Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 256/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 256/CA/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 368/CA/18 iunie 2009 pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul ales al recurentului reclamant, avocat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; intimații pârâți DGFP Sibiu în nume propriu și pentru și au depus la dosar întâmpinări, în câte două exemplare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Mandatarul recurentului reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța justificativă de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 19,50 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, dovada comunicării recursului cu.
Se comunică mandatarului recurentului reclamant câte un exemplar din întâmpinările formulate în cauză.
Acesta declară că nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinărilor, întrucât a luat cunoștință de conținutul acestora.
Depune la dosar, cu titlul de practică judiciară, decizia nr. 77/CA/2010 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, într-un caz similar, concluzii scrise, chitanța reprezentând onorariu avocațial și bonul fiscal pentru combustibil.
Mandatarul recurentului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
Cu cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Învederează faptul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor comunitare. De altfel și practica Curții de APEL ALBA IULIAa fost constantă în a reține că OUG nr. 50/2008 așa cum a fost modificată prin OUG nr. 7/2009 și respectiv nr. 218/2009 nu este conformă prevederilor art. 90 din, creând o reală discriminare.
Mai arată că în OUG nr. 218/2009 legiuitorul a avut ca scop declarat protejarea producției interne de autovehicule.
Învederează instanței că autovehiculul în discuție este M1, iar taxa de poluare a fost achitată în 10.03.2009.
Pentru considerentele expuse pe larg în cererea de recurs și în concluziile scrise, mandatarul recurentului reclamant solicită admiterea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu B, anularea chitanței de plată taxei de poluare, a deciziei de calcul a taxei, decizia de soluționare a contestației, obligarea la restituirea taxei de poluare încasată nelegal la prima înmatriculare în România a autoturismului sau achiziționat de pe piața comunitară, cu motivarea ca norma interna este contrara art. 90 din, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Totodată, reclamanta precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece ea nu se aplică autoturismelor la reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în circulație. A mai fost solicitată și dobânda legală aferentă sumei.
Cererea a fost legal timbrată.
În dreptau fost invocate: art. 90 paragraf 1 din Tratatul CEE, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, legea 157/2005, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin Sentința nr. 368 /CA/2009, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008 în forma sa modificată prin OUG 218/2008, este conformă cu dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arata ca taxa de poluare este contrară dispozițiilor art.90 din Tratatului pentru instituirea Comunității Europene, fiind discriminatorie și protecționistă.
În dreptse invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 304 /1 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este legal timbrat.
Analizând sentința atacata sub aspectul recursului declarat, Curtea constata următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca Wolkswagen, fabricat în anul 1992 și înmatriculat anterior în acest stat comunitar, iar pentru înmatricularea în România a fost nevoit să achite taxa de poluare calculata prin decizia nr. 5828/10 03 2009.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 ( forma în vigoare la 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluarepentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunităților Europene (devenit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene - - începând cu data de 01.12.2009) nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale OUG 50/2008, constată faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism în absența dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc în luna aprilie 2009, după data modificării OUG50/2008 prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009.
În consecință, compatibilitatea OUG50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse în primul rând prin OUG 218/2008.
Analiza trebuie efectuată prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea OUG 218/2008.
Astfel, în preambulul ordonanței de urgență analizate se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autovehiculelor în România, indiferent de tipul acestora, prin actul normativ enunțat, OUG218/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.
Astfel potrivit art. III din OUG 218/2008,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008". Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificarilor aduse prin OUG218/2008, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există o discriminareîntre o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România - respectiv cele de tipul M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 și restul autoturismelor noi sau second-hand de același tip - M1 și N1, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există astfel unraport de concurențăîntre produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse,în speță fie spre cele deja inmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Referitor la raportul de concurență trebuie reținută și noțiunea de produse similare. Astfel, încauza 168/78 Comisia FranțaCurtea a decis că trebuie să fie considerate produse similare produsele care "au caracteristici similare și îndeplinesc aceleași nevoi din punct de vedere al consumatorului"
Așadar trebuie menționat că discriminarea operează numai între produse care deservesc același scop, respectiv numai pentru cele de tipul M1 și N1, pentru celelalte tipuri - M2,M3,N2,N3 - neexistând o astfel de discriminare. Ca exemplu un autotren sau un autobuz nu corespunde acelorași nevoi ca și un autoturism și ca urmare nu se află în situații comparabile, deci nu poate fi subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008.
În speță reclamantul a cumpărat un autoturism de tipul M1, a cărui înmatriculare o solicită în cursul anului 2009 și plateste taxa de poluare la data de 4 06 2009. Având în vedere că exigibilitatea taxei se raportează la momentul la care se solicită înmatricularea, conform art. 4 lit. a din OUG 50/2008 rezultă că reclamantul are obligația de plată a taxei conform OUG 50/2008 modificată prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009. Ca urmare el este subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008 și ca atare în mod corect a procedat instanța de fond când a înțeles să facă aplicarea directă a dreptului comunitar, respectiv a dispozițiilor art. 90 din și să înlăture obligația de plată a taxei de poluare pentru reclamant.
Dealtfel incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin notificarea prealabilă declanșării procedurii de,infringement," de catre Comisia Europeană, la data de 25.06.2009, in temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin aceasta Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejand industria națională a autovehiculelor noi, criticând în mod expres ultima forma a taxei de poluare, conform modificărilor introduse prin OUG 218/2008.
In consecinta, în temeiul art. 304 pct.9 din Codul d e procedura civila, se va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 368/CA/18 iunie 2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, se va modifica sentința atacată, se va admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DGFP Sibiu, B, se va anula Decizia nr. 47/23.04.2009 emisă de pârâta DGFP Sibiu, emisă de parata în soluționarea cererii de restituire a taxei și vor fi obligați pârâții și B să restituie reclamantului suma de 2.479 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă calculată potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală, de la data la care s-a formulat cererea de restituire și până la data plății.
Se vor respinge celelalte capete de cerere, deoarece chitanța nu constituie act administrativ-fiscal și nu poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ sub aspectul legalității, ci doar confirmă faptul plății, iar decizia de calcul a taxei se referă la modalitatea și criteriile de determinare a taxei și nu are legătură cu obiectul cauzei, deoarece reclamantul solicită a se constata neconformitatea taxei cu prevederile.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 550 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând 500 lei onorariu avocațial și 50 lei cheltuieli de transport.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 368/CA/18 iunie 2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DGFP Sibiu, B și în consecință:
Anulează Decizia nr. 47/23.04.2009 emisă de pârâta DGFP Sibiu.
Obligă pârâții și B să restituie reclamantului suma de 2.479 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă calculată potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală, de la data la care s-a formulat cererea de restituire și până la data plății.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 550 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând 500 lei onorariu avocațial și 50 lei cheltuieli de transport.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Tehnored.
6 ex./25.03.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
