Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2336/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2336
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J, împotriva sentinței nr. 1708 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă și a fost scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat în cauză:
Prin sentința nr. 1708 din data de 09 septembrie 2008 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP G și s-a respins acțiunea reclamantului față de această pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de recl., domiciliat în comuna, sat, județul G în contradictoriu cu pârâta Tg-J cu sediul în Tg-J-, județul
A fost obligată pârâta să dispună restituirea către reclamant a sumei de 4859 lei actualizată cu inflația la data plății efective și a dobânzii legale de la data plății taxei speciale pentru autoturism până la restituirea efectivă a sumei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Gar eținut că este întemeiată deoarece reclamanta a contestat actele administrative emise de Tg. J, raportul juridic fiscal născându-se între reclamant și această pârâtă, față de care a fost solicitată restituirea taxei.
DGFP G nu se află în raporturi juridice de natură fiscală cu reclamantul, iar potrivit art. 33 Cod pr. fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este administrația finanțelor publice unde domiciliază reclamantul.
Acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Tg.-J a fost reținută ca întemeiată pentru următoarele considerente;
În cauză s-au reținut ca aplicabile disp. art. 148 al. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al. 2.
Art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Deci, tratatul limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în România.
În reglementarea internă, prin Legea nr. 343/2006 s-a introdus un nou impozit de la 1 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea legii prin OUG nr110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și scutiri de plata taxei în cazurile limitativ prevăzute de ordonanță.
La data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul enumerat la art. 2141Cod fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorată bugetului statului se calculează conform formulei prevăzută la al. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Prin aplicarea diferențiată a taxei s-a introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe.
Cum supremația o deține dreptul comunitar, în speță art. 90 al. 1 din tratat, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile din tratat.
Instanța este datoare să constate că art. 2141și 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul comun, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 6287 lei a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la a data aderării dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei s-a arătat că este neîntemeiată.
Reclamantul a achitat taxa conformându-se Codului fiscal.
Pârâta a confirmat operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene prin încasarea taxei dar fără a emite un titlu de creanță sau un alt act fiscal.
În consecință, însăși obligația de plată a taxei de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare și calcul precum și o calculație efectivă afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, s-a arătat că ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 al. 1 din Constituția României.
Art. 90 din Tratat face parte din ordinea de drept a României de la 1 ian. 2007 și reclamantul se poate adresa instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de reglementarea comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în luna februarie 2007 din Franța.
Actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispoz. Legii nr. 554/2004 și Codul d e pr. fiscală sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei de la Administrația Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantului față de Tg. J, în condițiile în care instituția care a încasat taxa de primă înmatriculare de la reclamant este Tg. Cărbunești
S-a precizat instanța de fond a dat o soluție greșită, întrucât s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și, în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță este vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de către instanța de fond,inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor reglementate de art.124 din același cod.
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art. 88 alin. 1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În sensul inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamantul nu a urmat întreaga procedură specială de restituire prin contestarea răspunsului Tg. J, asociat măsurilor de impunere, potrivit prevederilor art. 88 și 205 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art. 2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art. 13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatara în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 85 cod procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.
În speță se reține că prin acțiunea introductivă reclamantul a înțeles să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, părți ce au fost conceptate și citate în cauză în calitate de pârâți.
Deși acest cadru procesual stabilit prin acțiunea introductivă nu a fost pus în discuția părților și nu a suferit modificări pe parcursul judecării cauzei în primă instanță aceasta a pronunțat hotărârea recurată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Tg, J, deși aceasta nu a fost citată în cauză.
Mai mult, din actele și lucrările dosarului se reține că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare e face obiectul prezentului litigiu la Tg. Cărbunești, și prin urmare raportul juridic de drept substanțial dedus judecății s-a născut între reclamant și această din urmă autoritate.
Reținând aceste împrejurări prima instanță era datoare potrivit art. 129 cod procedură civilă să le pună în discuția părților și în raport și de voința acestora să lămurească prioritar toate împrejurările privitoare la cadrul procesual al litigiului și numai ulterior să pășească la soluționarea în fond a acestuia.
În consecință se reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă urmând a se admite recursul formulat, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dat fiind prioritatea în analiză a motivului de recurs mai sus prezentat, celelalte motive de recurs ce pun în discuție fondul cauzei nu vor mai fi analizate urmând a fi avute în vedere de prima instanță în soluționarea fondului litigiului.
În rejudecare însă, prima instanță va avea în vedere cu prioritate dispozițiile art. 129 alin. 4 - 6 cod procedură civilă și va stabili cadrul procesual în care se va soluționa cauza, procedând ulterior la citarea legală a tuturor părților procesului și în aceste condiții, de natură a respecta tuturor părților drepturile lor procesuale, va trece la soluționarea fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J, împotriva sentinței nr. 1708 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Gorj.
Irevocavilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
Red. jud.
4 ex/12 dec. 2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Elena Canțăr
