Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 239/CA
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat în examinare contestația în anulare introdusă de reclamanta - intimată I, împotriva deciziilor nr.148/CA din 27 aprilie 2007 și nr. 577/CA din 8 octombrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2009 și ulterior pentru astăzi, 22 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 1680 din 8 februarie 2006, reclamanta Ias olicitat, în contradictoriu cu I - Structura de administrare fiscală, Activitatea controlului fiscal, Serviciul Control Fiscal I în cadrul și - Direcția Generală a Finanțelor", anularea raportului de inspecție fiscală nr. 17520/31.10.2005, a deciziei nr. 157/30.12.2005 și a deciziei de impunere 17522/31.10.2005.
Prin sentința nr. 4722/E din 13.10.2006, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dispunându-se anularea raportului de inspecție fiscală nr. 17520/31.10.2005, a deciziei de impunere nr. 17522/31.10.2005 și a deciziei nr. 157/30.12.2005, emise de pârâte, hotărâre împotriva căreia Iai ntrodus o cerere de recurs.
Prin decizia nr. 148/CA din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Iașia admis recursul pârâtei, a casat hotărârea atacată și a reținut cauza în vederea rejudecării ei în fond, constatând că, prin nestabilirea, fără echivoc a sferei participanților și obiectului acțiunii, în raport cu fiecare dintre aceștia, nu se poate exercita controlul de legalitate și că, prin respingerea obiecțiunilor formulate de pârâtă la raportul de expertiză cotabilă, dreptul la apărare al acesteia a fost încălcat.
Rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 577/CA/ din 8 octombrie 2007, respins acțiunea în anulare introdusă de reclamanta I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, reținând, în principal, că "nefiind prevăzută în situația financiară încheiată la 31.12.2002 pierderea netă de 25.310.837.990 lei, reclamanta nu mai poate beneficia de regimul de deducere fiscală consacrat de nr.HG 22/2003 și implicit de dreptul deducerii pierderii nete rezultată din diferențele de curs valutar nefavorabil și al transpunerii pe cheltuieli a acestor sume, în anul 2003 și, respectiv, în anul 2004" și că "urmare nerespectării dispozițiilor nr.HG 22/2003 și ale pct. 7.4 din Instrucțiunile aprobate prin nr.HG 859/2002, în mod justificat organul fiscal a procedat la recalcularea impozitului pe profit și al stabilirea obligațiilor suplimentare contestate".
La data de 10 octombrie 2007, Iaf ormulat prezenta contestație în anulare "împotriva deciziei nr. 577/CA/ 8 octombrie 2007", iar prin precizările depuse la termenul din 5.11.2007, contestatoarea a declarat că înțelege să formuleze contestație în anulare și împotriva "deciziei nr. 148 din 27 aprilie 2007", ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 Cod procedură civilă.
Contestatoarea critică decizia nr. 148/27 aprilie 2007 pe motiv că, raportat la dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar era obligată să trimită cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, ca urmare a necitării tuturor structurilor administrative chemate în judecată, și că acea parte nu a fost identificată ulterior și nici nu a fost citată în fața instanței de recurs.
În ceea ce privește decizia nr. 577 din 8.10.2007, contestatoarea susține că a fost încălcat principiul continuității completului de judecată, un alt complet decât cel care dispus casarea hotărârii - recurate soluționând pricina în fond, că, "deși am precizat în mod expres că înțelegem să ne judecăm cu, I și I - Structura de Administrare Fiscală - Activitatea Controlului Fiscal - Serviciul Control Fiscal 1,. și - Structura de Administrare Fiscală", acestea nu au fost niciodată citate în cauză, hotărârea fiind pronunțată numai în contradictoriu cu I, că "practic, casarea s-a dispus numai cu scopul vădit și exclusiv de a favoriza o structură a Statului, că cel puțin un membru al completului de judecată s-a pronunțat anterior într-o speță identică, în sensul că, în înțelesul prevederilor Ordinului MFP 306/2002, diferențele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost raportate în situațiile financiare anuale trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar și că dispozițiile din HG859/2002, invocate de instanța de recurs, nu au nici o legătură în cauză, considerându-se că: "credibilitatea actului de judecată este serios subminată în condițiile în care, în două spețe absolut similare, aceeași instanță pronunță hotărâri contradictorii, în condițiile în care nu avut loc vreo modificare legislativă care să conducă la tratarea diferită a cazurilor, ci din contra, legiuitorul a eliminat unele condiții, împovărătoare, respectiv constituirea provizioanelor".
Intimata I nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de contestatoare și a dispozițiilor de drept procesual aplicabile, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește decizia nr. 148/CA din 27 aprilie 2007, se reține că Lal uat cunoștință de conținutul acestei hotărâri la data de 11 mai 2007, când i s-a eliberat o copie după înscrisul aflat la filele 74 - 76 dosar recurs și că, potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, contestația împotriva hotărârii irevocabilă, care nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, cum este cazul deciziei menționate, putea fi introdusă doar în termen de 15 zile de la data comunicării, termen pe care contestatoarea l-a depășit în mod substanțial, cu nu mai puțin de 5 luni, fără ca acest lucru să fi fost justificat.
Pe de altă parte, în adoptarea soluției prevăzute de art. 312 pct. 4
Cod procedură civilă, Curtea a avut în vedere faptul că, la termenul din 30 aprilie 2007, intimata prin avocat, a declarat, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi, că "eronat a fost citată - B întrucât reclamanta nu a chemat în judecată această instituție și că nu are nici o legătură cu cauza și a fost trecută din eroare ca parte în proces", fapt ce impus reformarea hotărârii primei instanțe în partea referitoare la admiterea acțiunii în contradictoriu cu "Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor B", reclamanta nedeclarând recurs nici cu privire la partea din hotărâre prin care acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, în contradictoriu în care în petitul acțiunii sunt evocate și alte structuri de administrare fiscală și chiar și o "Direcție Generală a Finanțelor din cadrul, ce a rămas neidentificată pe tot parcursul judecății, considerente pentru care contestația în anulare introdusă împotriva deciziei nr. 148/CA din 27.04.2007 urmează a fi respinsă.
În cea ce privește decizia nr. 577/CA din 8.10.2007, Curtea reține că, la data pronunțării hotărârii atacate, la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași funcționa un singur complet de recursuri și că problema planificării ședințelor de judecată și repartizării judecătorilor secției pe ședințe nu poate face obiectul unei cereri formulate în baza art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă, în condițiile în care doi din membrii completului ce a pronunțat decizia nr. 148/CA din 27.04.2007 au făcut parte din completul ce a pronunțat decizia nr. 577/CA din 8.10.2007, iar dispozițiile art. 309 și următoarele din Codul d procedură civilă nu prevăd, sub sancțiune, ca instanța de control judiciar să rejudece cauza în fond, după casare, în aceeași compunere cu cea care luat măsura casării hotărârii primei instanțe.
Chiar dacă, în petitul acțiunii, reclamanta a înșiruit mai multe inițiale și denumiri ale unor structuri fiscale, fără a le identifica prin denumirea lor oficială și completă și sediu, astfel cum art. 112 Cod procedură civilă o obligau, Curtea apreciat că, prin precizările aflate la filele 65 și 85 dosar recurs, reclamanta a clarificat totuși obiectul acțiunii și sfera participanților la contenciosul administrativ de față, în sensul că aceasta vizează anularea actelor emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, structură administrativă care, potrivit prevederilor Anexei nr. 1 la Ordinul. nr. 1820/2003 exercită controlul respectării reglementărilor financiar - contabile și fiscale cu privire la calcularea, evidența și raportarea corectă a obligațiilor fiscale de către contribuabili.
În ipoteza în care această concluzie a instanței nu ar fi fost una corectă, concordantă cu limitele investirii, în sensul că în mod nejustificat nu s-au citat și nu s- soluționat pricina și în contradictoriu cu " I - Structura de administrare fiscală, Activitatea controlului fiscal, Serviciul Control Fiscal I în cadrul și F - Direcția Generală a Finanțelor", calea pentru înlăturarea pretinsei omisiuni era cea prevăzută de art. 281 ind. 2 din Codul d e procedură civilă și nu calea contestației în anulare, în condițiile în care este în afara oricărui dubiu faptul că raportul de inspecție fiscală nr. 17520/31.10.2005, decizia de impunere nr. 17522/31.10.2005 și decizia nr. 157/30.12.2005 au fost emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și că menționarea în antetul acestor acte administrative a Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu are nici o relevanță sau urmare asupra raportului de drept fiscal născut din faptul emiterii respectivelor acte de autoritate.
În ceea ce privește problema deductibilității pierderilor nete rezultate din diferențele de curs valutar nefavorabile și al transpunerii acestor sume pe cheltuieli și cea a aplicării prevederilor nr.HG 22/2003 și ale Instrucțiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, aprobate prin nr.HG 859/2002, aceasta nu se înscrie în categoria greșelilor materiale la care face referite art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, ci vizează însăși fondul cauzei, astfel că readucerea în discuție a chestiunilor ca au făcut obiectul judecății, în procedura contestației în anulare, este lipsită de suport procedural, chiar dacă s-ar fi săvârșit erori de interpretare, ceea ce nu este cazul în cauza de față, Curtea reținând în mod explicit că "neînregistrarea provizionului pentru diferențele nefavorabile de curs valutar în situația ce se întocmea pentru anul fiscal ce s-a încheiat la data de 31 decembrie 2002 dace imposibilă deducerea ulterioară a pierderii nete din diferența de curs" și că "reclamanta a fi putut corecta în mod valabil pretinsa eroare contabilă dacă ar fi urmat prevederile nr.HG 859/2002, depunând declarația rectificativă pentru anul fiscal respectiv.
Cât privește aserțiunea că, în spețe absolut similare, aceeași instanță a pronunțat hotărâri contradictorii, aceasta se vădește a fi lipsită de orice temei, atâta timp cât, în considerentele deciziei nr. 577/CA din 8.10.2007 s-a reținut că "toate actele administrativ-fiscale din prezenta cauză au fost întocmite sub regimul unor reglementări total diferite de cele avute în vedere la pronunțarea sentinței nr. 62/CA din 9 aprilie 2001, atât în materia deductibilității fiscale a provizioanelor, cât și în materia înregistrării costurilor achiziției de bunuri", considerente pentru care contestația în anulare urmează a fi respinsă, nefiind îndeplinite condițiile admiterii ei în principiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare introdusă de reclamanta - intimată I împotriva deciziei nr. 148/CA/27.04.2007 și a deciziei nr. 577/CA/8.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, decizii pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.05.2009
Curtea de Apel Iași
Jud. G -
Jud.
Jud. - - -
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
