanța nu se poate substitui legiuitorului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru DGFP C, împotriva Sentinței civile nr.1753/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu.
Admite în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1753/ 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /13.04.2009
Dact./04.05.2009/3 ex.
Jud. Fond.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
