Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 24/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea B împotriva deciziei nr.208/R din 2 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra contestație în anulare de față:
Constată că la data de 3.04.2007, reclamanta Baf ormulat acțiune în contencios administrativ împotriva pârâtei B solicitând anularea în totalitate a actelor administrativ fiscale Decizia nr.1/09.03.2007 și Decizia nr.54.406/22.XII.2006 emise de pârâtă.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr.- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța s-a pronunțat prin sentința nr.2559/C/19.06.2007 în sensul că, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BRAȘOV.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Brașov, să soluționeze cauza pe fond, ca fiind competent material.
Recursul declarat a format obiectul dosarului nr- a Curții de APEL BRAȘOV, în care instanța s-a pronunțat prin Decizia nr.208/R/2.2007, în sensul următor:
- "A admis recursul declarat de pârâta recurentă B împotriva sentinței civile nr.2559/C/19.06.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
- A respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov.
- A trimis cauza spre soluționare pe fond aceleiași instanțe".
Pentru a decide astfel, Curtea a constatat și a reținut în fapt și în drept următoarele:
Astfel, se reține că în cauză instanța de fond - Tribunalul Brașov, în mod greșit a apreciat actele dosarului, obiectul cauzei reținând că are prioritate valoarea reținută prin actele fiscale contestate emise de pârâte, apreciind în mod nelegal ca fiind aplicabile prevederile art. 10 alin.1 teza I referitor la competența de soluționare a cauzei, ca revenind Curții de APEL BRAȘOV în primă instanță.
Ori, verificând conținutul actelor contestate, respectiv Decizia nr. 1 /9.03.2007 și Decizia nr. 54.406/22.12.2006 emise de pârâta B și Administrația Finanțelor Publice a Mun. B se constată că în fapt și în drept aceste acte sunt emise de autorități locale, respectiv B județean, dar actele fiscale nu se încadrează în categoria actelor prevăzute la art. 179 alin.1 Cod procedură fiscală, ci se încadrează în categoria, alte acte administrativ fiscale prevăzute la art. 179 al.2 potrivit cărora " contestațiile formulate împotriva altor acte administrativ fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente ".
Mai mult, actele administrativ fiscale atacate în cauză fac parte din categoria " alte acte administrativ fiscale ", conform Ordinului Ministrului finanțelor nr. 519/2005 pentru aplicarea instrucțiunilor de aplicarea a dispozițiilor titlului IX din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală în sensul că prin aceste acte s-au dispus măsuri privind atragerea, stabilirea, răspunderea reglementate de art. 28 Cod procedură fiscală republicat.
Ca atare nu pot fi confundate cu deciziile de impunere și nici cu procesele verbale de control fiscal, încât se ia în considerare cuantumul lor valoric pentru stabilirea competenței materiale a instanței.
Prin urmare se reține că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin.1 teza I partea a II-a din Legea 554/2004 referitoare la cuantumul valoric cuprins în acte, ci sunt aplicabile prevederile art. 10 alin.1 teza II " privind actele administrativ fiscale încheiate de autorități publice locale, județene ", iar competența de soluționare a cauzei pe fond revine Tribunalului fiscal și nu Curții de APEL BRAȘOV, cum greșit a apreciat și reținut instanța de fond prin sentința 2559/C/19.06.2007.
În concluzie, față de criticile aduse de recurentă sentinței atacate, se constată că în mod corect și legal pârâta DGFP Baa rgumentat recursul și că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, s-a reținut ca întemeiat și legal recursul declarat, iar sentința atacată a fost modificată în sensul că respingerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov privind soluționarea cauzei, invocată de reclamanta B ca nelegală și netemeinică, nefiind aplicabile în cauză prevederile art. 158 al.1 și 3 din Codul d e procedură civilă.
În consecință s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea probatoriului și soluționarea cauzei pe fond.
S-a reținut ca legală poziția intimatei - pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B formulată prin întâmpinarea la recurs în sensul admiterii recursului.
Recurenta Baf ormulat în termen legal, contestație în anulare a deciziei nr.208/R/2.2007 a Curții de APEL BRAȘOV, invocând în drept prevederile art.317 (1) pct.2 din pr.civ. solicitând să se admită contestația, să se dispună anularea hotărârii atacate, și să se reia judecata de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării hotărârii neviciate, pe fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea contestației în anulare a adus următoarele critici deciziei atacate:
1) Decizia Curții de APEL BRAȘOVa fost luată cu încălcarea prevederilor art.3 pct.1 pr.civ. combinat cu art.10 (1) teza II din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod greșit instanța a calificat actele administrative atacate ca fiind emise de autorități publice locale.
Motivarea deciziei atacate nu are legătură cu competența materială a instanței, chestiune dedusă judecății încălcându-se grav dispozițiile legale, motiv prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Față de aceasta trebuia respins recursul declarat de B ca neîntemeiat.
Contestatoarea Bac onsiderat că soluția primei instanțe de declinare a competenței desoluționare a cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV este întemeiată și că soluția pronunțată în recurs este eronată și nelegală pentru următoarele considerente:
- conform art.188 (2) din nr.OG92/2003, competența de soluționare a cauzei este a Curții de Apel - secția de contencios administrativ conform art.3 pct.1 pr.civ. și art.10 (1) din Legea nr.554/2004 și că nu este prevăzută instanța competentă prin dispozițiile nr.OG92/2003 pr. fiscală.
- contestatoarea susține că nu se impune cumularea celor două criterii: 1) autoritatea publică, emitentă (locală sau centrală) a actului administrativ atacat și 2) natura și valoarea obiectului litigiului deduse judecății, astfel încât este suficientă îndeplinirea unei singure condiții.
Contestatoarea susține în acest sens de B susține în acest sens că B reprezintă o unitate teritorială deconcentrată din subordinea Ministerului Finanțelor Publice, adică face parte din structura unei autorități publice centrale și competența de soluționare a cauzei pe fond revine Curții de APEL BRAȘOV - secția contencios administrativ și fiscal și nu Tribunalului Brașov.
1) Cât privește măsura atacată privind procesul verbal de constatare a insolvabilității reclamantei, contestatoarea reclamantă susține că l-a atacat integral și sub aspectul valorii obligației fiscale reținute în acest act de organul fiscal, așa fiind a susținut incidența prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr.554 /2004 în sprijinul competenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV de soluționare a cauzei.
În esență, contestatoarea a susținut că, încadrarea organului fiscal pârât în categoria autorităților publice locale și luarea în considerare a unor prevederi din codul fiscal lipsește de incidență, constituie grave greșeli de judecată în fapt și în drept în recurs.
Contestatoarea a susținut că neîndoielnic sunt incidente prevederile art.3 pct.1 pr.civ. și art.10 al.1 teza II din Legea nr.554/2004 astfel încât competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel, iar soluția pronunțată în recurs este greșită și nelegală.
2) O altă critică adusă prin contestația în anulare a deciziei Curții de APEL BRAȘOV nr.208/R/2.2007 se referă la faptul că prevederile art.179 din nr.OG92/2003 privind calificarea și clasificarea actelor administrative fiscale atacate, raportat la pct.5.2 din nr.519/2005 nu sunt încălcate în cauză deoarece ele privesc reglementarea competenței de soluționare a contestațiilor pe cale administrativă și nu competența de soluționare a acțiunilor de contencios administrativ în temeiul Legii nr.554/2004.
În concluzie, contestatoarea a considerat că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov este neîntemeiată, că recursul pârâtei este nefondat și că argumentele deciziei de recurs sunt contrare legii, iar pentru motivele invocate a solicitat admiterea contestației în anulare și reluarea judecății, în vederea soluționării cauzei în fond de către Curtea de APEL BRAȘOV.
În drept, contestatoarea Bai nvocat prevederile art. 317 (1) pct.2 Cod procedură civilă - 321 Cod procedură civilă.
Contestatoarea a timbrat legal contestația, fila 7 dosar.
Față de contestația în anulare formulată în cauză, intimata pârâtă Baf ormulat întâmpinare (filele 14 -17 dosar) prin care a solicitat respingerea acesteia ce netemeinică și nelegală, și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 317 - 321 Cod procedură civilă privind admisibilitatea contestației în anulare, promovate.
În acest sens, se susține că decizia Curții de APEL BRAȘOV nr.208/2. 2007 este legală și temeinică, și că de fapt reclamanta contestatoare a atacat acte emise de B privind stabilirea răspunderii solidare a BS. cu debitorul insolvabil.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, decizia Curții de Apel atacate, motivele contestației în anulare prevăzute de art. 317-321 Cod procedură civilă, constată că în fapt și în drept, contestația în anulare formulată de contestatoarea B este neîntemeiată și nelegală pentru următoarele considerente:
Conform art. 317 alin.1 Cod procedură civilă: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Conform art. 317 (1) pct.2 Cod procedură civilă rezultă că "hotărârile irevocabile mai pot fi atacate și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Analizând dispozițiile legale cu privire la admisibilitatea contestației în anulare, instanța constată că în cauză se atacă într-adevăr o hotărâre - decizie irevocabilă, dar aceasta nu a soluționat fondul cauzei și recursul a fost declarat doar în ce privește declinarea de competență de către instanța de fond Tribunalul Brașov. Prin urmare, nu se poate pune problema reanalizării vreunui motiv de recurs, cu atât mai mult cu cât contestatoarea B nu a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului Brașov, ci pârâta Deci, sub acest aspect contestația în anulare apare ca inadmisibilă, aspect invocat în apărare de intimata B prin întâmpinarea la contestația în anulare.
Cât privește aspectul de necompetență a instanței de recurs, aceasta a fost corect soluționată prin decizia de recurs.
De altfel, contestatoarea a formulat în cauză, apărare pe incompatibilitatea judecătorilor din complet și a formulat și cerere de recuzare (fila 27) care a fost respinsă motivat (filele 30-31 dosar prin încheierea din 12.XII.2007).
Având în vedere prevederile legale sus citate, privind admisibilitatea contestației în anulare și actele administrate deduse judecății, decizia nr. 54406/ 22.XII.2006 emisă de B privind stabilirea răspunderii solidare a reclamantului și cu debitorul insolvabil și decizia nr.1/9.03.2007 emisă de intimată, Curtea, apreciază că este competentă pe fond să soluționeze litigiul Tribunalul Brașov, aspect corect reținut de Curtea de Apel prin decizia nr.208/R/2.2007 pronunțată în dosarul nr-, contestată de B în cauză.
Prin decizia respectivă instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor de recurs, invocate de recurentă, a admis recursul declarat de recurenta
Ori, câtă vreme recursul nu a fost declarat de reclamantă ci de pârâtă, prin prisma dispozițiilor art. 317 (1) pct.2Cod procedură civilă contestația în anulare declarată de reclamantă apare ca inadmisibilă din punct de vedere legal.
De asemenea, analizând cele două critici, respectiv motivele contestației în anulare, formulate și dezvoltate de contestatoare, se constată că acestea de fapt reiau motivele din concluziile de la recurs (filele 20-23 dosar recurs nr-), și că aceasta se apără pe excepția de necompetență materială, invocată de
Dar, aspectele de competență au fost clarificate prin decizia pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în recurs, prin decizia dată.
Verificând criticile și motivele prezentate în contestația în anulare, se constată că:
Prin actele administrative atacate nu s-au stabilit impozite, taxe, contribuții sau accesorii acestora, ci s-a stabilit măsura atragerii răspunderii solidare în vederea reparării unui prejudiciu adus bugetului de stat de către Nu s-a efectuat niciun act de executare silită în sarcina B
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 10 teza I din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare revine Tribunalului Brașov, întrucât actele administrative atacate sunt emise de o autoritate publică județeană, potrivit competențelor speciale ce-i revin potrivit Codului d e procedură fiscală aprobat prin nr.OG 92/2003 modificat și completat, respectiv art. 27 - 28, coroborate cu cele ale art. 179 alin.2 Cod procedură fiscală. De asemenea, prin aceste acte atacate nu s-au stabilit impozite și taxe, actele administrative respective nefiind asimilate unei decizii de impunere, motiv pentru care în speță nu pot fi invocate dispozițiile din teza a 2-a a art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În stabilirea competenței materiale a instanței, urmează a fi avute în vedere pe lângă dispozițiile art. 3 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 1 din legea nr. 554/2004, astfel cum am precizat, precum și dispozițiile speciale prevăzute în Codul d e procedură fiscală, respectiv art. 179 alin.1 și art. 179 alin.2.
Deciziile contestate au fost emise de către B ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 179 alin.2 coroborat cu cele ale art. 27 -28 Cod procedură fiscală. Numai în cazul în care s-ar fi soluționat potrivit art. 179 alin.1 Cod procedură fiscală competența de soluționare ar fi atrasă în raport de suma contestată și în funcție de aceasta și competența instanței de judecată. Nu au fost contestate sume ci măsura atragerii răspunderii. Deciziile contestate au fost emise de către B, potrivit competențelor stabilite.
În esență, curtea constată că sub aspectul criticii de la pct.1 din contestația în anulare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov pe fond și sunt aplicabile prevederile art. 2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă.
Cât privește a doua critică din contestația în anulare privind calificarea și clasificarea actelor administrative din art. 179, nr.OG92/2004 și pct. 5.2. din nr. 519/2005, Curtea apreciază că și din perspectiva acestor acte normative, competența de soluționare a cauzei, revine Tribunalului Brașov și că recursul declarat de împotriva sentinței nr. 2559/16.06.2007 a Tribunalului Brașov este fondat, că soluția în recurs este legală și justificată față de actele de la dosar.
Așa fiind, sub toate criticile aduse de contestatoare se constată, că de fapt contestația în anulare este nu numai inadmisibilă sub aspect strict de drept, dar și sub aspectul de fapt, astfel încât urmează a respinge contestația în anulare formulată de B împotriva deciziei nr. 208/2.2007 a Curții de APEL BRAȘOV.
În concluzie, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 317 (1) pct.2 Cod procedură civilă, sens în care va înlătura apărarea intimatei reclamante în recurs și în contestația în anulare formulată, pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse.
Se reține ca justificată și legală apărarea intimatei B prin întâmpinarea formulată la contestația în anulare, care va fi reținută în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea intimată " B" împotriva Deciziei civile nr.208/R/2.2007 a Curții de APEL BRAȘOV - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.: /22.02.2008
Tehnored.: / 26.02.2008 /- 2 ex -
Jud. fond:
Jud. recurs: -;; -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
