Obligația de a face. Decizia 2208/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2208/2009
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 211/CA/17.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B - N - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face - taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 23.09.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu recurentul.
Recurentul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru ( 25) și a solicitat acordarea cuvântului pe fond arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Volkswagen Golf, cu seria șasiu - fabricat în anul 1994, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin memoriul de recurs și prin concluziile scrise depuse în fața instanței de fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.211 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B-N - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.
Pentru a pronunța această soluție instanța examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie și analizând compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, a apreciat că în speță nu sunt încălcate disp.art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Potrivit dispozițiilor acestui text din dreptul comunitar, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale comunității, unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare instituită de disp.OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestora, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al acestei taxe.
Caracterul taxei prev.de OUG nr.50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din disp.art.l alin.2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit acestui act normativ.
Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plată a acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prev.de disp.art.2l4/l fiscal, și apreciată ca nelegală de către instanță.
Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că este relevant și faptul că instituirea acestei taxei a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contravine legislației comunitare.
In fine, în ceea ce privește disp.ar.25 și 28 din Tratatul CE, tribunalul constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent.
In consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare, reglementate de disp.OUG nr.50/2008 - dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond pricina, obligarea pârâti la înmatricularea fără plata taxei pe poluare a autoturismului marca Volkswagen Golf, cu serie șasiu - fabricat în anul 1994 cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin sentința recurată, Tribunalul Bistrița -N a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, ceea ce în opinia reclamantului, o apreciează ca fiind nelegală. La fila 95 din dosarul de fond, pagina 2 (ultimul alineat), instanța a reținut că "Taxa de poluare instituită de disp. OUG nr.50/200B nu poate fi asimilată impozitelor, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizaze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului".
Mai mult, instanța de fond mai reține că: "Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să nmatriculeze și să utilizeze un auto turism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestora, astfel că nu se poate susține caracterul discriminatoriu al acestei taxe".
Arătă că, cele reținute în evidență faptul că pe nedrept a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, deoarece această taxă nu este percepută tuturor proprietarilor de autoturisme care prin înmatricularea acestora în România, contribuie la poluarea mediului.
De asemenea, această taxă nu este percepută tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia. Prin urmare, pentru un autoturism înmatriculat în urmă cu 25 de ani în România Dacia. de ex. - care este vândut, radiat de pe vechiul proprietar și reînmatriculat pe noul proprietar, acesta nu va plăti taxă pe poluare pentru că în viziunea legiuitorului, un astfel de autovehicul nu poluează. Concluzionând, învederează că, deși caracterul taxei prevăzut de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare,"rezultă din dispozițiile art.1 alin.2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmeazăafi finanțate din sumele colectate.",apreciază că aceasta deține rolul deghizat al unei taxe echivalente taxei vamale, cu vădit caracter discriminatoriu, protecționist și neconstituțional.
Solicită a se constata, că pronunțarea sentinței s-a dat cu interpretarea greșită a dispozițiile art.25, art.28 și art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a celor ale art.148 alin.(2) din Constituția României, de unde rezultă, ineficacitatea dispozițiilor din OUG nr.50/2008 față de normele dreptului comunitar. Potrivit dispozițiilor art4 lit. "a" din OUG nr.50/2008 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.".
Întrucât această taxă trebuie plătită la prima înmatriculare a unui autovehicul în România, reiese că se păstrează în formă "mascată" conceptul de "taxă de primă înmatriculare" instituit inițial prin prevederile art. 214/1 -214/3 Cod fiscal, care au fost declarate de către instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Pe de altă parte, nici taxa pe poluare nu este conformă cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, aceasta pentru că taxa se percepe numai pentru autovehiculele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate pentru prima dată în România!
Așadar, având în vedere modul în care este reglementată această taxă în OUG nr.50/2008, - după cum s-a arătat și la pct.1 -, pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, aceasta nu se percepe, deoarece nu aduc atingere principiului conform căruia "poluatorul plătește".
În susținerea celor deja menționate, arată că prevederile art.7 din OUG nr.195/2002 Republicată, privind circulația pe drumurile publice cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind. protectia. Acest text de lege, coroborat cu principiul"poluatorul plătește"inserat în nota de fundamentare care a stat la baza elaborării Ordonanței de urgență a Guvernului pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, dar și în expunerea de motive pe care se bazează adoptarea Legii privind aprobarea ordonanței, reiese situație absurdă, conform căreia: toate autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.07.2008, data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, au corespuns, corespund în prezent și în viitor, normelor privind protecția mediului, ieșind astfel de sub incidența principiului"poluatorul plătește".Pe cale de consecință, în eventualitatea unei reînmatriculări, deținătorilor acestora nu le revine obligația de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluarii, nefiind necesară achitarea taxei pe poluare, ca în prezenta cauză; toate autovehiculele provenite din spatiul UE pentru care se solicită reînmatricularea în România, cu excepția celor prevăzute la art. III din OUG nr.218/2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008, nu corespund normelor privind protecția mediului, fiind supuse principiului"poluatorul plătește"și taxei pe poluare, pentru a"suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse";"În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încăodirectivă europeană caresăimpună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice."
În consecință, luarea ca model a celor 16 Membre care"practică sisteme de taxareamașinilor (între care: Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda),.." nu este semnificativ, deoarece pentru acestea, este inexistentă sau aproape inexistenă industria proprie de autovehicule, cel mult demonstrează o dată în plus, caracterul de injoncțiune al OUG nr. 50/2008. Este de remarcat faptul că printre statele enumerate, nu se regăsesc cele precum Germania, Italia, Franța, Marea Britanie, Republica Cehă și Suedia, recunoscute ca fiind mari producătoare de autovehicule, care însă spre deosebire de România, nu s-au pus în situația de a-și proteja producția indigenă.
Astfel, preambulul OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.265/2006, cu modificările și completările ulterioare, relevă faptul că adoptarea de către Guvernul României a unui astfel de act normativ, rezultă din ".necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protectie a mediului".
Printre principiile și elementele strategice care stau la baza acestui act normativ, la art.3 lil. "e" este prevăzut și principiul potrivit căruia "poluatorul plătește".
Mai arată că de niciunde din cuprinsul OUG nr.195/2005 așa cum este ea reglementată, nu reiese fapta conform căreia cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, deținătorul/proprietarul acestuia ar intra sub incidența principiului conform căruia "poluatorul plătește". Dacă ar fi într-adevăr așa,poluatorul ar trebuisăplăteascăîn baza art. 96 - sancțiuni la contravenții și art. 98 - infracțiuni, din același act normativ, nicidecum sub forma deghizată prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Cât despre sintagma"pagubele produse", aratăcă există un alt act normativ special, respectiv OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, al cărui preambul indică necesitatea adoptări,"Având în vedere obligativitatea transpunerii legislației comunitare, în noua calitateaRomâniei de stat membru în Uniunea Europeană.". Potrivit dispozițiilor art.1, acest act normativ".stabilește cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul poluatorul plătește, în scopul prevenirii și reparării prejudiciului asupra mediului."
Mai mult, potrivit art. 47 alin.(2) lit. "a" din OUG nr.243/2000 privind protecția atmosferei constituie contravenții, "dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează. " cu amendă de la 500 lei la 3.000 lei persoanele fizice, pentru:"nerespectarea obligației utilizatorilor de surse mobile deaasigura încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum și deale supune inspecții/ar tehnice conform prevederilor legislației În vigoare".
Principiul "poluatorul platește" și obligația "poluatorului" de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, se regăsește și în activitățile reglementate de alte acte normative, respectiv OUG nr.78/2000 privind regimul deșeurilor, dar nicidecum "cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România". Așadar, având în vedere că la data apariției OUG nr.50/2008 exista legislație specifică protecției mediului, rezultă că acest act normativa fost instituit doar în scop discriminatoriu și protecționist, pentru favorizarea vânzării producției autohtone de autovehicule (din care, personal nu doresc să achiziționez), în detrimentul cumpărării autovehiculelor de calitate și marcă recunoscute, respectiv VW Golf, cum este cel ce face obiectul prezentei cauze și de a cărei achizitie reclamantul nu se poate bucura, începând din 14 ianuarie 2009, dată când a expirat ultima înmatriculare provizorie.
În luarea hotărârii, prima instanță nu a ținut cont că, nu pot exista deosebiri în funcție de locul în care a fost înmatriculat autovehiculul.
Astfel, OUG 50/2008 implică o discriminare între autovehicule identice în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare, în condițiile în care Tratatul privind instituirea UE interzice categoric astfel de discriminări.
Nu s-a ținut cont, că prin noua taxă echivalentă taxei vamale se încalcă principiul nediscriminării produselor comunitare față de cele interne. Astfel, pentru autovehiculul în cauză, VW Golf din 1994 înmatriculat în Belgia și altul similar înmatriculat în România înainte de 1 iulie 2008, se constată că pentru al doilea, la o nouă reînmatriculare în țară nu se va plati taxa pe poluare, în timp ce pentru primul se percepe taxă vamală mascată sub denumirea de "taxă pe poluare".
Apreciază că, deși sunt noi, autovehiculele exceptate de la plata taxei pe poluare, prevăzute la art. III din OUG nr.218/2008, - unde sunt încadrate și autovehiculele autohtone - au emisii de dioxid de carbon, contribuind și ele la poluarea mediului înconjurător.
Discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pe poluare, de faptul Înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că prin instituirea ei, s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea aerului.
Se mai arată că în pronunțarea hotărârii, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nr.OUG 50/2008, este contrară cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, deoarece are menirea declarată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care nu s-a achitat taxa pe poluare În prezenta cauză, favorizând vădit vânzarea autoturismelorsecond-handindigene și cele deja înmatriculate în România, dar și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Prin art. 148 alin.(2), Constituția consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, prin art. 148 alin.(4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.(2) al art. 148.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul prin acțiunea promovată în contradictoriu cu INSTITUȚIA PREFECTULUI C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR a solicitat înmatricularea definitivă fără taxă de primă înmatriculare a autovehiculului în favoarea reclamantului.
În justificarea pretențiilor formulate reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art. 9 din Tratatul Constitutiv al Comunităților Europene și preeminența dispozițiilor comunitare și jurisprudenței comunitare în raport de dreptul intern.
Reclamantul a formulat în prealabil cerere adresată autorităților abilitate în vederea înmatriculării autoturismului fără achitarea taxelor aferente primei înmatriculări acestea comunicându-i că procedura înmatriculării este reglementată de Ordinul MAI nr. 1501/2006 iar taxa de primă înmatriculare fiind unul din actele necesare pentru înmatricularea autoturismului iar ipoteza prezentată nesituându-se în excepțiile prevăzute de lege nu se poate proceda la înmatricularea în condițiile solicitate.
Prima instanță și-a fundamentat hotărârea reținând că dispozițiile OUG nr. 50/2008, constituie cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar acest act normativ stabilește că această taxă este venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Taxa instituită a fost interpretată de către prima instanță ca fiind una reglementată prin dispoziții legale care nu instituie discriminări.
Din economia textului de lege enunțat anterior prima instanță a tras concluzia că nu există discriminare între autoturismele cumpărate din România și cele provenite din țările Comunității Europene, aspect interzis de art.90 partea I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, apreciere care este conformă realității.
Potrivit art. 1 alin 2 din Ordinul nr. 1501/2006 al Ministerului Administrației și Internelor "înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul".
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006 al MIRA, înmatricularea permanentă sau temporară se efectuează pe baza mai multor documente, expres și limitativ prevăzute, printre care și cererea solicitantului, ori reclamatul nu a formulat o astfel de cerere scrisă pentru înmatricularea autoturismului.
În lipsa unei cereri scrise pentru înmatricularea autoturismului, nu se poate reține că Serviciul Public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări vehicule ar fi refuzat înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului și nici nu este posibil ca acesta să înmatriculeze un autovehicul în lipsa unei cereri de înmatriculare, nemaipunându-se în discuție dacă taxa specială trebuia sau nu achitată.
Refuzul înmatriculării în ipoteza nerespectării dispozițiilor legale de către persoana care pretinde o anumită conduită autorității nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.
Refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată.
Autoritățile pârâte atât în procedură prealabilă cât și în emiterea actelor contestate au procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale care sunt încălcate în ipoteza în care autoritatea se conformează pretențiilor cetățeanului.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței că recursul declarat este nefondat, prima instanță interpretând corect dispozițiile legale incidente așa cum s-a reținut anterior astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 211/17.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 211/17.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./27.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
