Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2245/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2245/2008
Ședința publică din 17 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva Sentinței civile nr. 1257 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, privind și pe pârâta intimată ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.
La data de 10 octombrie 2008 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1257 din 04 iulie 2008 Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G, și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1185 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
S-au respins restul cererilor.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, în condițiile în care în prezenta cauză nu se contestă nici un act administrativ emis de această pârâtă, ci se solicită restituirea unei taxe achitate în contul Administrației Finanțelor Publice G, care are personalitate juridică și poate sta în judecată.
În motivarea soluției pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 1185 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă.
S-a motivat că potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei că referitoare la o situație de excepție, astfel că nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. În opinia Tribunalului, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene, statele membre pot stabili diferite taxe sau impozite, fără ca acestea să contravină dispozițiilor comunitare.
De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, întrucât acest act normativ urma să intre în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar taxa de primă înmatriculare este incompatibilă cu dreptul comunitar. S-a motivat că nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și că acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat că este nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice G de a dispune restituirea acesteia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C, în reprezentarea pârâtei G solicitând admiterea acestuia, modificarea hotararii in sensul respingerii in totalitate a actiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a legii atunci când a reținut că taxa impusă de autoritățile române este una discriminatorie, interzisă de art.9 din Tratatul Comunității Europene. În opinia recurentei hotărârea cuprinde motive contradictorii întrucât actul de aderare al României și Bulgariei la UE prevede că Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale alegerea formelor și mijloacelor.
Se susține că dispozițiile art.90 din tratatul de instituire a Comunității Europene nu sunt incidente în cauză deoarece textul legal menționat se referă la impozite, iar nu la taxe. În plus taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări. În raport de această susținere recurenta arată că în mod neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond existența unei discriminări.
La momentul la care reclamantul a achitat taxa în litigiu aceasta s-a realizat în baza unei dispoziții legale, astfel că, susține recurenta, nu se poate afirma că a fost încasată în mod eronat sau că ar fi nedatorată, reclamantul neinvocând la momentul plății prevederile tratatului CE de care se prevalează prin promovarea acțiunii.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Curtea analizând recursul declarat, cu majoritate de voturi, reține că acesta este nefondat.
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, cu majoritate de voturi, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, cu majoritate de voturi, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C pentru împotriva Sentinței civile nr. 1257 din 4.07.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - - - - -
GREFIER
Opinie separată
Opinia separată a fost în sensul admiterii recursului, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Chiar în lipsa unui principiu consființit expres prin lege, din interpretarea unor dispoziții ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și din anumite definiții formulate de art. 2 al aceluiași act normativ, se desprinde concluzia că acțiunea în contencios administrativ poate fi soluționată numai pe baza normelor legale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, fără ca instanța de contencios administrativ să poată să confere unei legi putere retroactivă sau ultractivă.
Iată definițiile în discuție:
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere -exprimarea explicita, cu exces de putere,a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelorcompetentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor si libertăților cetățenilor;
o) drept vătămat - oricedrept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
În speță, instanța a examinat un text legal abrogat, pe care l-a apreciat ca nevalabil, ceea ce înseamnă un exces de putere judecătorească clasic.
În plus, nu a luat în considerare că statul s-a angajat să ramburseze pro parte sumele în discuție, iar pentru această parte achitată benevol nu există interesul de a acționa al reclamantului.
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus Rodica
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
