Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 239
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Magdalena
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG- împotriva sentinței numărul 1958 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN G și intimata reclamantă -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG-J, intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN G și intimata reclamantă -
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința nr. 1958 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorjs -au respins excepțiile și cererile invocate pe cale de apărare de pârâte.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SRL Tg-J, în contradictoriu cu pârâta Statul Român prin G și Administrația Finanțelor Publice Tg-
S-a anulat actul administrativ fiscal nr.1535/ 17.02.2009 emis de Tg-
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J, să restituie reclamantei suma totală de 14.365,58 lei, din care 9.728,58 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și 4.600 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plăților până la restituirea efectivă.
Cu privire la taxa de primă înmatriculare, tribunalul a reținut că potrivit art.148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al.2 menționat.
Dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamant, prevăd că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
Drept urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele revenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Cu referire la reglementarea internă, s- reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice.
Ori, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul Fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare opri de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Instanța a constatat că diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit principiilor dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin. 2 și 4 din Constituție, s-a reținut supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (1) din Tratat și s-a concluzionat că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Drept urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2413din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Pe cale de consecință, neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 9.725,58 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sub obligatorii pentru și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Rezultă că art.90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel, reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în luna ianuarie 2008.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are un alt mod de calcul și o altă destinație și per a contrario, menținerea ca legală taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, ar fi contrară principiilor de guvernează instituția aplicării în timp a legii, precum și a principiilor ce guvernează procesul civil, în general, și procesul de contencios administrativ, în special.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție și art.1 din codul civil.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată de față, raportat la considerentele menționate anterior.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă, ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, nu a putut fi reținută de instanță deoarece taxa de primă înmatriculare are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum aceasta este definită la nivelul anului 2008, prin apariția OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Pe de altă parte, raportat la înscrisurile invocate de reclamant în dovedirea cererii, respectiv chitanța pentru încasarea taxei, contractul de vânzare cumpărare și factura, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a autovehiculului, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada achitării taxei de prima înmatriculare, a provenienței second hand a autoturismului și a primei înmatriculări într-un stat al uniunii europene.
Considerând că s-a încălcat art.90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.2141- 2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului, stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie. Cum reclamanta fost lipsită în mod nelegal de suma de 9.725,58 lei de la data plății, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la restituirea efectivă, prejudiciul cauzat numai în acest mod putând fi reparat integral, astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
În condițiile art.1 și 18 din nr.554/2004, constatând îndeplinită de către reclamantă procedura cerută de art.7 din același act normativ s-a anulat și actul administrativ fiscal emis de către pârâtă.
Referitor la taxa pe poluare, tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice.
În speță, cu referire la taxa de poluare achitată de reclamant, potrivit principiilor dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin. 2 și 4 din Constituție, reține supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (1) din Tratat concluzionând că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei de poluare, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Drept urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2413din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Pe cale de consecință, neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa pe poluare achitată practic pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum de 4640 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 alin (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sub obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Rezultă că art.90 alin.(1) din Tratat face parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2008.
S-a înlăturat ca nefondată excepția formulată pe cale de apărare de către pârâtă, privind inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că reclamanta a urmat procedura specială prealabilă și termenele de contestare prevăzute de dispozițiile Codului d e procedură fiscală ce reglementează modalitatea de restituire.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită într-adevăr pe alte principii decât taxa specială anterioară și are un alt mod de calcul și o altă destinație dar aceste norme sunt inaplicabile, întrucât pentru autoturismul înmatriculat prima dată în Germania au fost achitate taxele speciale de către primul deținător, în România această taxă fiind achitată numai de către primul proprietar, în legislația internă neexistând reglementare referitoare la perceperea unei taxe cu ocazia revinderii autoturismului. Astfel, pentru autoturismele înmatriculate în România nu se plătește taxa de poluare cu ocazia revinderii, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România se percepe această taxă, rezultând o diferență de tratament, ceea ce reprezintă o discriminare a regimului juridic fiscal, ce contravine prevederilor Tratatului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată de față, raportat la considerentele menționate anterior.
Noua taxă de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este discriminatorie având o sferă de aplicabilitate restrânsă ce taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008 potrivit criteriilor alese, aceasta însă având caracter discriminatoriu, aplicându-se diferit unor situații juridice identice. Instanța a constatat un tratament diferențiat ce se aplică între persoanele ce au solicitat înmatricularea anterior datei de 01.07.2008 și cele care se înmatriculează ulterior acestei date, iar față de dispozițiile art. 148 al. 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar, principiu ce se regăsește de altfel așa cum s-a expus anterior în art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe.
Pe de altă parte, raportat la înscrisurile invocate de reclamantă în dovedirea cererii, respectiv chitanța pentru încasarea taxei, contractul de vânzare cumpărare și factura, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a autovehiculului, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada achitării taxei, a provenienței second hand a autoturismului și a primei înmatriculări într-un stat al uniunii europene.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs Tg.J, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a sustinut, in esenta, ca reclamanta a achitat taxa de poluare si nu taxa speciala de inmatriculare, ca nu a formulat contestatie impotriva Deciziei de calcul al taxei de poluare, cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamanta - SRL Tg.J a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Tg.J la restituirea sumei de 14.365,58 lei, compusa din 9.725,58 lei - taxa de prima inmatriculare si 4.640 lei - taxa de poluare
Cu referire la solutia data cererii de restituire a taxei de poluare, Curtea constata ca OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art. 3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamanta a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei Tg.J la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, potrivit art.105 alin.2 civ.Cod Penal, ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5.
Față de aceste considerente, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
Cu ocazia rejudecarii, urmeaza a fi avute in vedere celelalte critici formulate de recurenta parata, care nu au mai fost analizate de instanta de recurs, fata de solutia pronuntata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG- împotriva sentinței numărul 1958 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN G și intimata reclamantă -
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.DV
4 ex./02.03.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Magdalena
