Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 219/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 219/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 833/CA din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
La data de 29 iulie 2008, reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, B -, - -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -G, -, G, G, C, HG, C, -prin moștenitor, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței de judecată că prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea, să fie obligații pârâții 1 și 2, respectiv
1)- la plata echivalentului în lei a normei de hrană 12B, de la data nașterii dreptului și în continuare, conform tabelului depus la acțiune actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală ( pt. 95 polițiști - funcționari publici).
2)- obligarea pârâților 1 și 2 la plata drepturilor bănești ca urmare a reducerii impozitului pe venit de 30%, 40%, 50%, pentru că au fost decorați cu ordine militare și semne onorifice, pe perioada precizată în tabelul anexat și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală;
3)- obligarea pârâților 1 și 2 la plata sporului de 30% din salariul de bază către reclamantul pentru perioada 10.06.2005 - 31.03.2006 actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală;
4)- obligarea pârâților 1 și 2 la plata drepturilor salariale către reclamant reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 31. 10. 2005 și spor de fidelitate aferent perioadei 1.01.2005 - 31.10.2005, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală calculată până la data plății efective;
5)- obligarea pârâtului 3 (Ministerul Economiei și Finanțelor) la virarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate;
6)- obligarea pârâților 1 și 2 la efectuarea retroactivă a mențiunilor în evidențele de salarizare a reclamanților.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr- a Tribunalului Brașov prin care a dispus următoarele:
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, invocate prin întâmpinare; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, B -, - -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -G, -, G, G, C, HG, C, -prin moștenitori, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la plata echivalentului în lei a normei de hrană 12B, ca nefondată; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la reducerea impozitului și restituirea drepturilor bănești ca urmare a decorațiunilor militare primite, ca nefondată; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 10.06.2005 -31.03.2006, ca nefondată; a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului, cu privire la prima de concediu și sporul de fidelitate și în consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului prima de concediu aferentă anilor 2004-31.10.2005 și sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005-31.10.2005, sume ce se vor actualiza cu rata inflației și dobânda legală până la data plății efective; au fost respinse restul pretențiilor reclamantului ca nefondate; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale descrise mai sus; pârâții nr. 1 și 2 au fost obligați să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamantului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost respinse, având in vedere că, față de dispozițiile Legii nr. 500/2002 și Hotărârea de Guvern nr. 208/2005, singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor ce s-ar stabili in eventualitatea admiterii acțiunii este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește Ministerul Administrației și Internelor, acesta este ordonator principal de credite și a fost menținut în cadrul procesual pentru opozabilitatea hotărârii, pentru situația admiterii acțiunii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamanți cu privire la norma de hrană este nefondată. Norma de hrană 12B este prevăzută atât de HG 65/2003 cât și de Ordinul MAI 440/2003, acte care prevăd strict și limitativ categoriile care beneficiază de norma de hrană 12B, reclamantul din prezenta acțiune neîncadrându-se in nici una din aceste categorii.
De altfel, chiar dispozițiile art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 65/2003 prevăd că personalul aparținând structurilor Ministerului d e Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului beneficiază, pentru perioada in care se află in activitate, de o alocație de hrană zilnică, in limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană. Se recunoaște in acest fel că nu toate persoanele cărora li se aplică Statutul polițistului beneficiază de aceleași norme de hrană. Acordarea normei de hrană 12B numai anumitor categorii este justificată de un efort deosebit pe care-l depun anumiți polițiști, de împrejurarea că participă la misiuni sau că își desfășoară activitatea in ture. Nu se creează, in acest mod, o discriminare - în accepțiunea prevăzută de nr.OG 137/2000 - între cei care beneficiază și cei care nu beneficiază de norma de hrană 12B, atâta vreme cât nici activitatea desfășurată de cele două categorii nu este identică.
De altfel, și practica instanței de contencios constituțional a stabilit constant, că egalitatea in fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Reclamanții invocă prevederile Anexei 1 din Hotărârea de Guvern nr. 65/2003 care prevăd categoriile cărora li se acordă norma de hrană 12B, printre care se numără și "personalul căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române", arătând că Inspectoratul de Poliție al Județului B face parte din structura Inspectoratul General al Poliției Române iar ei trebuie să beneficieze, implicit, de norma de hrană amintită.
Interpretarea dată de reclamanți dispoziției legale citate este defectuoasă întrucât, in caz contrar, nu s-ar mai fi prevăzut in anexă toate categoriile cărora li se acordă norma de hrană 12B, ci s-ar fi prevăzut, generic, că beneficiază tot personalul căruia i se plică Statutul polițistului, întrucât toți polițiștii fac parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Raportat tuturor considerentelor expuse, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea de reducere a impozitului și restituirea drepturilor bănești ca urmare a decorațiunilor militare primite de reclamanții, G, G, și, instanța a apreciat cererea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit Ordonanței de Guvern nr. 73/1999 au fost abrogate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 80/1995.
Datorită succesiunii legilor în timp și interpretării diferite a acestora a fost pronunțat recursul în interesul legii prin Decizia nr. 55/04.06.2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, potrivit cărora cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I, beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50% au fost abrogate cu caracter definitiv prin Ordonanța de Guvern nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Această hotărâre este obligatorie pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă. Prin urmare reclamanții nu au nici un temei legal pentru cererea lor, aceasta fiind respinsă.
În ceea ce privește cererea reclamantului cu privire la sporul de 30% din salariul de bază s-a avut în vedere că acest spor a fost instituit prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, art. 28 al. 5, pentru polițiștii detașați in DNA, motivat atât de nevoia de a asigura incoruptibilitatea polițiștilor detașați, cât și de necesitatea de a răsplăti activitatea pe care o presupunea instrumentarea unor dosare de competența DNA, cu un grad ridicat de complexitate, persoanele implicate in instrumentarea unor astfel de cauze fiind expuse unor anumite riscuri. In același timp, beneficiarii sporului de 30% au o pregătire profesională specializată, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție. In aceste condiții, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită in raport cu situația obiectivă diferită in care se află polițiștii care își desfășoară activitatea in cadrul DNA. Chiar dacă și celelalte categorii de polițiști instrumentează cauze penale, nu se poate pune semn de egalitate între cauzele care revin in competența DNA și celelalte cauze penale. Tocmai necesitatea înființării DNA este de natură să demonstreze că această structură instrumentează cauze de o altă factură decât cele cercetate de parchetele de pe lângă instanțe
De altfel, și practica instanței de contencios constituțional a stabilit constant, că egalitatea in fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Și practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, chiar dacă nu este obligatorie pentru instanță, a stabilit că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit dispozițiilor art. 2 din nr.OG 137/2000 (Hotărârile 271/05.09.2007,419/27.11.2007 și 418/28.11.2007). Singura situație in care s-a apreciat că există un tratament diferențiat a fost in cazul ofițerilor de poliție detașați in cadrul DIICOT.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu art. 14 ( interzicerea discriminării ) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare in sensul art. 14 atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis in mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, "trebuie stabilit că persoane plasate in situații analoage sau comparabile, in materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă". Astfel, Curtea a mai apreciat in jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și in ce măsură diferențierile între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate ( Fredin vs. Suedia, Hoffman vs. Austria etc ).
In același timp, instanța de fond a constatat că, deși reclamanții solicită acordarea acestui spor si pentru viitor, sporul de 30%, denumit anticorupție, a fost abrogat prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 - art. 41 lit. e, nemaiexistând, in aceste condiții, temei legal pentru acordarea sa, nici chiar in situația in care s-a fi constatat existența unei discriminări.
Concluzionând, reclamantul, nefăcând parte din categoria polițiștilor detașați in cadrul DNA pentru perioada 10.06.2005 -31.03.2006 ( data intrării in vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006) iar ulterior, sporul fiind abrogat, acesta nu justifică acordarea sporului de 30%, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea reclamantului pentru prima de concediu aferentă perioadei 2001-31-10.2005 și a sporului de fidelitate aferent perioadei 01.10.2005-31.10.2005, actualizate cu rata inflației, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat în calitate de funcționar public cu statut special -ofițer de poliție, aspect confirmat de adeverința depusă la dosarul cauzei și necontestată de pârâți.
În ceea ce privește prima de concediu, instanța de fond a respins asupra excepție lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative raportat la faptul că reclamantul nu a primit acest spor și are interes să i se constate în cauză acest drept salarial.
Pe fond s-a avut în vedere că prin Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 s-a stabilit acest drept salarial, urmând a fi primit de la data de 1.01.2004.
Mai mult, prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că pentru perioada 2004-2006, pe lângă indemnizația de concediu, polițiștilor li se cuvine prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin urmare, pentru perioada anterioară anului 2004 nu există nici un temei legal pentru acest drept salarial, cererea fiind fondată numai începând cu anul 2004.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte capătul de cerere cu privire la prima de concediu, conform celor din dispozitivul hotărârii.
În ceea ce privește sporul de fidelitate,instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 stabilesc că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ". Acordarea acestui spor a fost însă suspendată pentru tot anul 2005 prin dispozițiile art. 2 al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 118/2004.
Cu toate acestea instanța de fond a considerat că, deși prin efectul Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003, a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, actul normativ prin care s-a suspendat exercitarea dreptului la sporul de fidelitate nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate în anul 2005 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor în baza Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, instituit prin art. 6, fost introdus în acest act normativ încă de la adoptarea sa și și-a produs efectele începând din 01 ianuarie 2004, continuând să existe și în prezent, și producând consecințe și in anul 2006.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor prin acest text a existat și în perioada anului 2005, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004, prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2005 aplicarea acestor prevederi, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005, in condițiile acordării acestui spor atât in anul 2004, cât și in anii 2006 și 2007. Suspendarea ulterioară, a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar acesta a continuat să fie prevăzut și anterior,și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anului 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare. De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 stabilesc că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ". Cuantumul efectiv al sporului de fidelitate a fost stabilit prin ordine ale Ministrului Internelor și Reformei Administrative, in funcție de vechimea funcționarilor publici cu statut special,respectiv prin Ordinul 132/09.02.2004, modificat prin Ordinul nr. 1076/02.12.2005.
Potrivit normelor metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin Ordinul 132/2004, pct. 5.1, polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază, astfel: vechime de:
-1 an și până la 2 ani inclusiv - 4%,
- peste 2 ani și până la 5 ani inclusiv - 8%,
- peste 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 10%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 13%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 16%,
- peste 20 ani - 20%.
Ordinul 1076/2005 a modificat aceste criterii, stabilind la art. 1 că pct. 5.1 se modifică in sensul că polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel: vechime de:
- 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 5%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 10%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 15%,
- peste 20 ani - 20%.
Din adeverința depusă la dosar, instanța de fond a constatat că reclamantul avea la data de 31.10.2005 o vechime de peste 20 ani în calitate de ofițer de poliție, îndeplinind condiția vechimii așa cum a fost reglementată de Ordinul 132/2004.
Raportat considerentelor expuse, având in vedere și dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003, precum și ale Ordinelor 132/2003 și 1076/2004, a fost admisă această cerere a reclamantului, conform celor de mai jos.
Sumele ce s-au acordat vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului. De asemenea, s-a acordat și dobânda legală aferentă, aceasta din urmă fiind de natură să acopere integral prejudiciul suferit de reclamant.
Având în vedere cererile ce au fost admise, instanța de fond a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale descrise mai sus pentru reclamantul, în temeiul Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, în calitate de angajatori, au fost obligați să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamantului. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B prin reprezentanta în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru următoarele critici aduse sentinței atacate:
1)- În mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând pe acest motiv nelegalitatea sentinței pronunțate în această cauză.
În acest sens, recurenta a susținut că nu se află în nici un fel de raport de serviciu cu funcționarii publici din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și că ei sunt de fapt salariați ai altei instituții încât nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească drepturile salariale acestora.
2)- Pe fondul cauzei, recurenta a invocat nelegalitatea sentinței în ce privește pe reclamantul pentru care instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare drepturilor salariale admise prin hotărâre.
Recurenta a susținut că soluția dată sub acest aspect este nelegală, deoarece acordarea drepturilor prin prima de concediu și sporul de fidelitate au fost suspendarea prin ordonanță de guvern, iar prin Legea nr. 507/2003, legea bugetului de stat pe anul 2004, nu au fost prevăzute aceste fonduri alocate cu această destinație, și nici prin Legea nr.511/2004 nu s-au prevăzut astfel de dispoziții.
Cât privește sporul de fidelitate, în Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 la art. 6 se prevede expres în ce condiții se acordă acest spor, încât în cauză nu poate fi acordat nefiind îndeplinite dispozițiile legale pentru acordarea acestuia către reclamantul.
Și acest spor a fost suspendat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 118/2004, așa încât hotărârea dată este nelegală.
3)- O altă critică pe fondul cauzei, se referă la acordarea de către instanța de fond a indicelui de inflație și a dobânzii legale calculată la drepturile respective, la sumele neachitate.
În acest sens recurenta a susținut că potrivit Legii bugetului nr. 500/2002, nicio cheltuială cu drept de salarizare neprevăzută în această lege nu poate fi făcută de instituțiile publice, întrucât ea nu a fost aprobată expres, astfel, încât acordarea actualizării cu indicele de inflație și a dobânzii legale nu este legală, motiv pentru care hotărârea dată este nelegală.
Prin aplicarea dobânzii legale și a actualizării, pârâta (recurenta) a considerat că instanța a procedat la un mijloc de constrângere și constituie o amenințare pentru determinarea executării acestei obligații.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În concluzie, recurenta a susținut că hotărârea este nelegală privind pe acest reclamant, solicitând admiterea recursului, modificând sentința civilă atacată în parte, în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiat.
Față de recursul declarat în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, intimatul reclamant a formulat Întâmpinare (filele 113 - 115) prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 833/18.12.2008 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și față de prevederile legale aplicabile în cauză, ținând cont de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Din întreg materialul probator admis în cauză, se constată că în mod corect a apreciat și reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
În ce privește criticile formulate de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de recurs reține următoarele:
Referitor la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor la fondul cauzei, se constată că în mod corect a respins instanța de fond această excepție, argumentat în fapt și în drept.
Susținerile recurentei cu privire la acest aspect, vor fi înlăturate de instanța de recurs, apreciind că în speță este irelevant faptul că între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de serviciu și că pentru acest motiv nu poate efectua plățile respective.
În calitatea sa de gestionar general a bugetului de stat îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor atribuția de a vira fondurile necesar efectuării plății drepturilor salariale către celelalte ministere, în speță, către Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Așa fiind se va înlătura prima critică de recurs ca nelegală și netemeinică.
Cât privește cea de-a două critică adusă pe fondul hotărârii atacate, aceea de acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate, instanța de recurs constată că această critică este neîntemeiată deoarece suspendarea dreptului privind plata primei de concediu de odihnă și a sporului de fidelitate prin acte normative ulterioare reglementează aceste drepturi Legea nr. 360/2002 și Legea nr. 188/1999 nu poate conduce la înlăturarea dreptului în sine.
Acest aspect a fost corect reținut de instanța de fond și în mod corect s-a dispus acordarea acestor drepturi către reclamantul pentru perioada precizată în hotărâre.
În ce privește cea de-a treia critică pe fondul hotărârii atacate, referitor la acordarea nelegală a sumelor la valoarea reactualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, calculată până la data plății efective, instanța de recurs constată că în mod corect și legal a procedat instanța de fond având în vedere prevederile legale, drepturile la salariu și la toate componentele sale, iar pentru acoperirea prejudiciului suferit se justifică atât rata de inflație și dobânda legală.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 1082, 1084 și 1088 cod civil în vederea recuperării totale a prejudiciului suferit de reclamant.
Față de aceste considerente, urmează a înlătura cele trei critici de recurs, privind fondul hotărârii și pe reclamantul.
Ca atare, față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța de recurs constată că toate criticile aduse sentinței atacate sunt nelegale și neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
În concluzie, se constată că recursul este nefondat, sens în care conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins și în consecință hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală.
Se reține ca justificată și legală apărarea formulată de reclamantul intimat prin Întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, B-dul - nr. 7, împotriva sentinței civile nr. 833/CA/18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. MI 24.03.2009/dact. VP 2.04.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
