Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.22
Ședința publică din 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru F, cu sediul în municipiul F,-, județul S, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Autoritatea Națională de Administrare Fiscală B, cu sediul în B, sector 5,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea reclamantei, prin avocat, să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 29.04.2009, înregistrată sub nr-, reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Fas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu DGFP S și ANAF să se dispună anularea deciziei nr. 361/31.10.2008 emisă de ANAF, anularea raportului de inspecție fiscală parțială nr. 75315/23.07.2008 și a deciziei de impunere nr.75315 din 28.07.2008 emise de DGFP S cu privire la obligația de plată a sumei de 908.486 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente și în final trimiterea cauzei la ANAF pentru soluționarea contestației administrative prealabile privind stabilirea obligației de plată a sumei de 639.085 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.
În motivarea reclamanta arată că deși organele de control fiscal au stabilit că nelegal în perioada 15 mai 2004 - 31 ianuarie 2007 nu a fost înregistrată ca plătitoare de TVA, în fapt, prin valorificarea produselor obținute în cadrul activității de cercetare - dezvoltare nu s-au produs distorsiuni concurențiale, iar unitatea nu desfășoară nici una dintre activitățile enumerate de art. 127 alin. 6 din Codul fiscal, pentru care instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile.
Precizează reclamanta că, în perioada analizată de organele de control fiscal, a avut în administrare și a exploatat doar suprafața necesară pentru cercetarea și producerea semințelor și materialului săditor din categorii biologice superioare, conform art. 21 din legea 290/2002. Întrucât activitatea unității a fost destinată realizării planului sectorial în domeniu, sunt incidente dispozițiile art. 141 alin. 2 din Codul fiscal (redactat anterior) care reglementează scutirea de plata TVA, tratament fiscal care a fost stabilit pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2007 când a intrat în vigoare Legea 343/2006, fiind eliminată scutirea de TVA pentru activitatea de cercetare - dezvoltare și inovare.
Pe de altă parte, arată reclamanta că la stabilirea de către organul fiscal a sumei datorată nu s-a scăzut din baza de impozitare TVA deductibilă aferentă achizițiilor, în sumă totală de 199.823,28 lei, deși conform art. 145 din Codul fiscal, dacă unitatea ar fi fost înregistrată ca plătitoare de TVA pentru perioada 15 mai 2004 - 31 ianuarie 2007, aceasta ar fi datorat bugetului de stat numai diferența dintre TVA aferentă livrărilor și TVA aferentă achizițiilor.
În mod nelegal s-a dispus suspendarea contestației privind obligația de plată a sumei de 639.085 lei reprezentând TVA și accesorii aferente perisabilităților scăzute din gestiune în luna noiembrie 2007, întrucât, deși organul fiscal a formulat o plângere penală, nu a indicat concret în ce constă infracțiunea și care sunt elementele acesteia.
Prin întâmpinare pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că în mod nelegal societatea reclamantă s-a considerat neplătitoare de TVA în perioada 15 mai 2004 - 31 ianuarie 2007 deși, pe lângă activitățile de cercetare - dezvoltare aceasta a desfășurat și activități economice constând în producerea și livrarea de mere și rachiu de fructe, în urma cărora a obținut venituri, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 127 al. 1 și 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile art. 7 și art. 15 din Legea 290/2002 au fost modificate prin OUG 78/2003, care stabilește calitatea de plătitor de TVA al reclamantei în sensul Legii 345/2002 de la data de 17.09.2003 și întrucât obligațiile fiscale stabilite în sarcina societății au fost calculate pentru o perioadă în care această lege devenise aplicabilă, rezultă că societatea nu beneficiază de prevederile art. 222din OUG 78/2003 și datorează TVA pentru veniturile realizate din activitățile economice. Deși din data de 17.09.2003 reclamanta depășise cifra de afaceri de la care avea obligația conform art. 152 din Legea 571/2003 de a se înregistra ca plătitor de TVA, aceasta a procedat la înregistrarea sa la data de 1.02. 2007.
Referitor la măsura suspendării soluționării contestației pronunțată în calea administrativă de atac, pârâta a arătat că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere și respectiv stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reclamantă există interdependență, așa încât această măsură este justificată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală generală nr. 75315 din 23 iulie 2008 și decizia de impunere nr. 75315 din 28 iulie 2008 s-a stabilit în sarcina unității reclamante obligația de plată a sumei totale de 1.547.571 lei, din care 962.699 lei reprezentând TVA aferent perioadei 15 mai 2004 - 30 iunie 2008 iar 584.972 lei reprezentând accesorii TVA, organele de control fiscal reținând în esență că pentru această perioadă unitatea reclamantă nu a fost înregistrată ca plătitoare de TVA, cu toate că nu există temei legal pentru scutirea de la plata TVA, întrucât pe lângă activitatea de cercetare - dezvoltare, unitatea desfășoară și activități economice constând în producerea și livrarea de mere și rachiu de fructe, că aceasta este persoană impozabilă în sensul art. 127 alin. 1 Cod fiscal și că dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. a din Legea 571/2003 ( în vigoarea la data de 1 ianuarie 2007) prevăd că sunt scutite de TVA activitățile de cercetare dezvoltare, iar nu entitățile care desfășoară aceste activități. În concluzie, s-a apreciat că nu au fost respectate prevederile art. 152 alin. 1 din Legea 571/2003, consecința fiscală fiind stabilirea unei diferențe de TVA în sumă de 433.655 lei aferentă perioadei 15 mai 2004 - 31 ianuarie 2007, pentru care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 474.831 lei.
Cu privire la acest prim aspect Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 1 teza 2 din OUG 78/2003 pentru modificarea și completarea Legii 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G - ", "unitățile de cercetare - dezvoltare prevăzute în anexa 1a (cum este cazul în speță) se reorganizează ca institute, centre și stațiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituții publice, cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice G - ".
Astfel cum reiese din art. 2 alin. 2 al aceluiași act normativ "cercetarea științifică și inovarea sunt activități științifice care au ca scop: gestionarea, valorificarea și implementarea rezultatelor cercetării științifice și ale dezvoltării tehnologice, în mod deosebit a materialelor biologice valoroase, a tehnologiilor de cultură vegetală ", dispoziții care se coroborează cu prevederile art. 14 lit. a și f conform cărora "finanțarea activităților din unitățile de cercetare - dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii și industriei alimentare se realizează din venituri provenite din contracte de finanțare încheiate pe perioade multianuale pentru realizarea programelor, proiectelor de cercetare - dezvoltare și inovare și acțiunilor cuprinse în Planul național de cercetare - dezvoltare și inovare și în programele - nucleu de cercetare, finanțate în sistem competițional sau direct de către autoritatea de stat pentru cercetare - dezvoltare, ori din valorificarea produselor rezultate din activitatea de cercetare - dezvoltare, din activitatea de producere de semințe, material săditor, furaje speciale ".
Cu privire la calitatea de persoană impozabilă a reclamantei reținută în raportul de inspecție fiscală, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 127 pct. 4 din Codul fiscal "instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice" excepția prevăzută expres de lege vizând activitățile care ar produce distorsiuni concurențiale, ori acele activități la care fac trimitere alineatele 5 și 6 ale aceluiași articol.
Analizând ipoteza în care activitatea reclamantei constituie o "distorsiune concurențială", prin prisma adresei nr. 7306 din 26.11.2009 emisă de Consiliul Concurenței ( 290) Curtea reține că până la aderarea României la UE, cadrul legislativ național în materie de ajutor de stat a fost reprezentat de legea 143/1996, abrogată la data de 1.01.2007, când a intrat în vigoare OUG. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat și că scutirea la plata unei taxe datorată de reclamanta Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru F la bugetul consolidat al statului poate intra sub incidența reglementărilor privind ajutorul de stat în condițiile în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 87 al. 1 din respectiv pentru perioada anterioară datei de 1.01.2007 de art. 2 din Legea 143/1996 în condițiile de autorizare de către Consiliul Concurenței.
Anterior aderării la UE Consiliul Concurenței în calitate de autoritate națională competentă în materia autorizării ajutoarelor de stat, a emis în anul 2005 deciziile 230 și 232/28.12.2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităților de cercetare - dezvoltare și respectiv schema de ajutor conținută de Programul Cercetare de -.
În mod cert reclamanta a beneficiat de ambele scheme de ajutor atât în calitate de unitate de cercetare - dezvoltare cât și datorită Programului 8f 19 și următoarele).
Având în vedere că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin intrarea în vigoare a legii 343/2006 privind modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal a fost eliminată scutirea de TVA prevăzută de art. 141 alin. 2 lit. a din Codul fiscal pentru activitatea de cercetare - dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor li proiectelor, precum și a acțiunilor cuprinse în Planul național de cercetare - dezvoltare și inovare și programele - nucleu și în planurile sectoriale prevăzute de OG 57/2007, Curtea va admite în parte acțiunea reclamantei și va anula în parte decizia atacată și actele administrative emise de DGFP S cu privire la obligația de plată a sumei de 908.486 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere.
Referitor la acel de al doilea aspect reținut de organul de control fiscal și anume acela că unitatea trebuia să colecteze TVA pentru cantitatea de 271-052 l distilat de mere vrac care apare în evidențe sub noțiunea "perisabilități" pentru perioada 1996-2006, scăzută din gestiune în luna noiembrie 2007, împrejurare în care s-a stabilit obligația de plată la nivelul sumei de 639.085 lei, Curtea constată că în mod legal pârâta ANAF a dispus prin decizia 361/31.10.2008 suspendarea soluționării contestației, în considerarea dispozițiilor art. 214 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În speță, organele de inspecție fiscală au înaintat parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți plângerea penală înregistrată sub nr. 75315/29.07.2008, în care se regăsesc aspectele consemnate în actele administrative emise de DGFP S, în vederea stabilirii caracterului infracțional al faptelor săvârșite de unitatea reclamantă, așa încât, Curtea va respinge cererea de trimitere a cauzei la ANAF pentru soluționarea contestației administrative privind suma de 639.085 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru F, cu sediul în municipiul F,-, județul S, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Autoritatea Națională de Administrare Fiscală B, cu sediul în B, sector 5,-.
Anulează în parte decizia nr. 361/31.10.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Anulează în parte raportul de inspecție fiscală nr. 75315/23.07.2008 și decizia de impunere nr. 75315 din 28.07.2008 emise de DGFP S cu privire la obligația de plată a sumei de 908.486 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată și majorări de întârziere.
Respinge cererea de trimitere a cauzei la ANAF pentru soluționarea contestației administrative privind suma de 639.085 lei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
5ex/23.03.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela
