Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2220/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2220/2009
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinarea recursurile declarate de - SRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 913 din 08.04.2009, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de este scutit de plata taxelor de timbru.
Recursul declarat de reclamantă nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei de timbru în sumă de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, recurenta fiind somată cu această mențiune, fila 11 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 07.08.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea la recursul promovat de către reclamantă.
Curtea, din oficiu, întemeiat pe prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a invocat excepția nelegalei timbrări a recursului promovat de reclamanta - SRL, iar cu privire la recursul promovat de Mai nvocat excepția lipsei de interes a cestei în promovarea recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința nr. 913 din 8 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul din nr. 258, jud. M prin M în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a - Filiala M, instanța a constatat că Filiala BMa primit un mandat public și expres de reprezentare prin comunicatele de presă din 11.12.2007, respectiv 24.01.2008, totodată fiind asistată de avocat.
Trebuie observat că nu a oferit consultanță juridică, ci a creat posibilitatea pentru membrii săi, persoanele fizice aflate într-o situație juridică similară, să se adreseze instanței de judecată într-un cadru organizat, punându-le la dispoziție informații juridice utile prin intermediul unui profesionist.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 71din Legea nr. 54/2004, potrivit cărora în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
Răspunsul dat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice urmare cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală dat fiind faptul că este emis de un organ fiscal în aplicarea legislației fiscale referitoare la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, respectiv un act administrativ în înțelesul normelor cuprinse în art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepția inadmisibilității nu a putut fi primită de instanță, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat contestație la care nu i s-a dat răspuns, astfel că acesta s-a adresat instanței în sensul celor cuprinse în art. 205 al. 1 Cod pr. fiscală.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile, instanța a constatat că aceasta nu a putut fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal.
Pe fond, instanța a reținut că, în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Mercedez Benz pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare de 9.774,83 lei, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr. - din 28.08.2007.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 31 indice 1 - 34 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data plății.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate iar legislația comunitară cu caracter obligatoriu să prevaleze normelor legii interne iar jurisdicțiile interne să garanteze îndeplinirea acestor exigențe, împrejurare reglementată de art. 148 din Constituția României.
Din perspectiva celor arătate și având în vedere împrejurarea că nu s-a probat faptul că autoturismul pentru care reclamantul solicită restituirea taxei de primă înmatriculare provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv că a mai fost înmatriculat anterior într-o altă țară a Uniunii, reclamanta nu s-a putut prevala cu succes de dispozițiile comunitare menționate anterior.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE precum și reclamantul - SRL.
Prima recurentă, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că în principal invocă excepția absolută a prescripției procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta nefiind îndeplinită în cadrul termenelor de 30 de zile, respectiv 6 luni de la data la care reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme, iar pe cale de consecință solicită respingerea acțiunii reclamantului ca fiind inadmisibilă în lipsa procedurii prealabile.
Majoritatea obiecțiunilor intimatului legate de efectele OUG nr. 50/2008 aparțin contenciosului constituțional.
Instanța de drept nu are nici o competență în a stabili dacă Codul d e procedură fiscală se putea prin ordonanță de urgență sau putea fi modificată numai prin lege și nici dacă conține dispoziții contrare principiului neretroactivității legii civile sau că ar fi discriminatorie.
Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apare discriminate, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.
Cea de-a doua recurentă, reclamantul - SRL solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii acesteia, și pe cale de consecință, solicită să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 9.774,83 lei achitată la Trezoreria cu chitanța seria - nr. -/28 august 2008 și dispunerea obligării pârâtei ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE la restituirea reclamantului întreaga sumă, cu dobânda de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art. 124, art.120 alin (7) și art. 70 din Codul d e procedură fiscală, cu obligarea pârâtei la 2.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că hotărârea este nelegală ea fiind dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Cu privire la primul recurs declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE curtea constată că este lipsit de interes pentru următoarele considerente:
Printre condițiile de exercitare ale acțiunii civile, în sens larg, incluzând și exercitarea căilor de atac, se numără și interesul, adică acel folos practic și concret ce s-ar putea obține prin promovarea recursului.
Interesul, la rândul lui, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Dacă în privința legitimității interesului nu se poate susține inexistența acestei cerințe, legitimarea procesuală a recurentei izvorând din lege, celelalte cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât neîndeplinirea acestora coincide cu lipsa interesului însuși.
În speță se constată că interesul recurentei în promovarea și susținerea recursului nu este legitim, născut și actual întrucât acțiunea reclamantului a fost respinsă de către instanța de fond.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, ținând cont de dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. prezentul recurs urmează a fi respins ca fiind lipsit de interes.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul - SRL, Curtea constată că este netimbrat.
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.b și raportat la art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 21,5 lei, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,3 lei.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 28 iulie 2009 (11), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M împotriva sentinței civile nr. 913 din 08.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul - SRL împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./07.10.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
