Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2497/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2497/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Radu Dusa
JUDECĂTOR 3: Monica Diaconescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul REPREZENTAT DE M-AG. B M, împotriva sentinței civile nr. 917/2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 11.09.2009 s-a depus la dosar, de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, din cadrul Instituției Prefectului Județului Moa dresă în care se certifică țara de origine a autovehiculului.
De asemenea, la data de 30.09.2009, pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Mad epus la dosar întâmpinare, iar la data de 14.10.2009, reprezentantul reclamantului-recurent, avocat -. a depus al dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterilel și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 917 din 8 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice B
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul din B M,-/20 prin M în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice B
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a - Filiala M, instanța constată că Filiala BMa primit un mandat public și expres de reprezentare prin comunicatele de presă din 11.12.2007, respectiv 24.01.2008, totodată fiind asistată de avocat.
Trebuie observat că nu a oferit consultanță juridică, ci a creat posibilitatea pentru membrii săi, persoanele fizice aflate într-o situație juridică similară, să se adreseze instanței de judecată într-un cadru organizat, punându-le la dispoziție informații juridice utile prin intermediul unui profesionist.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 71din Legea nr. 54/2004, potrivit cărora în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
Răspunsul dat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice BMu rmare cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală dat fiind faptul că este emis de un organ fiscal în aplicarea legislației fiscale referitoare la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, respectiv un act administrativ în înțelesul normelor cuprinse în art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepția inadmisibilității nu poate fi primită de instanță, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat contestație la care nu i s-a dat răspuns, astfel că acesta s-a adresat instanței în sensul celor cuprinse în art. 205 al. 1 Cod pr. fiscală.
Analizând acțiunea prin prisma celor invocate de reclamant, din coroborarea probelor depuse la dosar și a dispozițiilor legale incidente instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare de 1001 lei, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr. - din 14.05.2007.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza dispoziților art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 342din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data plății.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate iar legislația comunitară cu caracter obligatoriu să prevaleze normelor legii interne iar jurisdicțiile interne să garanteze îndeplinirea acestor exigențe, împrejurare reglementată de art. 148 din Constituția României.
Din perspectiva celor arătate și având în vedere împrejurarea că nu s-a probat faptul că autoturismul pentru care reclamantul solicită restituirea taxei de primă înmatriculare provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv că a mai fost înmatriculat anterior într-o altă țară a Uniunii, reclamanta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile comunitare menționate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, și în consecință să constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 1001 lei achitată la Trezoreria Municipiului B-M cu chitanța seria - nr. - din 23 aprilie 2008 și să dispună obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M să restituie reclamantului întreaga sumă, cu dobânda de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art. 124, art. 120 alin (7) și art. 70 din Codul d e procedură fiscală, cu obligarea pârâtei la 1.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că, hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a acesteia, în conformitate cu art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, care stipulează în mod expres: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Reclamantul a furnizat instanței datele autovehiculului în cauză, a solicitat administrarea acestei probe însă instanța a refuzat "să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză" etc și a pronunțat sentința lăsând nelămurite aceste aspecte esențiale ale cauzei.
Recurentul mai arată că, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR M comunică instanțelor de judecată datele solicitate de parte.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată învederează instanței dispozițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală: "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin (7) din Codul d e procedură fiscală "Nivelul majorării de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
Art. 70 alin (1) din Codul d e procedură fiscală dispune: "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Prin întâmpinarea depusă la data de 30 septembrie 2009 intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M solicită respingerea recursului formulat în cauză (8-9).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimata arată că, potrivit art. 90 din Tratat "Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse".
Reclamantul nu a făcut dovada că autovehiculul pentru care a achitat taxa de înmatriculare a mai fost înmatriculat anterior într-un stat membru UE pentru a invoca discriminarea față de situația în care nu se achită taxa de înmatriculare pentru un autovehicul second-hand înmatriculat deja în România.
Ori potrivit art. 1169 cod civil obligația de a face dovada înmatriculării anterioare a autovehiculului revenea reclamantului, iar rolul activ al judecătorului nu presupune subrogarea acestuia în obligația reclamantului de a face dovada pretențiilor sale.
Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 s-a pronunțat și Curtea Constituțională, inclusiv în ce privește art. 11 din ordonanță, și a stabilit ca prin prevederile OUG nr.50/2008, statul român îndeplinește obligația pozitivă de a asigura un cadrul legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub aspect fiscal, o atare taxă este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35.
Art. 35 din Constituție prevede în mod expres:
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător.
Potrivit art. 135 din Constituție, "Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență" iar Statul este obligat să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut că acțiunea formulată nu a fost dovedită, mai precis nu s-au depus la dosar dovezi de proveniență a autovehiculului din statele membre ale UE ori, respectiv că autoturismul a fost înainte înmatriculat în unul din aceste state.
Este real că după pronunțarea hotărârii de primă instanță un astfel de act doveditor a fost depus astfel că în etapa recursului conform art. 305.pr.civ. Curtea constată că recurentul reclamant a achiziționat autovehiculul din Franța unde a fost înmatriculat inițial la data de 10 aprilie 2001 ( 85 dos. fond).
Așa fiind, în temeiul art. 305 corelat cu art. 312.pr.civ. și ale art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a admite recursul a modifica sentința cu referire la soluția pe fond, și rejudecând în aceste limite reține următoarele:
Analizând dispozițiile legale în baza cărora reclamantul a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare, Curtea constată că acestea contravin dispozițiilor comunitare, respectiv ale art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond nu și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-recurent are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, sens în care Curtea apreciază întemeiat recursul formulat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în baza prevederilor art. 2141Cod fiscal, însă aceste dispoziții legale au fost considerate incompatibile cu dreptul comunitar, astfel încât aceasta nu va fi considerată o taxă fiscală pentru a putea atrage incidența dobânzii fiscale. Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă.
Totodată, urmează a fi respins și capătul de cerere privind nulitatea actului administrativ fiscal deoarece actul invocat în acțiune nu îmbracă cerințele prev.de art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004, iar capătul de cerere privind constatarea nelegalității încasării acestei sume este inadmisibil raportat la prevederile art.111 proc.civ.
În baza art. 274 pârâta-intimată va fi obligată să achite reclamantului, cheltuieli de judecată în fond și în recurs în sumă de 1000 lei.
Se vor menține dispozițiile sentinței cu referire la soluționarea excepțiilor procedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 917/08.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M să restituie reclamantului suma de 1001 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Respinge restul cererilor.
Obligă pârâtele intimate la plata către reclamantul recurent a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./19.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Radu Dusa, Monica Diaconescu
