Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2489/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2489
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1183 pronunțată în data de 29 aprilie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMa vând ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 24,24 lei și are aplicat timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 17.08.2009 se înregistrează din partea intimatelor întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1183 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților DGFP MBM și Administrația Finanțelor Publice S M, având ca obiect taxă de primă înmatriculare.
S-au respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul prin acțiunea înregistrată la 07.04.2009 a chemat în judecată DGFP M și Administrația Finanțelor Publice SMp entru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să se constate nelegalitatea încasării taxei speciale de înmatriculare în sumă de 10.149 lei achitată la 10.03.2008, să se anuleze actul fiscal nr. 6364/25.03.2009 emis de Administrația Finanțelor Publice SMp rin care i s-a respins cererea de returnare a taxei de mai sus, pârâtele să fie obligate să-i restituie suma de 7.588 lei rămasă după rambursarea sumei de 2.561 lei calculată prin aplicarea OUG 50/2008 cu dobânzi legale din 17.07.2008 și până la plata efectivă a sumei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că taxa de primă înmatriculare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de constituire al Uniunii Europene, împiedică libera circulație a mărfurilor între statele comunitare.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice SMa depus întâmpinare ( 17-19) prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței. Pe fond s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Acțiunea a fost apreciata ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În aplicarea prevederilor legale de mai sus, reclamantei i s-a restituit suma de 2.561 lei la data de 16.07.2008 ( 11) din totalul de 10.149 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule întemeiat pe dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal.
Diferența de 7.588 lei pretinsă în acțiune nu i se cuvine reclamantului deoarece această sumă reprezintă taxa de poluare introdusă de OUG 50/2008, care nu contravine legislației comunitate și nici nu este retroactivă potrivit deciziilor 1344/09.12.2008 și 499/2009 pronunțate de Curtea constituțională.
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că litigiul de față este un contencios administrativ guvernat de Legea 554/2004 modificată privind contenciosul administrativ pentru care reclamanta a realizat procedura prealabilă conform cererii înregistrate la pârâtă sub nr. 1666/24.02.2009. Acțiunile de contencios administrativ sunt de competența instanțelor judecătorești în condițiile prevăzute de art. 10 din Legea -. Excepția nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată cu obligarea pârâților la restituirea sumei de 7588 lei reprezentând diferență de taxă primă înmatriculare nerestituită precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru suma de 10149 lei, pentru perioada 10 martie 2008 - 16 iulie 2008 și dobânda legală pentru suma de 7588 lei pentru perioada 17.07.2008 până la încasarea efectivă.
În apărare recurentul a arătat următoarele:
La 24.10.2007 a cumpărat din Germania de la firma autovehiculul Mercedes Benz 109 CDI cu data primei înmatriculări la 2.06.2006.
Pentru o reînmatriculare a acestuia în România, a fost obligat să achite la 10.03.2008 taxa specială de înmatriculare în cuantum de 10149 lei conform chitanței cu seria - nr.- din 10.03.2008.
La 16.07.2008 i s-a restituit suma de 2561 lei, conform deciziei de restituire nr.11900 din 16.07.2008, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
La 12 martie 2009, s-a adresat organului fiscal SMs olicitând restituirea diferenței de 7588 lei dar cererea sa a fost respinsă nejustificat prin actul administrativ fiscal 6364/25.03.2009.
Recurentul apreciază faptul că taxa specială de înmatriculare achitată la 10.03.2008 este nelegală contravenind disp.art.90 alin.1 din Tratatul CEE care impune principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condițiile normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii, față de produsele provenind din alte state membre.
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate Curtea Europeană de Justiție a apreciat că art.90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, ).
Conform jurisprudenței bine stabilite art.90 paragraful 1 din Tratatul CEE este încălcat atunci când taxa aplicată producerilor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc chiar dacă numai în anumite cazuri la un nivel al taxei mai M în cadrul produselor importate.
Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produse.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate disp.art.148 alin.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne.
Răspunsul organului fiscal nr.6364/25.03.2009 este un refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantului, un refuz dat cu încălcarea dreptului de a nu suporta o taxă care încalcă legislația comunitară.
Acest refuz întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ, în înțelesul dat de art.2 alin.1 lit.c precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004.
Taxa specială de înmatriculare pe care reclamantul a achitat-o a fost încasată în baza legislației fiscale în termen, în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, recurentul consideră că are dreptul la restituirea integrală a taxei, Statul Român neavând un temei legal de reținere a unei părți a acesteia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxei colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor care guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată instanța comunitară arată că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
În drept au fost invocate disp.art.242 pr.civ.
Intimații DGFP M și SMl egal citați au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru considerentele arătate în întâmpinarea nr.7722/25.02.2009 depusă la termenul de judecată din 29.04.2009 în fața instanței de fond.
În plus, intimații au arătat că taxa de primă înmatriculare a fost transformată în taxă de poluare prin OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008.
Art.11 al acestui act normativ prevede restituirea diferenței între cele două taxe tocmai pentru că legiuitorul a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită.
In drept au fost invocate prev.art.242 pct.2 pr.civ.
Analizând recursul declarat de către reclamantul, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține, cu privire la fondul cauzei, că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, întrucât, în cauza de față, se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond, trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul recurent are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Aplicarea pentru trecut a actului normativ în discuție contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului care a făcut dovada achiziției unui autoturism dintr-un stat membru al UE și care, de altfel, fusese și înmatriculat în comunitate.
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de împotriva Sentinței civile nr.1183/29.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu DGFP M si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S-
Se va constata nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme, achitată la Trezoreria mun. S-M cu chitanța seria - nr.- din 10.03.2008 cu consecința anulării actului administrativ fiscal nr. 6364/25.03.2009 emis de S -
Administrația Finanțelor Publice S-M va fi obligată să plătească reclamantului suma de 7.588 lei,diferență taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală prevăzută de art.3 alin.3 din OG 9/2000, începând cu 10.03.2008 și până la achitarea integrală a sumei.
Admiterea în parte a acțiunii reclamantului a fost determinată de solicitarea acestuia de acordare a dobânzii in materie fiscală în vreme ce Curtea apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin 3 din OG 9/2000, daunele interese moratorii putând fi justificate și acordate doar în acest cuantum.
Dobânzile reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva Sentinței civile nr. 1183 din 29.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților DGFP M și S-
Constată nelegalitatea încasării taxei speciale de înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 10 martie 2008.
Anulează actul administrativ fiscal nr. 6364 din 25 martie 2009 emis de S-
Obligă pe pârâta S-M să-i restituie reclamantului suma de 7588 lei, diferență taxă de primă înmatriculare, cu dobândă legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000, începând din 10 martie 2008 și până la încasarea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.MH/MB
30.10.09/5 ex.
jud.fond: Șt.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
