Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2165/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2165/2009
Ședința publică din data de 7 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 438/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C N, ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite -taxă specială de poluare prev. de OUG nr. 50/2008.
S-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentului, înregistrate la dosar în data de 26 iunie 2009.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din 30.06.2009 iar mai apoi pentru termenul din 07.07.2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 438/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.C-
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU
În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.C-N, obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.078 ron achitată la data de 22.08.2008 pentru înmatricularea autoturismului proprietatea personală a reclamantului, sumă actualizată cu dobânda legală în materie fiscală determinată conform art.124 alin.2 și art.120 alin.7 Cod de procedură fiscală, de la data încasării și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a fost obligat în temeiul OUG nr.50/2008 să achite suma de 4.078 ron cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea autoturismului care anterior a fost înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene. În momentul în care a solicitat pârâtei să restituie suma achitată cu titlu de taxă de poluare, aceasta a refuzat în mod nejustificat restituirea sumei încasate. După primirea acestui răspuns, formulat în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat prezenta acțiune.
Reclamantul a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca FORD ESCORT, autoturism care era înmatriculat în această țară. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008, reclamantul achitând suma de 4.078 lei cu titlu de taxă de poluare.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat reclamantului restituirea taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-
Împotriva sentinței a formulat recurs, solicitând modificarea în întregime a sentinței Tribunalului, în temeiul arte 312 alin. 3 raportat la arte 304 pct. 7 și 9. proc. civ. cu aplicarea arte 3041. proc. civ. și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și a cererii de chemare în garanție, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurentul arată că prin acțiunea în contencios administrativ formulată, a solicitat obligarea C-N la restituirea taxei de poluare prelevate în temeiul nr.OUG 50/2008, cerere fondată în principal pe două linii de argumentare:
. i) reglementarea națională este incompatibilă cu art. 90 par. 1 din Tratatul CE;
ii) reglementarea națională este incompatibilă cu principiul comunitar "poluatorul plătește".
În opinia recurentului, o primă problemă o reprezintă nemotivarea hotărârii primei instanțe.
Așa cum s-a indicat în doctrină 1, orice hotărâre judecătorească trebuie motivată. Această exigență este esențială atât pentru părți, cât și pentru terți. Astfel, cât privește părțile, motivarea permite verificarea faptului că hotărârea este lipsită de arbitrariu și este conformă cu legea. Răspunsul la argumentele formulate de părți, cuprins în motivarea hotărârii, este în egală măsură esențial pentru respectarea drepturilor apărării, prin aceea că justițiabilii pot constata că cererea și argumentele sale de fapt și de drept au fost în mod real examinate. De cealaltă parte, în ceea ce îi privește pe terți, studiul motivării hotărâri lor judecătorești constituie singurul mijloc de a cunoaște jurisprudență.
Cât privește obligația de motivare a hotărârilor judecătorești, aceasta este detaliată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Înainte de a prezenta însă câteva dintre liniile de forță trasate de C, trebuie menționat că obligația de motivare este rezultanta altor două exigențe ce decurg din art. 6 par. 1 al Convenției europene a drepturilor omului: pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței; pe de altă parte, art. 6 par. 1 impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Așa cum de curge din jurisprudența Curții Europene, art. 6 par. 1 din Convenție impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe
care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției nu poate fi întotdeauna înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Taxa de poluare este un "impozit intern" în sensul arte 90 din Tratatul CE. Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție Europene (hotărârea din 16 iunie 1966, Comisia Germania, afacerile reunite 52-55/65, 1966, p. 228; hotărârea din 25 iunie 1970, Comisia Franța, afacerea 47/69, 1970, p. 487; hotărârea din 19 iunie 1973, afacerea 77/72, 1973, p. 611), în noțiune a de "impozite intelJle" se includ toate prelevările interne obligatorii, indiferent dacă sunt de natură fiscală sau nu. În aceste condiții, taxa de poluare este un "impozit intern", iar analiza problemelor de drept puse în discuție trebuie să se facă în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Taxa nu este rezultatul negocierilor dintre Guvernul României și Comisia Europeană, ci este o creație proprie a Guvernului României. Soluția judecătorului fondului s-a bazat de asemenea pe ideea - falsă - că taxa de poluare ar fi fost agreată de Comisia Europeană și că, prin urmare, nimeni nu mai putea contesta compatibilitatea ei cu dreptul comunitar. Dincolo de faptul că această idee nu este susținută de vreun document depus la dosarul cauzei, compatibilitatea dintre reglementarea fiscală națională și reglementările comunitare nu putea fi apreciată prin prisma negocierilor dintre Comisie și Guvernul României., Comisia Europeană este tot un organ administrativ, iar o eventuală "aprobare" a Comisiei nu ar însemna faptul că norma națională este compatibilă cu dreptul comunitar, o asemenea evaluare fiind doar de competența judecătorilor comunitari.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text:
a) trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate;
b) trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate;
c) prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pe cale de consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Reglementarea fiscală română îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE, întrucât: există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România după 1 iulie 2008 ("produsele importate") și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România ("produsele naționale). Mai recent, ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008 pentru modificarea nr.OUG 50/2008, în categoria "produselor naționale" pot fi incluse și autoturismele noi, Euro 4, cu capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3, produse în România, care sunt exceptate de la plata taxei de poluare.
Există un " raport de concurență" între produsele importate și produsele naționale. Astfel, în principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat într-un alt stat membru, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Taxa de poluare instituită prin U nr. 50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Pe de-o parte, această concluzie se desprinde din chiar expunerea de motive a nr.OUG 50/2008, unde se face vorbire despre nevoia de a bloca "invazia" de autoturisme second-hand provenite din alte state ale Uniunii Europene. Pe de altă parte, din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru "produsele importate" (autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru), iar nu și pentru "produsele naționale" (autoturisme second-hand deja înmatriculate în România), este evident faptul singurul obiectiv al taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate. În aceste condiții, alegerea consumatorului este în mod evident influențată, datorită existenței taxei de poluare el fiind înclinat să achiziționeze un autoturism secondhand deja înmatriculat în România. Practic, ca urmare a elaborării nr.OUG 50/2008, nu s-a modificat cu nimic tratamentul fiscal discriminatoriu de care se "bucurau" anterior autoturismele second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, conform art. 21412143Cod fiscal.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a achitat prin chitanța nr.-/22.08.2008 suma de 4078 RON cu titlu de taxă de poluare, pentru înmatricularea unui autoturism anterior înmatriculat într-un stat membru UE.
Noul act normativ, respectiv OUG50/2008. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantul a achitat taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
Nu este fondat nici motivul de recurs privitor la nemotivarea hotărârii, deoarece hotărârea recurată respectă exigențele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ. în sensul că judecătorul a demonstrat scris de ce s-a oprit la soluția dată, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 438/20.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/17.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
