Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 28/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 28/ Dosar nr-
Ședințapublică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Georgeta
JUDECĂTORI - - -
- - - - - președinte secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva sentinței civile nr. 980 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 ianuarie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 980/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite acestora reprezentând primele de vacanță astfel:
-suma de 1500 lei aferentă perioadei 14.07.2004 - 14.02.2006 către reclamanta
-suma de 3713 lei aferentă perioadei 01.01.2001 - 16.06.2006 către reclamantul.
A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor mai sus menționate, dobânda calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții în calitate de funcționari publici, au fost încadrați în muncă în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă C, pe perioadele de timp indicate în cuprinsul acțiunii ( împrejurare de fapt necontestată de către pârâtă).
Conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, în speță reclamanților, prerogative în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță, au fost suspendate prin dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUG nr. -, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. -, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din legea nr. 511/2004, art. 5 alin. 5 din legea nr. 379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art. 41 alin. 2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care " concediul de odihnă plătit și alte situații specifice stabilite prin lege" precum și prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsură să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art. 16 din Constituția România care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de peroane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, se mai reține că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În plus instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța de fond a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Reclamanții au depus la dosar o notă cu privire la sumele pretinse, realitatea calculelor nefiind contestată de pârâți.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite acestora reprezentând primele de vacanță, astfel:
-suma de 1500 lei aferentă perioadei 14.07.2004 - 14.02.2007 către reclamanta;
- suma de 3713 lei aferentă perioadei 01.01.2001 - 16.06.2006 către reclamantul.
Instanța a obligat pârâta, în temeiul OG nr. 9/2000 la plata dobânzii legale aferente sumelor mai sus menționate, dobânda calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată având în vedere faptul că acestea nu au fost solicitate de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul micșorării sumelor brute cuvenite reclamanților cu titlu de prime de vacanță la 798 către reclamanta și 2532 lei pentru.
În motivare, recurenta a arătat că a respectat actele normative prin care acordarea primelor de vacanță a fost suspendată succesiv.
Referitor la cuantumul primelor de vacanță, recurenta a susținut că sumele acordate de instanța de fond sunt eronate, sumele corecte fiind 798 lei pentru perioada 14.07.2004 - 14.02.2006 pentru reclamanta și 2532 lei pentru perioada 01.01.2001 - 16.06. 2006 pentru reclamantul. În acest sens a depus un tabel cu calculul acestor prime de vacanță.
Intimații și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la cuantumul sumelor brute menționate în cererea de recurs, intimații au arătat că acestea sunt corecte.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 980 din 25 septembrie 2007 Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a constatat că reclamanții și sunt îndreptățiți la acordarea primei de vacanță.
Acordarea acestui drept a fost suspendată succesiv prin legi bugetare în perioada 2001 - 2006. Suspendarea acestui drept nu echivalează cu înlăturarea acestuia.
Astfel, odată cu încetarea cauzelor care au impus suspendarea acordării primei de vacanță reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă acordarea acestui drept.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. LXXVII / 5 noiembrie 2007 în recursul în interesul legii, statuând că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea funcționarilor publici.
Referitor la cuantumul acestor prime de concediu cuvenite intimaților reclamanți, Curtea constată că sumele indicate în cererea de recurs sunt corecte având în vedere atât calculul depus cât și poziția exprimată de intimați, atât prin întâmpinarea depusă, cât și prin cererea de îndreptare a erorii materiale, pe care aceștia au depus-o la instanța de fond, cerere care, însă a fost respinsă.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 980/25 septembrie 2007 Tribunalului Covasna, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite cu titlu de prime de vacanță, astfel:
- suma de 798 lei, aferentă perioadei 14.07.2004 - 14.02.2006 pentru reclamanta;
- suma de 2532 lei, aferentă perioadei 01.01.2001 - 16.06.2006 pentru.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C cu sediul în localitatea Sf. G,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 980/25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite cu titlu de prime de vacanță, astfel:
- suma de 798 lei, aferentă perioadei 14.07.2004 - 14.02.2006 pentru;
- suma de 2532 lei, aferentă perioadei 01.01.2001 - 16.06.2006 pentru.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - --
Grefier
Red. / 31.01.2008
Dact. / 07.02.2008
-2 ex.-
Jud. fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Georgeta
