Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 240/CA
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V împotriva sentinței nr. 240/ din 22 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ. La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009 care au fost cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2009 și apoi, pentru aceleași motive și în aceeași compunere, pentru astăzi, 22 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 240/Ca/22 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui s-a dispus:
Admite cererea formulată de Bârlad cu sediul în Bârlad, str.-,.9,. B,.13, jud. V în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice V cu sediul în V,--56, și în consecință suspendă executarea deciziilor de impunere 325 și 344/20.05.2008 emise de V, până la soluționarea fondului cauzei.
A reținut instanța de fond:
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În fapt, reclamanta a fost supusă unui control de către inspectorii fiscali fiind obligată prin deciziile de impunere nr. 325/02.05.2008 și nr. 344/20.05.2008 la plata de taxe, impozite și accize în sumă totală de 423.652 lei.
Având în vedere că pârâta a emis cele două decizii de impunere în baza cărora urmează să se procedeze la recuperarea sumelor stabilite prin rapoartele de inspecție fiscală, deși acestea au fost atacate prin contestație, dar a cărei soluționare a fost suspendată până la finalizarea cercetărilor organelor penale, pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar crea societății reclamante odată cu efectuarea procedurilor de executare, prin blocarea conturilor, se impune suspendarea executării actelor administrative. Este de precizat și faptul că, din modalitatea în care s-a efectuat inspecția fiscală în contabilitatea societății reclamante se creează o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea de față ca fiind fondată.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta V, considerând ca fiind eronată concluzia instanței de fond, potrivit căreia organele de executare nu ar putea trece la executarea unei decizii de impunere atât timp cât nu a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de cel interesat.
Arată recurenta că având în vedere faptul că formularea unei contestații nu atrage automat suspendarea executării actului fiscal respectiv, rezultă că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la pronunțarea de instanța de judecată a unei soluții de suspendare.
Cât privește condiția pagubei iminente,arată recurenta că nici aceasta nu a fost îndeplinită în cază, având în vedere faptul că nu a fost probată existența unei îndoieli puternice privind legalitatea actului, iar presupusul prejudiciu, constând în sumele ce s-ar putea constata că nu au fost datorate, sunt restituite intimatei, ca urmare pronunțării tribunalului asupra fondului cauzei.
Solicită, așadar, admiterea recursului, iar în fond respingerea ca nefondată a cererii de suspendare în litigiu.
Intimata Bârlad prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat, la dosarul de fond fiind demonstrată paguba iminentă, prin copia contractului comercial nr. 28/16.05.2008 aflat în derularea între intimați și Administrația Națională a de Stat - 515 B, care nu ar mai putea fi executat, dacă s-ar începe executarea silită a titlurilor executorii în cauză.
Cât privește critica de nelegalitate adusă celor două decizii raportat celor 2 acte de inspecție fiscală, consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative în cauză, de natură a conduce la suspendarea executării lor.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, prima instanță a considerat că în speță condiția "cazului bine justificat " de admitere a unei cereri de suspendare a unui act administrativ fiscal ar fi fost îndeplinită, întrucât contestația formulată de reclamantul - intimat nu a fost însă soluționată de organul jurisdicțional, motivat de existența unei cercetări penale a prepușilor societății, nefinalizate însă până la această dată.
Numai că, acest aspect, este de natură doar de a contura caracterul civil sau penal al culpei prepușilor societății, iar nu să "creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" în condițiile art. 14 coroborat cu art. 2 lit. t din legea contenciosului administrativ, respectiv asupra realității sumelor reținute în deciziile de impunere vizate în cauză, astfel că această condiție prevăzută cumulativ de textul sus-menționat apare ca nefiind probată în speță, prezumția de legalitate a actului administrativ nefiind așadar răsturnată, doar prin afirmațiile contestatoarei privind existența unor "dubii" în privința corectitudinii actului, dubii ce vor fi verificate pe fondul cauzei.
Ori, în condițiile în care prima condiție prevăzută de text nu a fost dovedită de reclamanta - intimată, în cauză apare ca inutilă cercetarea celei de a doua condiții - cea a pagubei iminente, cu atât mai mult cu cât nivelul ridicat al cuantumului datoriei fiscale, prin el însuși, nu poate conduce la justificarea îndeplinirii acestei condiții.
Concluzionând, față de cele sus-arătate, Curtea va proceda la admiterea recursului promovat de V, cu consecința modificării în tot a sentinței civile 240/CA/22.09.2008 a Tribunalului Vaslui, în sensul respingerii cererii de suspendare promovate de Bârlad privind deciziile de impunere nr. 325 și 344 din 20.05.2008, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sentinței nr. 240/CA/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere nr. 325/20.05.2008 și nr. 344/20.05.2008, formulată de Bârlad, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - G - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.05.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
